39:1 Cap. 37 - Convertirea lui Saul
39:2 Mintea lui Saul a fost foarte framantata de moartea triumfatoare a lui Stefan. Prejudecatile i-au fost zguduite, dar parerile si argumentele preotilor si conducatorilor l-au convins pana la urma ca Stefan fusese un hulitor; ca Isus Hristos pe care Il predica fusese un inselator si ca aceia care indeplineau slujbele sfinte trebuia sa aiba dreptate. Saul era un om hotarat si cu convingeri puternice. Odata ce s-a fixat pe deplin in mintea lui faptul ca vederile preotilor si carturarilor erau corecte, el a devenit foarte inversunat impotriva crestinismului. Zelul lui l-a determinat sa se angajeze de buna voie in prigonirea credinciosilor. El a facut ca oameni sfinti sa fie tarati inaintea consiliilor, sa fie inchisi sau condamnati la moarte, fara dovada vreunui delict, cu exceptia credintei lor in Isus. Zelul lui Iacov si Ioan avea un caracter asemanator, dar o orientare diferita, atunci cand dorisera sa coboare foc din cer ca sa-i consume pe cei care L-au luat in ras si L-au dispretuit pe Invatatorul lor.
39:3 Saul urma sa calatoreasca la Damasc pentru afacerile lui, dar era hotarat sa atinga un dublu obiectiv, cautandu-i pe toti care credeau in Hristos. Pentru aceasta, el a obtinut scrisori de la marele preot, ca sa le citeasca in sinagogi, scrisori care il autorizau sa-i prinda pe toti cei suspectati a crede in Isus si sa-i trimita
39:4 la Ierusalim prin soli, ca sa fie judecati si pedepsiti. El a pornit la drum plin de taria si vigoarea barbatiei si de focul zelului sau gresit orientat.
39:5 Pe cand calatorii obositi se apropiau de Damasc, ochii lui Saul priveau cu placere tinutul fertil, gradinile frumoase, livezile roditoare si paraurile reci care curgeau clipocind printre arbustii de un verde viu. Era foarte reconfortant sa vada asemenea priveliste dupa o calatorie lunga si obositoare prin pustietate. In timp ce Saul si tovarasii lui priveau peisajul cu admiratie, o lumina mai puternica decat a soarelui a stralucit deodata in jurul lui. "El a cazut la pamant si a auzit un glas care-i zicea: 'Saule, Saule, pentru ce ma prigonesti?' 'Cine esti Tu, Doamne?' a raspuns el. Si Domnul a zis: 'Eu sunt Isus pe care-L prigonesti. Ti-ar fi greu sa arunci inapoi cu piciorul intr-un tepus.'"
39:6 Viziunea despre Hristos
39:7 S-a produs o mare confuzie. Tovarasii lui Saul au fost cuprinsi de groaza si aproape orbiti de intensitatea luminii. Ei au auzit glasul, dar nu au vazut pe nimeni si, pentru ei, totul era misterios si de neinteles. Saul, insa, culcat cu fata la pamant, a inteles cuvintele rostite si L-a vazut clar inaintea lui pe Fiul lui Dumnezeu. O singura privire asupra acelei Fiinte slavite a imprimat pentru totdeauna imaginea Sa pe sufletul iudeului coplesit. Cuvintele i-au lovit inima cu o forta infricosatoare. Un potop de lumina s-a revarsat in camerele intunecate ale mintii lui, descoperindu-i ignoranta si greseala. El a vazut ca, in timp ce-si imagina ca-L slujea cu zel pe Dumnezeu persecutandu-i pe urmasii lui Hristos, in realitate facea lucrarea lui Satana.
39:8 Saul si-a vazut nechibzuinta in faptul ca isi pusese
39:9 increderea in asigurarile preotilor si conducatorilor, ale caror slujbe sacre ii facusera sa aiba o influenta mare asupra lui si il facusera sa creada ca invierea Domnului Hristos era o nascocire vicleana a ucenicilor Sai. Dupa ce I s-a descoperit Domnul Hristos, predica lui Stefan a revenit cu o putere convingatoare in mintea lui Saul. Acele cuvinte pe care preotii le declarasera blasfemie i-au aparut acum ca adevar si realitate. In acel timp de iluminare minunata, mintea lui a lucrat cu o rapiditate remarcabila. Parcurgand istoria profetica, a vazut ca respingerea lui Isus de catre evrei, rastignirea, invierea si inaltarea Lui fusesera prezise de profeti si dovedisera ca El era Mesia cel fagaduit. Si-a amintit cuvintele lui Stefan: "Iata, vad cerurile deschise si pe Fiul omului stand in picioare la dreapta lui Dumnezeu" (Fapte 7,56) si a stiut ca sfantul muribund zarise imparatia slavei.
39:10 Ce revelatie a fost aceasta pentru prigonitorul credinciosilor! O lumina clara, dar teribila, patrunsese in sufletul lui. Hristos i-a fost revelat ca venind pe pamant pentru indeplinirea misiunii Sale, fiind respins, tratat cu violenta, condamnat si rastignit de cei pe care a venit sa-i salveze si apoi fiind inviat din morti si inaltat la cer. In clipa aceea cutremuratoare, Saul si-a amintit ca sfantul Stefan fusese jertfit cu consimtamantul lui si ca prin intermediul lui multi alti sfinti demni isi gasisera moartea prin persecutie cruda.
39:11 "Tremurand si plin de frica, el a zis: 'Doamne, ce trebuie sa fac? Domnul i-a zis: 'Scoala-te, intra in cetate si ti se va spune ce trebuie sa faci.'" In mintea lui Saul nu incapea nici o indoiala ca cel care ii vorbea era cu adevarat Isus din Nazaret, Mesia
39:12 cel mult asteptat, Mangaierea si Mantuitorul lui Israel.
39:13 Dupa ce s-a retras lumina stralucitoare, Saul s-a ridicat de la pamant cu totul lipsit de vedere. Stralucirea slavei lui Hristos fusese prea intensa pentru vederea lui de muritor, iar, cand aceasta s-a retras, asupra ochilor lui s-a asternut o intunecime ca a noptii. El a crezut ca aceasta orbire era pedeapsa lui Dumnezeu pentru prigonirea nemiloasa a urmasilor lui Isus. Bajbaia in jur intr-un intuneric teribil, iar tovarasii lui, cu frica si uimire, l-au condus de mana la Damasc.
39:14 Indrumat catre Biserica
39:15 Raspunsul la intrebarea lui Saul este: "Scoala-te, intra in cetate si ti se va spune ce trebuie sa faci." Domnul Isus il trimite pe iudeul care intreaba la biserica Sa pentru a-si afla datoria. Domnul Hristos savarsise lucrarea de descoperire si de convingere, iar pacatosul pocait era acum dispus sa invete de la cei pe care Dumnezeu ii randuise sa propovaduiasca adevarul Lui. In felul acesta, Domnul Isus a confirmat autoritatea bisericii Lui organizate si l-a pus pe Saul in legatura cu reprezentantii Sai de pe pamant. Lumina cereasca l-a lipsit pe Saul de vedere, iar Isus, marele Vindecator, nu i-a redat-o indata. Toate binecuvantarile vin de la Hristos, dar El Si-a infiintat pe pamant o biserica, reprezentanta Lui, si ei ii apartine lucrarea de a-l indruma pe pacatosul pocait pe calea vietii. Aceiasi oameni pe care Saul isi propusese sa-i nimiceasca, aveau sa-l instruiasca in religia pe care el o dispretuise si o persecutase.
39:16 Credinta lui Saul a fost sever incercata in timpul celor trei zile de post si rugaciune acasa la Iuda din Damasc. El era complet orb si in totala necunostinta
39:17 cu privire la ce i se cerea. Fusese instruit sa mearga la Damasc, unde i se va spune ce sa faca. In nesiguranta si tulburarea lui, a strigat staruitor catre Dumnezeu: "In Damasc era un ucenic numit Anania. Domnul i-a zis intr-o vedenie: 'Anania!' 'Iata-ma, Doamne,' a raspuns el. Si Domnul i-a zis: "Scoala-te, du-te pe ulita care se cheama Dreapta si cauta in casa lui Iuda pe unul zis Saul, un om din Tars. Caci iata, el se roaga; si a vazut in vedenie pe un om, numit Anania, intrand la el si punandu-si mainile peste el ca sa-si capete iarasi vederea.'"
39:18 Lui Anania nu-i venea sa creada cuvintele ingerului mesager, deoarece prigonirea apriga a sfintilor din Ierusalim de catre Saul se intinsese peste tot, departe si aproape. El si-a permis sa protesteze: "Doamne, am auzit de la multi despre toate relele pe care le-a facut omul acesta sfintilor Tai in Ierusalim; ba si aici are puteri din partea preotilor celor mai de seama, ca sa lege pe toti care cheama Numele Tau." Porunca data lui Anania a fost imperativa: "Du-te, caci el este un vas pe care l-am ales ca sa duca Numele Meu inaintea neamurilor, inaintea imparatilor si inaintea fiilor lui Israel."
39:19 Ucenicul, ascultator de instructiunile ingerului, l-a cautat pe omul care pana nu de mult sufla amenintari impotriva tuturor care credeau in Numele lui Isus. El i s-a adresat: "'Frate Saule, Domnul Isus care ti s-a aratat pe drumul pe care veneai m-a trimis ca sa capeti vederea si sa te umpli de Duhul Sfant.' Chiar in clipa aceea au cazut de pe ochii lui un fel de solzi; si el si-a capatat iarasi vederea. Apoi s-a sculat si a fost botezat."
39:20 Aici, Domnul Hristos da un exemplu despre modul in care
39:21 lucreaza El pentru salvarea omului. El ar fi putut sa faca toate acestea pentru Saul in mod direct, dar aceasta nu ar fi fost in concordanta cu planul Sau. Binecuvantarile Lui trebuia sa vina prin agentii pe care ii randuise. Saul avea ceva de facut in legatura cu marturisirea fata de cei a caror nimicire o planificase; iar Dumnezeu avea o lucrare de raspundere pentru cei pe care ii autorizase sa lucreze in locul Sau.
39:22 Saul invata de la ucenici. In lumina Legii, se vede un pacatos. Vede ca Isus, pe care in ignoranta lui Il socotise un impostor, este autorul si temelia religiei poporului lui Dumnezeu inca din zilele lui Adam si desavarsitorul credintei acum atat de clara pentru intelegerea lui iluminata; sustinatorul adevarului si implinitorul profetiilor. El Il privise pe Isus ca desfiintand Legea lui Dumnezeu, dar cand vederea spirituala i-a fost atinsa de degetul lui Dumnezeu a invatat ca Domnul Hristos era autorul intregului sistem de jertfe evreiesc; ca venise in lume cu scopul precis de a apara Legea Tatalui Sau; si ca, prin moartea Lui, legea tipica isi intalnise antitipul. In lumina Legii Morale, pe care crezuse ca o pazea cu zel, Saul s-a vazut pacatosul pacatosilor.
39:23 Din prigonitor, apostol
39:24 Pavel a fost botezat de Anania in raul Damascului. Apoi a mancat si a fost intarit. Indata a inceput sa-L predice pe Isus credinciosilor din oras, aceiasi pe care, la plecarea din Ierusalim, planuise sa-i nimiceasca. El mai invata in sinagogi ca Isus, care fusese dat la moarte, era cu adevarat Fiul lui Dumnezeu. Argumentele aduse de el din profetii erau atat de convingatoare, iar eforturile lui erau insotite de puterea lui Dumnezeu in asa masura, incat evreii care se opuneau erau incurcati
39:25 si neinstare sa-i raspunda. Educatia rabinica si fariseica a lui Pavel avea sa fie folosita acum cu succes in predicarea Evangheliei si in sustinerea cauzei pe care altadata depusese toate eforturile s-o distruga.
39:26 Evreii erau cu totul surprinsi si incurcati de convertirea lui Pavel. Ei cunosteau pozitia lui la Ierusalim si stiau scopul principal pentru care plecase la Damasc, precum si ca era inarmat cu o insarcinare din partea marelui preot, care il autoriza sa-i aresteze pe cei care credeau in Isus si sa-i trimita la Ierusalim; cu toate acestea, il vedeau acum predicand Evanghelia lui Isus, intarindu-i pe cei care erau deja ucenici ai acestei Evanghelii si convertind mereu noi persoane la credinta impotriva careia luptase candva atat de zelos. Pavel le demonstra tuturor care-l ascultau ca isi schimbase credinta nu din impuls sau din fanatism, ci datorita dovezilor coplesitoare.
39:27 Pe masura ce lucra in sinagogi, credinta i se intarea; zelul lui in a sustine faptul ca Isus era Fiul lui Dumnezeu a crescut in fata opozitiei inversunate a evreilor. El nu a putut ramane multa vreme in Damasc, deoarece evreii, dupa ce si-au revenit din uimirea pricinuita de convertirea lui minunata si de lucrarea lui ulterioara, au respins cu hotarare dovezile coplesitoare aduse in favoarea doctrinei Domnului Hristos. Mirarea lor fata de convertirea lui Pavel s-a transformat intr-o ura intensa impotriva lui, asemanatoare cu cea pe care o manifestasera impotriva Domnului Isus.
39:28 Pregatire pentru slujire
39:29 Viata lui Pavel era in primejdie, iar el a primit de la Dumnezeu insarcinarea sa paraseasca Damascul pentru o vreme. A plecat in Arabia; si acolo, in relativa singuratate, a avut din belsug ocazii de comuniune cu Dumnezeu si meditatie. El a dorit sa fie singur cu Dumnezeu, sa-si
39:30 cerceteze inima, sa-si adanceasca pocainta si sa se pregateasca prin studiu si rugaciune pentru a se angaja intr-o lucrare care-i parea prea mareata si prea importanta pentru a se apuca de ea. El era un apostol ales nu de om, ci de Dumnezeu, si i s-a spus clar ca lucrarea lui avea sa fie intre neamuri.
39:31 In timp ce se afla in Arabia, Pavel nu a comunicat cu apostolii. El L-a cautat pe Dumnezeu, cu staruinta si din toata inima, hotarat sa nu inceteze pana cand nu va sti sigur ca pocainta lui a fost primita si marele lui pacat, iertat. Nu voia sa renunte la lupta pana cand nu avea asigurarea ca Domnul Isus va fi cu el in lucrarea lui viitoare. El avea sa poarte mereu in trup, in ochii lui care fusesera orbiti de lumina cereasca, semnele slavei Domnului Hristos, si dorea sa poarte si asigurarea permanenta a harului Lui sustinator. Paul a ajuns in stransa legatura cu cerul, iar Isus a intrat in comuniune cu el si l-a intarit in credinta, revarsand asupra lui intelepciunea si harul Sau dumnezeiesc.