42:1 Cap. 40 - Petru eliberat din inchisoare
42:2 Irod era un pretins prozelit al credintei iudaice si, in aparenta, foarte zelos in a pastrarea ceremoniilor legii. El guverna Iudea si era supus imparatului roman Claudius; mai era si tetrarh al Galileii. Irod era nerabdator sa intre in gratiile evreilor, sperand sa-si asigure in felul acesta pozitia si onorurile. De aceea, a continuat sa indeplineasca dorintele evreilor, persecutand biserica lui Hristos. Si-a inceput lucrarea jefuindu-i pe credinciosi de casele si bunurile lor; apoi a inceput sa-i inchida pe conducatori. L-a prins pe Iacov, l-a aruncat in inchisoare si a trimis un calau ca sa-l ucida cu sabia, la fel cum facuse celalalt Irod cu profetul Ioan. Vazand ca faptele lui placeau evreilor, el a devenit apoi si mai indraznet si l-a inchis pe Petru. Aceste cruzimi erau savarsite in timpul ocaziei sacre a Pastelui.
42:3 Poporul a primit cu bucurie fapta lui Irod, de a-l ucide pe Iacov, desi unii au fost nemultumiti de felul tainic in care fusese indeplinita aceasta, sustinand ca o executie publica ar fi avut un efect mai puternic de a-i intimida pe toti credinciosii si simpatizantii. De aceea, Irod l-a tinut pe Petru sub arest, cu scopul de a-i satisface pe evrei
42:4 printr-un spectacol public al mortii sale. Dar i s-a sugerat ca n-ar fi o cale sigura sa-l scoata afara pe batranul apostol pentru executie, in fata tuturor oamenilor adunati la Ierusalim pentru Paste. Se temeau ca persoana lui venerabila le-ar putea starni mila si respectul; si se mai temeau ca nu cumva el sa faca unul din acele apeluri pline de putere care adesea ii trezisera pe oameni sa investigheze viata si caracterul lui Isus Hristos si pe care, cu toate siretlicurile lor, nu erau in stare sa le contrazica. Evreii presimteau ca, in cazul acesta, oamenii vor cere eliberarea lui Petru din mana imparatului.
42:5 In timp ce executia lui Petru a fost amanata, sub diferite pretexte, pana dupa Paste, biserica lui Hristos a avut timp pentru cercetare profunda a inimii si pentru rugaciuni fierbinti. Cereri staruitoare erau amestecate cu lacrimi si post. Ei s-au rugat fara incetare pentru Petru; simteau ca lucrarea crestina nu se putea lipsi de el si ca ajunsesera la un punct in care, fara ajutorul special al lui Dumnezeu, biserica lui Hristos s-ar stinge.
42:6 Ziua executiei lui Petru a fost in sfarsit stabilita, dar rugaciunile credinciosilor continuau sa se inalte spre cer. In timp ce toata energia si mila le erau angajate in apeluri fierbinti, ingerii lui Dumnezeu il pazeau pe apostolul inchis. Nevoia cea mai mare a omului este ocazia lui Dumnezeu. Petru a fost asezat intre doi soldati si legat cu lanturi de cate un brat al fiecaruia din ei. Prin urmare nu putea sa se miste fara ca ei sa stie. Portile inchisorii au fost bine inchise si o garda puternica a fost pusa inaintea lor. Astfel a fost taiata orice sansa de scapare sau fuga, prin mijloace omenesti.
42:7 Apostolul nu era intimidat de situatia lui. De la reabilitarea lui, in urma lepadarii de Hristos,
42:8 infruntase primejdia fara sovaiala si manifestase un curaj si o cutezanta nobila in predicarea Mantuitorului rastignit, inviat si inaltat. El credea ca sosise timpul sa-si dea viata de dragul lui Hristos.
42:9 In noaptea dinaintea zilei stabilite pentru executie, Petru, legat cu lanturi, dormea intre cei doi soldati, ca de obicei. Irod, amintindu-si de fuga lui Petru si Ioan din temnita in care fusesera inchisi din cauza credintei, a dublat masurile de precautie cu aceasta ocazie. Pentru a fi mai vigilenti, soldatii de garda au fost facuti raspunzatori pentru pazirea sigura a arestatului. El era legat, asa cum s-a descris, intr-o celula de piatra masiva ale carei usi erau intarite si zavorate. Saisprezece oameni au fost insarcinati sa pazeasca aceasta celula, facand de garda cate patru si schimbandu-se la intervale regulate. Dar lacatele, gratiile si garda romana, care ii taiau prizonierului orice posibilitate de ajutor omenesc, nu aveau decat sa faca si mai deplin triumful lui Dumnezeu in eliberarea lui Petru din inchisoare. Irod isi ridica mana impotriva Atotputerniciei si avea sa fie umilit si infrant cu desavarsire in atentatul lui la viata slujitorului lui Dumnezeu.
42:10 Eliberat de un inger
42:11 In aceasta ultima noapte inainte de executia lui, un inger puternic trimis de cer, a coborat sa-L scape pe Petru. Portile cele tari, care-l tineau inchis pe sfantul lui Dumnezeu, se deschid fara ajutorul vreunei maini omenesti. Ingerul Celui Prea Inalt intra, iar ele se inchid din nou fara zgomot in urma lui. El intra in celula sapata in piatra si il gaseste pe Petru dormind somnul binecuvantat si plin de pace al nevinovatiei si increderii totale in Dumnezeu, in timp ce se afla legat intre doua garzi puternice.
42:12 Lumina care-l inconjoara pe inger lumineaza inchisoarea, dar nu-l trezeste pe apostol. El are odihna care invioreaza si reface si care vine dintr-o constiinta impacata.
42:13 Petru nu se trezeste decat atunci cand simte atingerea mainii ingerului si-i aude glasul spunand: "Scoala-te, iute!" El vede celula, care niciodata nu fusese binecuvantata de o raza de soare, luminata de lumina cerului si un inger plin de slava stand inaintea lui. Petru asculta in mod mecanic de vocea ingerului. Cand isi ridica mainile, vede ca lanturile i-au fost rupte. Din nou se aude glasul ingerului: "Incinge-te si leaga-ti incaltamintele."
42:14 Petru se supune iarasi mecanic, tinandu-si privirea uluita atintita asupra acestui vizitator ceresc, crezand ca viseaza sau ca se afla in viziune. Soldatii inarmati sunt nemiscati, ca niste statui de marmura, in timp ce ingerul porunceste: "Imbraca-te cu haina si vino dupa mine." Apoi fiinta cereasca se indreapta spre usa, iar Petru, de obicei vorbaret, il urmeaza mut de uimire. Pasesc peste garzile nemiscate si ajung la usa incuiata cu bare si lacate grele, care se deschide singura si se inchide repede la loc. In acest timp, garzile dinauntru, precum si cele de afara, stau nemiscate la posturile lor.
42:15 Ei ajung la a doua usa, care este pazita la fel, in interior si in exterior. Aceasta se deschide la fel ca si prima, fara a-i scartai balamalele sau a-i zangani zavoarele de fier. Dupa ce ies, usa se inchide la fel, fara nici un sunet. Trec si de a treia poarta in acelasi chip si, in sfarsit, se afla afara, in strada. Nu este rostit nici un cuvant; nu se aude nici un zgomot de pasi; ingerul aluneca usor inainte, inconjurat de o lumina orbitoare, iar Petru isi urmeaza vrajit eliberatorul, crezandu-se in vis. Ei strabat astfel o ulita dupa alta,
42:16 apoi, misiunea ingerului fiind indeplinita, acesta dispare dintr-o data.
42:17 Dupa ce lumina cereasca s-a stins, Petru a ramas in intuneric dens. Acesta parea sa se risipeasca treptat, pe masura ce ochii lui se obisnuiau cu el. Aflandu-se singur pe ulita linistita, cu aerul rece al noptii peste fruntea lui, Petru a realizat ca ceea ce i se intamplase nu fusese un vis sau o viziune. Era liber, intr-o parte cunoscuta a cetatii; recunostea locul, pe care il frecventase adesea si pe unde se astepta sa treaca pentru ultima oara in acea dimineata in drum spre locul executiei. A incercat sa recapituleze evenimentele ultimelor cateva minute. Si-a amintit ca adormise legat intre doi soldati, cu sandalele si haina scoase. S-a verificat si a vazut ca era imbracat si incins.
42:18 Incheieturile mainilor, umflate din cauza fierului nemilos, erau fara catuse, iar Petru si-a dat seama ca libertatea lui nu era o iluzie, ci o realitate binecuvantata. In dimineata aceea ar fi urmat sa fie condus sa moara, dar iata ca un inger il salvase din inchisoare si de la moarte. "Cand si-a venit Petru in fire, a zis: 'Acum vad cu adevarat ca Domnul a trimis pe ingerul Sau si m-a scapat din mana lui Irod si de la tot ce astepta poporul iudeu.'"
42:19 Raspunsul la rugaciune
42:20 Apostolul s-a dus drept la casa unde erau adunati pentru rugaciune fratii lui; i-a gasit angajati in rugaciune staruitoare pentru el in acel moment. "A batut la usa care dadea in pridvor; si o slujnica numita Roda a venit sa vada cine e. A cunoscut glasul lui Petru si, de bucurie, in loc sa deschida, a alergat inauntru sa dea de veste ca Petru sta inaintea portii.
42:21 'Esti nebuna!' i-au zis ei. Dar ea staruia si spunea ca el este. Ei, dimpotriva, ziceau: 'Este ingerul lui.' Petru insa batea mereu. Au deschis si au ramas incremeniti cand l-au vazut. Petru le-a facut semn cu mana sa taca, le-a istorisit cum il scosese Domnul din temnita si a zis: 'Spuneti lucrul acesta lui Iacov si fratilor.' Apoi a iesit si s-a dus intr-alt loc."
42:22 Inimile credinciosilor care postisera si se rugasera s-au umplut de bucurie si de lauda ca Dumnezeu le-a auzit rugaciunile si le-a raspuns, eliberandu-l pe Petru din mana lui Irod. In dimineata aceea, lumea s-a strans ca sa vada executia apostolului. Irod a trimis ofiteri ca sa-l aduca pe Petru din inchisoare, cu o mare etalare de arme si garzi, pentru a fi sigur ca nu scapa, pentru a-i intimida pe simpatizanti si pentru a face parada de puterea lui. Au gasit garzile de la usa temnitei, lacatele si barele rezistente si solide, garzile dinauntru, lanturile prinse de incheieturile mainilor celor doi soldati; dar prizonierul nu mai era.
42:23 Rasplata lui Irod
42:24 Cand a primit raportul celor intamplate, Irod a fost exasperat si i-a acuzat pe paznicii inchisorii de neloialitate. Prin urmare, ei au fost dati la moarte pentru crima neconfirmata de a fi dormit in post. In acelasi timp, Irod stia ca pe Petru nu-l salvase nici o putere omeneasca, dar era hotarat sa nu recunoasca faptul ca o putere divina era la lucru ca sa-i zadarniceasca planurile josnice. El n-a vrut sa se umileasca astfel, ci a pornit cu indrazneala sa-l sfideze pe Dumnezeu.
42:25 Nu la mult timp dupa eliberarea lui Petru din inchisoare, Irod a plecat din Iudea la Cezarea, unde a si ramas sa locuiasca. Acolo a tinut o mare sarbatoare, destinata sa starneasca admiratia si aplauzele poporului. S-au adunat iubitori de placeri din toate partile, au mancat mult si au baut mult vin. Irod si-a facut o aparitie splendida inaintea poporului. Era imbracat intr-un vesmant stralucitor de aur si argint, in ale carui falduri se reflectau razele soarelui, orbind ochii privitorilor. Cu mare pompa si ceremonie el a stat in fata oamenilor si le-a adresat un discurs mestesugit.
42:26 Felul maiestuos in care a aparut, precum si puterea limbajului sau bine ales, au avut o influenta puternica asupra multimii. Simturile le erau deja pervertite din cauza ospatului si vinului. Ei erau orbiti de podoabele sclipitoare si vrajiti de purtarea grandioasa si de cuvintele sale iscusite; innebuniti de entuziasm, l-au inundat cu adulatii si l-au proclamat zeu, declarand ca omul muritor nu putea sa arate astfel sau sa stapaneasca o asemenea uimitoare elocinta a limbajului. Apoi, au declarat ca il respectasera intotdeauna ca pe un conducator, dar de atunci inainte i se vor inchina ca unui zeu.
42:27 Irod stia ca nu merita nici una din aceste laude si omagii, dar n-a mustrat idolatria poporului, ci a acceptat-o ca fiindu-i datorata. Cand a auzit inaltandu-se strigatul: "Glas de Dumnezeu, nu de om!", fata i s-a luminat de mandrie satisfacuta. Aceleasi glasuri, care slaveau acum un pacatos de rand, doar cu cativa ani mai inainte inaltasera strigatul turbat: La o parte cu Isus! Rastigneste-L! Rastigneste-L! Irod a primit cu mare placere flatarea si omagiul si inima ii salta in triumf, cand, deodata, o schimbare iute si teribila a avut loc cu el. Fata i s-a facut palida
42:28 ca de mort si deformata din cauza agoniei si stropi mari de sudoare i-au iesit prin pori. El a ramas o clipa ca tintuit de durere si groaza; apoi, intorcandu-si fata livida inspre prietenii sai ingroziti, a strigat in tonuri seci si disperate: Acela pe care l-ati inaltat ca zeu este lovit de moarte!
42:29 In chinuri grozave, Irod a fost dus de la locul petrecerii imorale, al veseliei, pompei si etalarii pe care acum sufletul sau le detesta. Cu o clipa mai inainte, primise lauda si inchinarea acelei mari multimi, iar acum se simtea in mainile unui Conducator mai puternic decat el. A fost cuprins de remuscare; si-a amintit de porunca lui nemiloasa de a-l omori pe Iacov cel nevinovat; si-a amintit de prigonirea necrutatoare a urmasilor lui Hristos si de planul sau de a-l da la moarte pe apostolul Petru, pe care Dumnezeu l-a eliberat din mana lui; si-a amintit cum, in furia lui, din cauza ca fusese injosit si dezamagit, s-a razbunat in mod necugetat pe pazitorii inchisorii si i-a executat fara mila. Prigonitorul neindurator simtea ca avea de a face cu Dumnezeu, Cel care il scapase pe apostol de la moarte. Nu gasea nici o usurare pentru durerea fizica sau pentru chinul sufletesc si nici nu astepta vreuna. Irod cunostea Legea lui Dumnezeu care spune: "Sa nu ai alti dumnezei afara de Mine" si stia ca, acceptand inchinarea poporului, umpluse masura nelegiuirii si isi atrasese asupra-si mania indreptatita a lui Dumnezeu.
42:30 Acelasi inger care venise din curtile regesti ale cerului pentru a-l salva pe Petru de sub puterea persecutorului sau a fost mesagerul maniei si judecatii pentru Irod. Ingerul l-a atins pe Petru ca sa-l trezeasca din somn; dar, pe imparatul cel rau l-a lovit cu o atingere diferita,
42:31 aducand asupra lui o boala fatala. Dumnezeu a turnat dispret peste mandria lui Irod, iar trupul lui, care si-l etalase, impodobit cu vesminte stralucitoare, in fata privirilor admiratoare ale poporului, a fost mancat de viermi si a putrezit in timp ce inca traia. Irod a murit in mari chinuri sufletesti si trupesti, sub judecata lui Dumnezeu.
42:32 Aceasta demonstrare a judecatii divine a avut o puternica influenta asupra poporului. In timp ce apostolul Domnului Hristos fusese scapat in chip minunat de la inchisoare si moarte, prigonitorul lui a fost lovit de blestemul lui Dumnezeu. Vestea s-a dus in toate tinuturile si a fost mijlocul de a-i conduce pe multi sa creada in Hristos.