40:1 Cap. 38 - Inceputul lucrarii lui Pavel
40:2 Pavel s-a intors la Damasc si a predicat cu indrazneala in Numele lui Isus. Evreii nu puteau face fata intelepciunii argumentelor lui, de aceea s-au sfatuit sa-i aduca glasul la tacere cu forta -- singurul argument al unei cauze pierdute. Au hotarat sa-l asasineze. Apostolul a fost instiintat de planurile lor. Portile cetatii erau pazite cu vigilenta zi si noapte, ca sa i se impiedice fuga. Ingrijorarea ucenicilor i-a indreptat catre Dumnezeu in rugaciune. Nici nu mai prea dormeau, caci erau ocupati sa gaseasca mijloace pentru scaparea apostolului ales. Pana la urma, au conceput un plan dupa care el a fost coborat noaptea peste zid, printr-o fereastra, intr-un cos. In felul acesta umilitor, a fugit Pavel din Damasc.
40:3 El a pornit apoi spre Ierusalim, dorind sa-i cunoasca pe apostolii de acolo, in special pe Petru. Era nerabdator sa-i intalneasca pe pescarii galileeni care traisera, se rugasera si vorbisera cu Domnul Hristos pe pamant. Dorea fierbinte, din toata inima, sa-l cunoasca pe cel mai mare dintre apostoli. Cand a intrat in Ierusalim, Pavel a privit cu alti ochi cetatea si templul. Stia acum ca asupra lor atarnau judecata si pedeapsa lui Dumnezeu.
40:4 Supararea si mania evreilor din cauza convertirii
40:5 lui Pavel nu cunostea margini. El, insa, era ferm ca o stanca si credea ca atunci cand le va relata prietenilor sai experienta lui minunata, ei isi vor schimba credinta cum facuse si el si vor crede in Isus. El fusese foarte constiincios in opozitia sa fata de Hristos si urmasii Lui, iar atunci cand a fost oprit si convins de pacatul sau, si-a parasit indata caile rele si a marturisit credinta lui Isus. Credea acum pe deplin ca prietenii si fostii lui asociati se vor convinge si ei de greseala lor si li se vor alatura credinciosilor cand vor auzi imprejurarile convertirii lui minunate si vor vedea cat se schimbase, din fariseul mandru care-i persecuta si-i dadea la moarte pe cei care credeau in Isus ca Fiul lui Dumnezeu.
40:6 Pavel a incercat sa se alature fratilor lui, ucenicii, dar mare i-au fost intristarea si dezamagirea cand a aflat ca nu voiau sa-l primeasca intre ei, ca pe unul de-ai lor. Ei isi aminteau persecutiile din trecut si-l suspectau ca joaca un rol, ca sa-i insele si sa-i nimiceasca. Intr-adevar auzisera de convertirea lui minunata, dar pentru ca el se retrasese apoi in Arabia si ei nu mai auzisera nimic precis despre el, nu dadeau crezare zvonurilor despre marea lui schimbare.
40:7 Intalnirea cu Petru si Iacov
40:8 Barnaba, care contribuia generos cu banii lui la sustinerea cauzei Domnului Hristos si la usurarea nevoilor celor saraci, il cunoscuse pe Pavel pe cand acesta era impotriva credinciosilor. El si-a reinnoit acea cunostinta, a ascultat marturia lui Pavel cu privire la minunata lui convertire si la experienta lui de dupa aceea. L-a crezut pe deplin si l-a primit pe Pavel, l-a luat de mana si l-a condus
40:9 la apostoli. Le-a povestit experienta pe care tocmai o auzise: ca Domnul Isus ii aparuse personal lui Pavel pe drumul spre Damasc, ca ii vorbise, ca el si-a recapatat vederea ca raspuns la rugaciunile lui Anania si ca de atunci a sustinut in sinagogile acelei cetati ca Isus era Fiul lui Dumnezeu.
40:10 Ucenicii n-au mai ezitat; ei nu puteau sa I se opuna lui Dumnezeu. Petru si Iacov, care pe vremea aceea erau singurii apostoli in Ierusalim, i-au intins mana dreapta a partasiei aceluia care odinioara fusese prigonitorul nemilos al credintei lor, iar Pavel a devenit tot atat de iubit si de respectat pe cat fusese de temut si de ocolit in trecut. Aici s-au intalnit cele doua figuri marete ale noii credinte: Petru, unul din tovarasii alesi ai lui Hristos cand era pe pamant si Pavel, fariseul, care dupa inaltarea lui Isus L-a intalnit fata in fata, a vorbit cu El si L-a vazut si in viziune atat pe El, cat si natura lucrarii Lui in cer.
40:11 Aceasta prima intrevedere a avut mare insemnatate pentru amandoi apostolii, dar a fost de scurta durata, deoarece Pavel era nerabdator sa plece la lucru pentru Maestrul lui. Curand, glasul care il contrazisese atat de zelos pe Stefan s-a auzit in aceeasi sinagoga, declarand fara teama ca Isus era Fiul lui Dumnezeu, aparand aceeasi cauza pentru care murise Stefan. El si-a relatat propria experienta minunata si, cu inima plina de o dorinta arzatoare pentru fratii si fostii lui asociati, a prezentat dovezile din profetie, cum facuse si Stefan, ca Domnul Isus care fusese rastignit era Fiul lui Dumnezeu.
40:12 Dar Pavel a socotit gresit spiritul fratilor sai evrei. Aceeasi furie care izbucnise impotriva lui Stefan s-a abatut de data aceasta impotriva lui. El a vazut ca trebuia sa se desparta de fratii lui si intristarea i-a umplut inima.
40:13 Bucuros si-ar fi dat si viata, daca ei ar fi putut sa fie astfel adusi la cunoasterea adevarului. Evreii au inceput sa faca planuri ca sa-i ia viata, iar ucenicii l-au indemnat sa paraseasca Ierusalimul; dar el a intarziat, nedorind sa plece si fiind nerabdator sa mai lucreze putin pentru fratii sai evrei. Pavel participase activ la martirizarea lui Stefan si dorea foarte mult sa stearga aceasta pata aparand cu indrazneala adevarul care il costase viata pe Stefan. I se parea o lasitate sa fuga din Ierusalim.
40:14 Fuga din Ierusalim
40:15 In timp ce Pavel, infruntand consecintele unui asemenea pas, se ruga fierbinte lui Dumnezeu in templu, Mantuitorul i S-a aratat intr-o viziune, spunand: "Grabeste-te, iesi iute din Ierusalim, caci nu vor primi marturisirea ta despre Mine." Chiar si atunci a ezitat Pavel sa paraseasca Ierusalimul inainte de a-i convinge pe evreii incapatanati de adevarul credintei lui. El gandea ca, chiar daca viata i-ar fi jertfita pentru adevar, aceasta n-ar insemna nimic mai mult decat plata pentru cumplita vina ce si-o imputa siesi: moartea lui Stefan. El a raspuns: "Doamne, ei stiu ca eu bagam in temnita si bateam prin sinagogi pe cei ce credeau in Tine: si ca atunci cand se varsa sangele lui Stefan, martirul Tau, eram si eu de fata, imi uneam incuviintarea mea cu a celorlalti si pazeam hainele celor ce-l omorau." Replica pe care a primit-o, insa, a fost mai hotarata decat inainte: "Du-te, caci te voi trimite departe la neamuri."
40:16 Cand au auzit fratii despre viziunea lui Pavel si despre grija pe care i-o purta Dumnezeu, nelinistea lor pentru el a crescut, deoarece isi dadeau seama ca era cu adevarat un vas ales de Domnul pentru a duce adevarul la neamuri. Ei au grabit fuga lui secreta
40:17 din Ierusalim, de frica sa nu fie omorat de evrei. Plecarea lui Pavel a suspendat pentru un timp opozitia violenta a evreilor, iar biserica a avut o perioada de odihna, timp in care multi au fost adaugati la numarul credinciosilor.