36:1 Cap. 34 - Credinciosi lui Dumnezeu in vremuri de persecutie
36:2 Apostolii si-au continuat lucrarea harului, vindecand bolnavii si vestind cu putere mare pe Mantuitorul rastignit si inviat. Multi erau adaugati intruna bisericii prin botez, dar nici unul care nu era o inima si un gand cu credinciosii lui Hristos nu indraznea sa li se alature. Multimi se adunau la Ierusalim, aducandu-si bolnavii si pe cei chinuiti de duhuri necurate. Multi suferinzi erau asezati pe strazi, ca atunci cand treceau Petru si Ioan umbra acestora sa poata cadea asupra lor si sa-i vindece. Puterea Mantuitorului inviat se afla cu adevarat asupra apostolilor, iar ei faceau semne si minuni ce sporeau in fiecare zi numarul credinciosilor.
36:3 Aceste lucruri i-au dezorientat foarte mult pe preoti si pe conducatori, mai ales pe cei care erau saduchei. Ei vedeau ca, daca li se permitea apostolilor sa predice un Mantuitor inviat si sa faca minuni in Numele Lui, doctrina lor cum ca nu ar exista inviere a mortilor avea sa fie lepadata de toti, iar secta lor va disparea curand. Fariseii vedeau ca tendinta predicarii lor era sa submineze ceremoniile iudaice si sa faca fara efect aducerea jertfelor. Eforturile lor anterioare de a-i aduce la tacere pe acesti predicatori fusesera zadarnice, dar de aceasta data erau hotarati sa stinga entuziasmul.
36:4 Eliberat de un inger
36:5 In consecinta, apostolii au fost arestati si inchisi, iar Sinedriul a fost chemat sa le judece cazurile. Un mare numar de oameni invatati, care nu apartineau Sinedriului, au fost si ei convocati si cu totii s-au sfatuit ce era de facut cu acesti tulburatori ai pacii. "Dar un inger al Domnului a deschis usile temnitei, noaptea, i-a scos afara si le-a zis: 'Duceti-va, stati in templu si vestiti norodului toate cuvintele vietii acesteia.' Cand au auzit ei aceste vorbe, au intrat dis-de-dimineata in templu si au inceput sa invete pe norod."
36:6 Cand apostolii au aparut in mijlocul credinciosilor si le-au povestit cum i-a condus ingerul drept prin mijlocul trupei de soldati care faceau de garda la temnita si le-a poruncit sa reinceapa lucrarea intrerupta de preoti si conducatori, fratii au fost plini de bucurie si uimire.
36:7 In sfatul lor, preotii si conducatorii au hotarat sa-i acuze de rascoala si de uciderea lui Anania si Safira (Fapte 5,1-11), precum si de a fi conspirat pentru a-i lipsi pe preoti de autoritatea lor, iar apoi sa-i condamne la moarte. Ei aveau incredere ca multimea va fi atunci provocata sa ia situatia in propriile maini si sa se poarte cu apostolii asa cum se purtasera cu Isus. Erau constienti ca multi din cei care nu au acceptasera doctrina lui Hristos erau satui de regulile arbitrare ale autoritatilor iudaice si asteptau cu nerabdare o schimbare hotarata. Se temeau ca, daca aceste persoane deveneau interesate de doctrina apostolilor si o adoptau, recunoscandu-L pe Isus ca Mesia, mania intregului popor va fi starnita impotriva preotilor, care vor fi trasi la raspundere pentru uciderea lui Hristos. S-au hotarat sa ia masuri drastice
36:8 pentru a preveni acest lucru. In cele din urma, au trimis dupa presupusii arestati ca sa fie adusi inaintea lor. Mare le-a fost uimirea cand li s-a adus raportul ca portile inchisorii erau incuiate cu toata grija si garzile erau neclintite in fata lor, dar prizonierii nu se aflau nicaieri.
36:9 Curand a fost adusa vestea: "Iata ca oamenii pe care i-ati bagat in temnita stau in templu si invata norodul." Cu toate ca apostolii au fost eliberati din inchisoare printr-o minune, nu au fost scutiti de judecata si de pedeapsa. Domnul Hristos le spusese cand era cu ei: "Luati seama la voi insiva; caci va vor da pe mana soboarelor." Trimitandu-le ingerul, Dumnezeu le-a dat o dovada a grijii Lui si o asigurare a prezentei Sale; dar era partea lor sa sufere pentru acel Isus pe care Il predicau. Poporul era atat de impresionat de ceea ce vazuse si auzise, incat preotii si conducatorii stiau ca va fi imposibil sa-i starneasca impotriva apostolilor.
36:10 A doua judecata
36:11 "Atunci capitanul templului a plecat cu aprozii si i-au adus; dar nu cu sila, caci se temeau sa nu fie ucisi cu pietre de norod. Dupa ce i-au adus, i-au pus inaintea soborului. Si marele preot i-a intrebat astfel: 'Nu v-am poruncit noi cu tot dinadinsul sa nu invatati pe norod in Numele acesta? Si voi iata ca ati umplut Ierusalimul cu invatatura voastra si cautati sa aruncati asupra noastra sangele acelui om.'" Acum nu mai erau la fel de dispusi sa poarte blamul uciderii lui Isus ca atunci cand strigau impreuna cu multimea decazuta: "Sangele Lui sa cada asupra noastra si asupra copiilor nostri."
36:12 Petru, impreuna cu ceilalti apostoli, a adoptat aceeasi cale de aparare pe care o urmase si la primul sau proces.
36:13 "Petru si apostolii ceilalti, drept raspuns, i-au zis: 'Trebuie sa ascultam mai mult de Dumnezeu decat de oameni.'" Ingerul lui Dumnezeu a fost acela care i-a eliberat din inchisoare si le-a poruncit sa invete multimea in templu. Urmand instructiunile lui, ei ascultau porunca divina, ceea ce trebuia sa faca si in continuare, oricat i-ar fi costat. Petru a continuat: "Dumnezeul parintilor nostri L-a inviat pe Isus, pe care voi L-ati omorat, atarnandu-L pe lemn. Pe acest Isus, Dumnezeu L-a inaltat cu puterea Lui si L-a facut Domn si Mantuitor, ca sa dea lui Israel pocainta si iertarea pacatelor. Noi suntem martori ai acestor lucruri, ca si Duhul Sfant, pe care L-a dat Dumnezeu celor ce asculta de El."
36:14 Spiritul inspiratiei era asupra apostolilor, iar acuzatii au devenit acuzatori, invinuindu-i de uciderea Domnului Hristos pe preotii si conducatorii care alcatuiau soborul. Evreii au fost atat de infuriati din cauza aceasta, incat au hotarat, fara vreo alta judecata si fara autoritatea ofiterilor romani, sa ia legea in propriile maini si sa-i omoare pe arestati. Fiind deja vinovati de sangele Domnului Hristos, doreau acum sa-si pateze si mainile cu sangele apostolilor Lui. Acolo se afla, insa, un om invatat si cu pozitie inalta, a carui minte clara a vazut ca acest pas violent va duce la consecinte teribile. Dumnezeu a inaltat un barbat din propriul lor sobor, care sa opreasca violenta preotilor si a conducatorilor.
36:15 Gamaliel, doctor si fariseu invatat, un barbat cu o reputatie deosebita, era o persoana foarte precauta care, inainte de a vorbi in favoarea arestatilor, a cerut ca acestia sa fie scosi afara. Apoi a vorbit cu calm si fara graba: "Barbati israeliti, luati seama bine ce aveti de gand sa faceti oamenilor acestora. Caci nu de mult s-a ivit Teuda, care zicea ca el este ceva si la care s-au alipit aproape
36:16 patru sute de barbati. El a fost omorat si toti cei ce il urmasera au fost risipiti si nimiciti. Dupa el s-a ivit Iuda Galileanul, pe vremea inscrierii si a tras mult norod de partea lui: a pierit si el si toti cei ce-l urmasera au fost risipiti. Si acum eu va spun: Nu mai necajiti pe oamenii acestia si lasati-i in pace! Daca incercarea sau lucrarea aceasta este de la oameni, se va nimici; dar daca este de la Dumnezeu, n-o veti putea nimici. Sa nu va pomeniti ca luptati impotriva lui Dumnezeu."
36:17 Preotii nu puteau sa nu vada justetea vederilor lui Gamaliel; ei au fost nevoiti sa cada de acord cu el si, fara tragere de inima, i-au eliberat pe prizonieri, dupa ce i-au batut cu nuiele si i-au somat in repetate ganduri sa nu mai predice in Numele lui Isus, caci altfel vor plati cu viata pentru indrazneala lor. "Ei au plecat dinaintea soborului si s-au bucurat ca au fost invredniciti sa fie batjocoriti pentru Numele Lui. Si in fiecare zi, in templu si acasa, nu incetau sa invete pe oameni si sa vesteasca Evanghelia lui Isus Hristos."
36:18 Prigonitorii apostolilor au fost tulburati cand au vazut ca nu-i puteau infrange pe acesti martori ai lui Hristos, care au avut credinta si curajul sa-si transforme rusinea in slava si durerea in bucurie, de dragul Invatatorului lor care indurase umilinta si agonia inaintea lor. Astfel, acesti ucenici curajosi au continuat sa invete in public, precum si in taina in case particulare, la cererea celor care nu indrazneau sa-si marturiseasca deschis credinta, de frica evreilor.