42:17 Dupa ce lumina cereasca s-a stins, Petru a ramas in intuneric dens. Acesta parea sa se risipeasca treptat, pe masura ce ochii lui se obisnuiau cu el. Aflandu-se singur pe ulita linistita, cu aerul rece al noptii peste fruntea lui, Petru a realizat ca ceea ce i se intamplase nu fusese un vis sau o viziune. Era liber, intr-o parte cunoscuta a cetatii; recunostea locul, pe care il frecventase adesea si pe unde se astepta sa treaca pentru ultima oara in acea dimineata in drum spre locul executiei. A incercat sa recapituleze evenimentele ultimelor cateva minute. Si-a amintit ca adormise legat intre doi soldati, cu sandalele si haina scoase. S-a verificat si a vazut ca era imbracat si incins.