39:5 Pe cand calatorii obositi se apropiau de Damasc, ochii lui Saul priveau cu placere tinutul fertil, gradinile frumoase, livezile roditoare si paraurile reci care curgeau clipocind printre arbustii de un verde viu. Era foarte reconfortant sa vada asemenea priveliste dupa o calatorie lunga si obositoare prin pustietate. In timp ce Saul si tovarasii lui priveau peisajul cu admiratie, o lumina mai puternica decat a soarelui a stralucit deodata in jurul lui. "El a cazut la pamant si a auzit un glas care-i zicea: 'Saule, Saule, pentru ce ma prigonesti?' 'Cine esti Tu, Doamne?' a raspuns el. Si Domnul a zis: 'Eu sunt Isus pe care-L prigonesti. Ti-ar fi greu sa arunci inapoi cu piciorul intr-un tepus.'"