43:1 Cap. 41 - In regiunile din jur
43:2 Apostolii si ucenicii, care au parasit Ierusalimul in timpul persecutiei crude ce a facut ravagii acolo in urma mortii de martir a lui Stefan, L-au predicat pe Hristos in cetatile din jur, limitandu-si lucrarea la evrei si la evreii greci. "Mana Domnului era cu ei si un mare numar a crezut si s-a intors la Domnul." Fapte 11:21.
43:3 Cand au auzit vestea buna, credinciosii din Ierusalim s-au bucurat; iar Barnaba, "un om bun, plin de Duhul Sfant si de credinta," a fost trimis in Antiohia, capitala Siriei, pentru a ajuta biserica de acolo. El a lucrat acolo cu un mare succes. Cand lucrarea a crescut, a solicitat si a obtinut ajutorul lui Pavel. Cei doi ucenici au lucrat impreuna in cetatea aceea, un an de zile, invatandu-i pe oameni si adaugand la numarul bisericii lui Hristos.
43:4 Antiohia avea o populatie numeroasa, compusa atat din evrei, cat si din neamuri; locul era ca o statiune pentru iubitorii de tihna si de placere, datorita conditiilor sanatoase ale asezarii sale, a peisajului frumos, precum si datorita bogatiei, culturii si rafinamentului acumulate acolo. Comertul sau intins l-a facut un loc de mare importanta, in care se gaseau oameni de toate nationalitatile. Prin urmare, era o cetate a luxului si viciului. Pedeapsa lui Dumnezeu a cazut pana la urma asupra Antiohiei, din cauza rautatii locuitorilor ei.
43:5 Aici a fost locul in care ucenicii au fost numiti pentru prima oara crestini. Li s-a dat acest nume deoarece Hristos era subiectul principal al predicarii, invataturii si conversatiei lor. Fara incetare, povesteau intamplari din viata Lui din timpul cand ucenicii fusesera binecuvantati de compania Lui. Ei zaboveau mereu asupra invataturilor Sale, asupra minunilor de vindecare a bolnavilor, de scoatere a demonilor si de inviere a mortilor. Cu buze tremurande si cu ochi inlacrimati, vorbeau despre agonia Lui in gradina, despre tradarea, judecarea si executarea Lui, despre rabdarea si umilinta cu care indurase insulta si tortura vrajmasilor Sai si despre mila dumnezeiasca cu care S-a rugat pentru aceia care L-au persecutat. Invierea Domnului Isus, inaltarea si lucrarea Lui in cer ca Mijlocitor pentru omul cazut erau pentru ei subiecte pline de bucurie. Paganii puteau foarte bine sa le dea numele de crestini, deoarece ei Il predicau pe Hristos si-si adresau rugaciunile lui Dumnezeu, prin El.
43:6 In cetatea dens populata a Antiohiei, Pavel a gasit un camp de lucru excelent, in care invatatura lui cea mare, asociata cu intelepciunea si zelul lui, a exercitat o influenta puternica asupra locuitorilor si vizitatorilor acelei cetati a culturii.
43:7 In acest timp, lucrarea apostolilor era centrata la Ierusalim, unde veneau sa se inchine la templu evrei de toate limbile si din toate tarile, in timpul sarbatorilor stabilite. Cu aceste ocazii, apostolii Il predicau pe Hristos cu un curaj neabatut, desi stiau ca, facand asa, vietile le erau mereu in primejdie. Multi au fost convertiti la noua credinta. Acestia, risipiti apoi la casele lor din diferite parti ale tarii, au imprastiat semintele adevarului in toate popoarele si in toate clasele societatii.
43:8 Petru, Iacov si Ioan credeau ca Dumnezeu
43:9 ii numise sa-L predice pe Domnul Hristos printre concetatenii lor, acasa. Pavel, insa, si-a primit insarcinarea de la Dumnezeu, in timp ce se ruga in templu, si campul sau misionar i-a fost prezentat cu o claritate remarcabila. Ca sa-l pregateasca pentru lucrarea lui importanta si intinsa, Dumnezeu l-a adus pe Pavel intr-o stransa legatura cu El si a prezentat vederii sale fermecate, licariri ale frumusetii si slavei cerului.
43:10 Hirotonirea lui Pavel si Barnaba
43:11 Dumnezeu le-a vorbit profetilor si invatatorilor evlaviosi ai bisericii din Antiohia. "Pe cand slujeau Domnului si posteau, Duhul Sfant a zis: 'Puneti-Mi deoparte pe Barnaba si pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat.'" Fapte 13,2. Prin urmare, acesti apostoli au fost dedicati lui Dumnezeu in modul cel mai solemn, prin post si rugaciune si prin punerea mainilor; si au fost trimisi la campul lor, sa lucreze printre neamuri.
43:12 Atat Pavel cat si Barnaba lucrasera ca slujitori ai lui Hristos, iar Dumnezeu binecuvantase din abundenta eforturile lor, dar nici unul din ei nu mai fusese hirotonit inainte in slujba Evangheliei, in mod oficial, prin rugaciune si punerea mainilor. Ei erau acum autorizati de biserica nu numai sa invete adevarul, dar sa si boteze si sa organizeze biserici, fiind investiti cu autoritate ecleziastica deplina. Aceasta era o epoca importanta pentru biserica. Desi zidul de despartire dintre evrei si neamuri fusese daramat prin moartea Domnului Hristos, lasand neamurile sa intre in privilegiile depline ale Evangheliei, valul de pe ochii multor credinciosi evrei inca nu fusese dat la o parte, iar ei nu puteau discerne clar pana la capat ceea ce fusese abolit de Fiul lui Dumnezeu. Lucrarea trebuia acum dusa printre neamuri cu vigoare,
43:13 iar rezultatul trebuia sa fie intarirea bisericii printr-o mare recolta de suflete.
43:14 In aceasta lucrare speciala, apostolii aveau sa fie expusi suspiciunii, prejudecatii si geloziei. Ca o consecinta naturala a indepartarii lor de exclusivismul evreilor, invatatura si vederile aveau sa le fie expuse acuzatiei de erezie; iar acreditarea lor ca slujitori ai Evangheliei avea sa fie pusa sub semnul intrebarii de multi credinciosi evrei zelosi. Dumnezeu a prevazut toate aceste dificultati prin care vor trece slujitorii Lui si, in providenta Lui inteleapta, a facut ca ei sa fie investiti cu autoritate incontestabila din partea bisericii stabilite a lui Dumnezeu, ca lucrarea lor sa fie mai pe sus de orice acuzatie.
43:15 Mai tarziu, s-a facut abuz de hirotonirea prin punerea mainilor; i s-a atasat o importanta nejustificata, ca si cand asupra celor care primeau aceasta hirotonire ar fi venit dintr-o data o putere, care sa-i califice imediat pentru orice fel si pentru toate felurile de lucrari de slujire, ca si cand ar exista vreun merit in actul punerii mainilor. In istoria acestor doi apostoli avem doar un simplu raport al punerii mainilor si al legaturii acestui fapt cu lucrarea lor. Atat Pavel cat si Barnaba isi primisera deja insarcinarea de la Insusi Dumnezeu, iar ceremonia punerii mainilor nu a adaugat nici un har nou sau vreo calificare efectiva. Aceasta a fost doar punerea sigiliului bisericii pe lucrarea lui Dumnezeu - o forma recunoscuta de a desemna pe cineva pentru o anumita slujba.
43:16 Prima Conferinta Generala
43:17 Unii evrei din Iudea au starnit o consternare generala printre credinciosii dintre neamuri cu privire la circumcizie. Ei afirmau cu putere ca nimeni nu poate fi mantuit fara sa fie
43:18 taiat imprejur si sa tina intreaga lege ceremoniala.
43:19 Aceasta era o chestiune importanta, care afecta biserica intr-un grad foarte mare. Pavel si Barnaba au intampinat-o cu promptitudine si s-au opus prezentarii acestui subiect neamurilor. Credinciosii evrei din Antiohia, care favorizau pozitia celor din Iudea, s-au opus lui Pavel si Barnaba. Au rezultat multe discutii si lipsa de armonie in biserica, pana cand in final biserica din Antiohia, presimtind ca intre ei va avea loc o divizare daca vor continua discutiile pe aceasta tema, a hotarat sa trimita pe Pavel si Barnaba impreuna cu niste barbati cu raspundere din Antiohia la Ierusalim, ca sa prezinte situatia inaintea apostolilor si prezbiterilor. Acolo, ei trebuiau sa se intalneasca cu delegati din diferite biserici si cu aceia care veneau pentru sarbatorile anuale care se apropiau. Intre timp, toate controversele trebuiau sa inceteze, pana cand barbatii cu raspundere ai bisericii aveau sa ia o hotarare finala. Aceasta decizie trebuia atunci acceptata in mod universal de diferitele comunitati din tara.
43:20 Cand au ajuns la Ierusalim, delegatii din Antiohia au prezentat inaintea adunarii bisericilor succesul care insotise lucrarea lor si confuzia rezultata din faptul ca anumiti farisei convertiti afirmau ca neamurile trebuie sa fie circumcise si sa tina legea lui Moise, pentru a fi mantuite.
43:21 Evreii se mandreau cu serviciile lor stabilite in mod divin si au dedus ca, odata ce Dumnezeu a precizat modul de inchinare evreiesc, era imposibil ca El sa autorizeze vreodata vreo schimbare in vreuna din indicatiile legate de aceasta. Crestinatatea, au hotarat ei, trebuie sa se adapteze la legile si ceremoniile iudaice. Le era greu sa inteleaga pe deplin ce fusese desfiintat prin moartea Domnului Hristos.
43:22 Le era greu sa priceapa ca toate jertfele lor prefigurasera moartea Fiului lui Dumnezeu, in care tipul s-a intalnit cu antitipul, facand ca toate ceremoniile si jertfele religiei iudaice, hotarate in chip divin, sa nu mai aiba nici o valoare.
43:23 Pavel fusese mandru de strictetea lui ca fariseu, dar, dupa ce Domnul Hristos i S-a descoperit in drum spre Damasc, in mintea lui s-a clarificat misiunea Mantuitorului, precum si propria-i lucrare in convertirea neamurilor, si a inteles pe deplin diferenta dintre credinta vie si formalismul mort. Pavel inca se pretindea un fiu al lui Avraam si tinea cele Zece Porunci in litera si in spirit, cu tot atata loialitate ca si inainte de convertirea lui la crestinism. El stia, insa, ca ceremoniile tipice trebuiau, in curand, sa inceteze cu totul, de vreme ce lucrurile spre care acestea aratasera se implinisera, iar lumina Evangheliei isi revarsa slava peste religia iudaica, dand o semnificatie noua vechilor sale ritualuri.
43:24 Dovezile experientei lui Corneliu
43:25 Privita din orice unghi, situatia adusa astfel in atentia comitetului parea sa prezinte dificultati de neinvins. In realitate, insa, Duhul Sfant deja rezolvase aceasta problema, de care depindea prosperitatea si chiar existenta bisericii crestine. Apostolilor li s-a dat har, intelepciune si judecata sfintita pentru a hotari raspunsul la chestiunea dezbatuta.
43:26 Petru considera ca Duhul Sfant clarificase deja lucrurile, coborand cu putere egala atat asupra neamurilor netaiate imprejur, cat si asupra evreilor taiati imprejur. El a povestit din nou viziunea in care Dumnezeu ii prezentase o fata de masa plina cu tot felul de dobitoace cu patru
43:27 picioare si ii poruncise sa taie si sa manance. Atunci cand a refuzat, zicand ca n-a mancat niciodata nimic spurcat sau necurat, Dumnezeu i-a spus: "Sa nu numesti necurat ceea ce a curatit Dumnezeu."
43:28 Petru a zis: "Si Dumnezeu, care cunoaste inimile, a marturisit pentru ei si le-a dat Duhul Sfant ca si noua. N-a facut nici o deosebire intre noi si ei, intrucat le-a curatit inimile prin credinta. Acum dar, de ce ispititi pe Dumnezeu si puneti pe grumazul ucenicilor un jug, pe care nici parintii nostri, nici noi nu l-am putut purta?"
43:29 Acest jug nu era Legea celor Zece Porunci, cum sustin cei care se opun cerintelor ei obligatorii, ci Petru se referea la legea ceremoniilor, care a fost facuta nula si neavenita prin rastignirea lui Hristos. Aceasta cuvantare a lui Petru a adus adunarea la punctul in care puteau sa-i asculte cu intelegere pe Petru si Barnaba, care si-au relatat experienta in lucrarea printre neamuri.
43:30 Decizia
43:31 Iacov si-a prezentat cu hotarare marturia ca Dumnezeu a planuit sa aduca neamurile in biserica pentru a se bucura de toate privilegiile evreilor. Duhul Sfant a gasit ca este bine sa nu impuna legea ceremoniala neamurilor convertite. Dupa investigarea atenta a subiectului, apostolii si batranii au vazut chestiunea in aceeasi lumina si au avut acelasi gand ca si Duhul lui Dumnezeu. Iacov a prezidat consiliul si hotararea lui finala a fost: "De aceea, eu sunt de parere sa nu se puna greutati acelora dintre neamuri care se intorc la Dumnezeu."
43:32 El a spus ca legea ceremoniala si in special circumcizia sa nu fie impuse in nici un fel si nici macar recomandate
43:33 neamurilor. Iacov a cautat sa-i impresioneze pe fratii lui cu faptul ca, intorcandu-se la Dumnezeu de la idolatrie, neamurile faceau o mare schimbare in credinta lor; si ca era nevoie de multa precautie pentru a nu le tulbura mintea cu intrebari incurcate si indoielnice, pentru a nu fi descurajate in a-L urma pe Hristos.
43:34 Oricum, neamurile nu trebuiau sa apuce nici o cale care ar fi venit in conflict cu vederile fratilor lor evrei sau care ar fi creat in mintea acestora prejudecati impotriva lor. De aceea, apostolii si batranii au cazut de acord sa-i instruiasca printr-o epistola pe credinciosii dintre neamuri sa se fereasca de alimentele jertfite idolilor, de desfranare, de animale sugrumate si de sange. Li s-a cerut sa pazeasca poruncile si sa traiasca in sfintenie. Au fost asigurati ca oamenii care le impusesera taierea imprejur nu erau autorizati de apostoli sa o faca.
43:35 Pavel si Barnaba le-au fost recomandati ca barbati care si-au riscat viata pentru Domnul. Iuda si Sila au fost trimisi impreuna cu acesti apostoli ca sa le comunice neamurilor prin viu grai hotararea consiliului. Cei patru slujitori ai lui Dumnezeu au fost trimisi in Antiohia cu epistola si solia care au pus capat intregii controverse, deoarece era glasul celei mai inalte autoritati de pe pamant.
43:36 Consiliul care a hotarat acest caz era alcatuit din intemeietorii bisericilor crestine iudaice si dintre neamuri. Erau prezenti batrani din Ierusalim si deputati din Antiohia, precum si reprezentanti ai bisericilor celor mai cu influenta. Consiliul nu a pretins infailibilitatea hotararilor sale, ci a actionat dupa indemnurile unei judecati iluminate si cu demnitatea unei biserici stabilite prin vointa divina. Ei au vazut ca Insusi Dumnezeu hotarase acest lucru, binecuvantand
43:37 neamurile cu Duhul Sfant, iar lor nu le ramanea decat sa urmeze calauzirea Duhului.
43:38 Nu a fost chemat intregul corp al crestinilor ca sa voteze cu privire la problema in discutie. Apostolii si batranii - barbati cu influenta si judecata - au formulat si au emis hotararea, care a fost acceptata indeobste de bisericile crestine. Oricum, nu toti au fost satisfacuti de aceasta hotarare; exista o fractiune de frati falsi care pretindeau ca se angajeaza in lucrare pe raspunderea lor. Ei se complaceau in cartiri si gasire de greseli, propunand planuri noi si cautand sa traga in jos lucrarea barbatilor experimentati pe care ii hirotonise Dumnezeu ca sa invete doctrina lui Hristos. Biserica a avut de la inceput astfel de obstacole si le va avea pana la incheierea timpului.