4:1 Cap. 2 - Creatiunea
4:2 Tatal si Fiul S-au angajat in marea si minunata lucrare la care se gandisera, aceea de creare a lumii. Pamantul a iesit nespus de frumos din mana Creatorului. Existau munti, dealuri si campii, cu rauri si lacuri presarate printre ele. Pamantul nu era o campie intinsa, ci monotonia peisajului era intrerupta de dealuri si munti, nu asa de inalti si colturosi cum sunt acum, ci avand o forma frumoasa si simetrica. Nu se vedeau deloc stanci inalte si golase, caci se aflau sub pamant, alcatuind un schelet al acestuia. Dealurile, muntii si campiile frumoase erau impodobite cu plante, flori si copaci inalti si maiestuosi de toate speciile, cu mult mai inalti si mai frumosi decat copacii de astazi. Aerul era curat si sanatos, iar pamantul parea ca un palat nobil. Ingerii priveau si se bucurau de lucrarile frumoase si minunate ale lui Dumnezeu.
4:3 Dupa ce a fost creat pamantul si vietuitoarele de pe el, Tatal si Fiul Si-au indeplinit planul, hotarat inainte de caderea lui Satana, de a face om dupa chipul si asemanarea Lor. Ei lucrasera impreuna la crearea pamantului si a fiecarei vietuitoare de pe el. Apoi Dumnezeu a zis: "Sa facem om dupa chipul si
4:4 asemanarea Noastra." Cand a iesit din mana Creatorului sau, Adam era de o inaltime nobila si de o frumoasa simetrie. El era de mai bine de doua ori mai inalt decat oamenii care traiesc astazi si era bine proportionat. Trasaturile lui erau perfecte si frumoase. Pielea nu-i era nici alba, nici palida, ci rumena, imbujorata, stralucind de o bogata tenta de sanatate. Eva nu era la fel de inalta ca Adam. Capul ei ajungea putin deasupra umerilor lui. Ea era, de asemenea, nobila, desavarsita in simetrie si foarte frumoasa.
4:5 Aceasta pereche neprihanita nu purta vesminte artificiale. Ei erau imbracati intr-un vesmant de lumina si slava, asa cum poarta ingerii. Acest cerc de lumina ii invaluia atata timp cat traiau in ascultare de Dumnezeu. Desi Dumnezeu facuse totul de o frumusete desavarsita si se parea ca nimic nu lipsea de pe pamant ca sa-i faca fericiti pe Adam si Eva, totusi El Si-a manifestat marea Lui iubire plantand, special pentru ei, o gradina. O parte din timpul lor urma sa fie ocupata, in mod placut, ingrijind gradina, iar o alta parte primind vizita ingerilor, ascultand invataturile lor si meditand. Munca lor nu era obositoare, ci placuta si invioratoare. Aceasta gradina frumoasa urma sa fie caminul lor.
4:6 In aceasta gradina Domnul a asezat toate soiurile de pomi pentru folosinta si pentru frumusete. Erau pomi incarcati cu fructe aromate, placute la vedere si bune la gust, destinate de Dumnezeu sa serveasca drept hrana perechii sfinte. Erau vite frumoase care cresteau drept, cu incarcatura lor de fructe, care nu se aseamana cu nimic din ce a vazut omul dupa cadere. Fructele erau foarte mari si de diferite culori: unele erau aproape negre, altele mov, rosii, roz si verde deschis. Aceasta frumusete si bogatie
4:7 de fructe crescute pe ramurile vitei se numeau struguri. Chiar daca nu erau sprijinite de vreun suport, vitele nu se tarau pe pamant, dar greutatea roadelor le apleca mult. Munca placuta a lui Adam si a Evei era de a forma bolti din ramurile vitei si a le orienta in asa fel incat sa formeze locuinte naturale din pomii frumosi, cu frunzisul si incarcatura lor de fructe aromate.
4:8 Pamantul era imbracat cu verdeata minunata in care cresteau din abundenta miriade de flori parfumate, din orice specie si de orice nuanta. Totul era minunat si aranjat cu gust. In mijlocul gradinii se afla pomul vietii, care-i depasea in splendoare pe toti ceilalti pomi. Fructele lui semanau cu niste mere de aur si argint si trebuia sa perpetueze nemurirea, iar frunzele sale aveau proprietati vindecatoare.
4:9 Adam si Eva in Eden
4:10 Perechea sfanta era foarte fericita in Eden. Le-a fost data stapanire nelimitata asupra oricarei fapturi vii. Leul si mielul se jucau in jurul lor in pace, fara sa le faca vreun rau, si dormeau la picioarele lor. Pasari de orice culoare si penaj zburau printre pomi si flori si in jurul lui Adam si al Evei, in timp ce cantecele lor cu tonuri delicate rasunau in acorduri dulci, aducand laude Creatorului.
4:11 Adam si Eva erau fascinati de frumusetile caminului lor din Eden. Erau incantati de pasarelele din jurul lor cu pene stralucitoare si pline de gratie, care-si ciripeau cantecele lor voioase. Perechea sfanta se unea cu ele si-si inaltau vocea in cantece armonioase de lauda, dragoste si adorare la adresa Tatalui si a Fiului Sau scump, pentru dovezile de iubire care-i inconjurau. Ei recunosteau ordinea si armonia creatiunii, ce vorbeau despre intelepciunea si cunoasterea infinite. Descopereau
4:12 mereu noi frumuseti si straluciri ale caminului lor din Eden, ceea ce le umplea inimile cu iubire mai profunda si aducea pe buzele lor expresii de recunostinta si respect pentru Creatorul lor.