32:1 Cap. 30 - Invierea Domnului Hristos
32:2 Ucenicii s-au odihnit in Sabat, indurerati de moartea Domnului lor, in timp ce Isus, Imparatul slavei, zacea in mormant. Pe inserate, au fost adusi soldati, sa pazeasca locul de odihna al Mantuitorului, in timp ce ingeri nevazuti zburau deasupra acelui loc sacru. Noaptea trecea incet si, pe cand era inca intuneric, ingerii care vegheau au stiut ca aproape sosise timpul pentru eliberarea Fiului scump al lui Dumnezeu, Comandantul lor iubit. In timp ce asteptau cu cea mai profunda emotie ceasul triumfului Sau, un inger puternic a venit zburand iute din cer. Fata ii era ca fulgerul, iar hainele albe ca zapada. Lumina lui risipea intunericul din cale si i-a facut pe ingerii cei rai, care cerusera triumfatori trupul lui Isus, sa fuga cu groaza de stralucirea si slava lui. Unul din ingerii care fusesera martori la umilirea Domnului Hristos, si care veghea la locul Lui de odihna, s-a alaturat ingerului din cer si au coborat impreuna la mormant. La apropierea lor, pamantul s-a cutremurat si s-a zguduit si a fost un mare cutremur.
32:3 Garda romana a fost cuprinsa de groaza. Unde era acum puterea lor de a retine trupul lui Isus? Ei nu se mai gandeau in acele momente la datoria lor sau la ucenicii care L-ar fi putut fura. Lumina ingerilor stralucea mai tare ca soarele, iar soldatii romani au cazut la pamant
32:4 ca morti. Unul din ingeri a apucat piatra cea mare, a rostogolit-o la o parte din fata intrarii mormantului si s-a asezat pe ea. Celalalt a intrat in mormant si a dezlegat stergarul de pe capul lui Isus.
32:5 "Tatal Tau Te cheama"
32:6 Ingerul din cer a strigat apoi cu o voce care a facut sa se cutremure pamantul: "Fiul lui Dumnezeu, Tatal Tau Te cheama! Vino afara!" Moartea nu-L mai putea tine in stapanirea ei. Domnul Isus a inviat biruitor din morti. Oastea cereasca privea scena cu uimire solemna. Cum a iesit Isus din mormant, acei ingeri stralucitori s-au aruncat cu fata la pamant ca sa I se inchine si L-au intampinat cu cantari de biruinta.
32:7 Ingerii lui Satana fusesera constransi sa fuga dinaintea luminii stralucitoare si patrunzatoare a ingerilor ceresti si s-au plans cu amaraciune imparatului lor ca prada le-a fost luata cu violenta, iar Acela pe care Il urau atat de mult a inviat din morti. Satana si ostirea lui jubilasera ca puterea lor asupra omului cazut Il facuse pe Domnul vietii sa fie pus in mormant; dar triumful lor diavolesc a fost scurt deoarece, cand a iesit Isus din inchisoarea Lui ca un biruitor maiestuos, Satana a stiut ca dupa o vreme el insusi va trebui sa moara, iar imparatia Ii va fi data Aceluia caruia Ii apartinea de drept. El s-a tanguit si s-a infuriat ca, in ciuda tuturor eforturilor lui, Isus nu fusese infrant, ci deschisese o cale de salvare pentru om, si oricine dorea putea sa mearga pe ea si sa fie mantuit.
32:8 Ingerii cei rai impreuna cu comandantul lor au tinut sfat ca sa vada cum ar putea totusi lucra impotriva guvernarii lui Dumnezeu. Satana le-a poruncit slujitorilor lui sa mearga la preotii cei mai de seama si la batrani. El a spus: "Am avut
32:9 succes inselandu-i, orbindu-le ochii si impietrindu-le inimile impotriva lui Isus. I-am facut sa creada ca El era un impostor. Garda romana va duce vestea nesuferita ca Hristos a inviat. Noi i-am facut pe preoti si pe batrani sa-L urasca pe Isus si sa-L omoare. Acum puneti-le in fata gandul ca, daca se va afla ca Isus este viu, ei vor fi omorati cu pietre de popor pentru ca au dat la moarte un om nevinovat.
32:10 Raportul garzii romane
32:11 Cand oastea ingerilor ceresti s-a departat de la mormant, iar lumina si slava au trecut, soldatii romani au indraznit sa-si ridice capul si sa priveasca in jur. Au fost uluiti cand au vazut ca piatra cea mare fusese rostogolita de la intrarea mormantului si ca trupul lui Isus nu mai era acolo. S-au grabit spre cetate ca sa dea de stire preotilor si batranilor ce vazusera. Cand acei criminali au ascultat raportul minunat, toate fetele au ingalbenit. I-a cuprins groaza la gandul celor ce facusera. Daca raportul era corect, ei erau pierduti. Pentru o vreme au stat in tacere, privind unii la altii, nestiind ce sa faca sau sa spuna. Sa accepte raportul ar insemna sa se condamne pe ei insisi. S-au dus la o parte sa se consulte cu privire la ce trebuia facut. Ei s-au gandit ca, daca raportul adus de garda romana ar circula printre oameni, cei care Il dadusera pe Hristos la moarte vor fi omorati, ca ucigasi ai Lui.
32:12 S-a hotarat ca soldatii sa fie platiti pentru a pastra secret acest lucru. Preotii si batranii le-au oferit o suma mare spunand: "Spuneti asa: Ucenicii Lui au venit noaptea, pe cand dormeam noi, si L-au furat." Matei 28,13. Cand soldatii au intrebat ce li se va face pentru ca au dormit in post, conducatorii evrei
32:13 au promis sa-l convinga pe guvernator si sa le asigure protectie. De dragul banilor, garda romana si-a vandut cinstea si a fost de acord sa urmeze sfatul preotilor si batranilor.
32:14 Primele roade ale mantuirii
32:15 Cand Isus, atarnand pe cruce, a strigat: "S-a sfarsit", stancile s-au despicat, pamantul s-a zguduit, iar unele morminte s-au deschis. Cand a inviat ca biruitor asupra mortii si mormantului, in timp ce pamantul se cutremura, iar slava cerului stralucea in jurul locului sacru, multi morti neprihaniti I-au ascultat chemarea si au iesit din morminte ca martori ai faptului ca El inviase. Acesti sfinti favorizati au inviat proslaviti. Ei au fost alesi din fiecare veac, de la creatiune pana in zilele Domnului Hristos. Astfel ca, in timp ce conducatorii evrei cautau sa ascunda invierea lui Hristos, Dumnezeu a ales sa scoata o grupa din mormintele lor pentru a marturisi despre faptul ca Isus inviase si a proclama slava Lui.
32:16 Cei inviati erau diferiti unii de altii ca statura si infatisare, unii aratand mai nobili decat altii. Am fost informata ca locuitorii pamantului au degenerat, pierzandu-si taria si frumusetea. Cu trecerea timpului, puterea pe care o are Satana asupra bolii si mortii s-a vazut tot mai clar, iar efectele blestemului au fost tot mai vizibile. Aceia care au trait pe vremea lui Noe si a lui Avraam se asemanau la statura, frumusete si tarie cu ingerii. Dar fiecare generatie care a urmat a fost mai slaba, mai supusa bolii, iar viata i-a fost de mai scurta durata. Satana a invatat cum sa chinuiasca si slabeasca neamul omenesc.
32:17 Cei care au iesit din morminte dupa invierea lui Isus s-au aratat multora, spunandu-le ca s-a adus jertfa
32:18 pentru om, ca Isus pe care L-au rastignit evreii a inviat din morti; si ca dovada a spuselor lor declarau: "Noi am inviat cu El." Ei aduceau marturie ca prin puterea Lui fusesera chemati afara din morminte. Cu toate ca circulau rapoarte mincinoase, invierea Domnului Hristos n-a putut fi ascunsa de Satana, de ingerii lui sau de preotii cei mai de seama, deoarece aceasta grupa sfanta scoasa afara din mormant a raspandit vestea minunata si fericita. Totodata, Isus S-a aratat ucenicilor Lui intristati si cu inimile zdrobite, risipindu-le temerile sumaducandu-le bucurie si incantare.
32:19 Femeile la mormant
32:20 In prima zi a saptamanii, dimineata devreme, inainte de a se lumina, femeile sfinte au venit la mormant si au adus mirodenii ca sa unga trupul lui Isus. Ele au vazut ca piatra grea de la intrarea mormantului fusese rostogolita la o parte, iar trupul Lui nu mai era acolo. Li s-a strans inima in piept si s-au temut ca vrajmasii luasera trupul. Deodata au vazut doi ingeri in haine albe si cu infatisare luminoasa si stralucitoare. Aceste fiinte ceresti au inteles misiunea femeilor si imediat le-au spus ca Isus nu mai era acolo, ci inviase; si ca puteau privi locul unde zacuse El. Ingerii le-au cerut sa mearga la ucenicii Lui si sa le spuna ca El va merge inaintea lor in Galilea. Cu frica si cu mare bucurie, femeile s-au grabit inapoi la ucenicii intristati si le-au povestit cele vazute si auzite.
32:21 Ucenicilor nu le-a venit sa creada ca Domnul Hristos inviase, dar au alergat repede la mormant impreuna cu femeile care adusesera vestea. Au vazut ca Isus nu era acolo; I-au vazut invelitorile de in, dar tot nu puteau
32:22 crede vestea buna ca El inviase din morti. Ucenicii s-au intors acasa, minunandu-se de ceea ce vazusera si de raportul femeilor.
32:23 Maria, insa, a ales sa mai zaboveasca la mormant, gandindu-se la ceea ce vazuse si framantata de gandul ca ar fi putut fi inselata. Simtea ca o asteapta noi incercari. S-a intristat iarasi si a izbucnit intr-un plans plin de amaraciune. S-a aplecat sa priveasca din nou in mormant si a vazut doi ingeri imbracati in alb. Unul statea in locul in care se aflase capul lui Isus, iar celalalt in locul in care se aflasera picioarele Lui. Ei i-au vorbit cu blandete si au intrebat-o de ce plangea. Maria a raspuns: "Pentru ca au luat pe Domnul meu si nu stiu unde L-au pus." Ioan 20:13.
32:24 "Nu Ma atinge"
32:25 Pe cand se intorcea de la mormant, L-a vazut pe Isus stand in apropiere, dar nu L-a cunoscut. El i-a vorbit bland, intreband-o despre motivul intristarii ei si pe cine cauta. Crezand ca era gradinarul, L-a rugat ca, daca Il luase pe Domnul ei, sa-i spuna unde L-a pus, ca sa-L poata lua ea. Domnul Isus i-a vorbit cu propria-I voce cereasca, zicand: "Marie!". Ea era familiarizata cu tonurile acelui glas scump si a raspuns repede: "Invatatorule!". In bucuria ei era gata sa-L imbratiseze, dar Isus i-a zis: "Nu Ma atinge, caci inca nu M-am suit la Tatal Meu. Ci, du-te la fratii Mei si spune-le ca Ma sui la Tatal Meu si la Tatal vostru, la Dumnezeul Meu si la Dumnezeul vostru." Ioan 20:17. Plina de bucurie, Maria s-a grabit la ucenici cu vestea cea buna. Domnul Isus S-a inaltat repede la Tatal Lui, ca sa auda de la El ca a acceptat jertfa si ca sa primeasca toata puterea in cer si pe pamant.
32:26 Ingerii L-au inconjurat pe Fiul lui Dumnezeu ca un nor si le-au cerut portilor vesnice sa se ridice, ca sa intre Imparatul slavei. Am vazut ca, in timp ce Isus Se afla cu acea oaste cereasca stralucitoare in prezenta lui Dumnezeu si invaluit in slava Lui,
32:27 El nu Si-a uitat ucenicii de pe pamant, ci a primit putere de la Tatal Lui sa Se intoarca si sa le imparta si lor putere. In aceeasi zi S-a intors si li S-a aratat ucenicilor. De data aceasta le-a permis sa-L atinga, intrucat Se inaltase la Tatal Sau si primise putere.
32:28 Toma necredinciosul
32:29 Toma n-a fost prezent la aceasta ocazie. El n-a vrut sa primeasca raportul ucenicilor cu umilinta, ci a afirmat cu hotarare si incredere in sine ca nu va crede pana nu-si va pune degetele pe semnele cuielor si pe coasta in care a fost infipta sulita nemiloasa. Prin aceasta el a aratat lipsa de incredere in fratii lui. Daca toti ar cere aceeasi dovada, nimeni nu L-ar primi astazi pe Isus si n-ar crede in invierea Lui. Dar voia lui Dumnezeu era ca raportul ucenicilor sa fie acceptat de cei care nu-L pot vedea si auzi ei insisi pe Mantuitorul inviat.
32:30 Dumnezeu n-a privit cu placere necredinta lui Toma. Cand Isus S-a intalnit din nou cu ucenicii Lui, Toma era cu ei si cand L-a vazut pe Domnul a crezut. Dar el declarase ca nu va fi multumit fara dovada pipaitului, pe langa cea a vazului, iar Isus i-a dat ceea ce-si dorise. Toma a strigat: "Domnul meu si Dumnezeul meu!". Dar Isus l-a mustrat pentru necredinta lui, zicand: "Tomo, pentru ca M-ai vazut, ai crezut. Ferice de cei
32:31 ce n-au vazut si au crezut." Ioan 20:28, 29.
32:32 Sfarsitul ucigasului lui Hristos
32:33 Pe masura ce vestea invierii Domnului Isus se raspandea din cetate in cetate si din sat in sat, evreii, la randul lor, se temeau pentru viata lor si isi ascundeau ura fata de ucenici. Singura lor speranta era sa-si raspandeasca raportul lor mincinos, iar cei care doreau ca acea minciuna sa fie adevarata o acceptau. Pilat s-a cutremurat cand a auzit ca Domnul Hristos inviase. Nu se putea indoi de marturia ce i-a fost data, iar din ceasul acela pacea l-a parasit pentru totdeauna. Pentru onoare lumeasca si de frica sa nu-si piarda autoritatea si viata, Il daduse pe Isus la moarte. El s-a convins pe deplin ca Acela de al carui sange era vinovat n-a fost doar un om nevinovat, ci Insusi Fiul lui Dumnezeu. Viata lui Pilat a fost nenorocita pana la sfarsit. Disperarea si chinul sufletesc i-au zdrobit orice simtamant de speranta si de bucurie. El a refuzat sa fie mangaiat si a murit de cea mai mizerabila moarte.
32:34 Patruzeci de zile cu ucenicii
32:35 Isus a ramas cu ucenicii Lui patruzeci de zile, aducandu-le incantare si bucurie pe masura ce le desfasura mai deplin realitatile imparatiei lui Dumnezeu. El i-a insarcinat sa poarte marturia despre lucrurile pe care le vazusera si auzisera cu privire la suferintele, moartea si invierea Sa, despre faptul ca El Se jertfise pentru pacat si ca toti cei care vor pot veni la El si gasi viata. Cu multa blandete, le-a spus ca vor fi prigoniti si chinuiti, dar vor gasi usurare amintindu-si de experientele lor si de cuvintele rostite de El. Le-a spus ca El biruise ispitele lui Satana si obtinuse biruinta
32:36 prin incercari si suferinta. Satana nu mai putea avea nici o putere asupra Lui, dar isi va indrepta ispitele si mai mult asupra lor si asupra tuturor care vor crede in Numele Lui. Ei puteau birui, insa, asa cum biruise El. Isus Si-a inzestrat ucenicii cu putere sa faca minuni si le-a spus ca, desi vor fi persecutati de oameni rai, El Isi va trimite din cand in cand ingerii ca sa-i elibereze; viata nu le putea fi luata pana cand nu aveau sa-si indeplineasca misiunea; atunci putea sa li se ceara sa sigileze cu sangele lor marturia pe care o dadusera.
32:37 Urmasii Domnului Hristos Ii ascultau cu bucurie invataturile, hranindu-se cu nesat cu fiecare cuvant ce iesea de pe buzele Lui sfinte. Acum stiau cu siguranta ca El era Mantuitorul lumii. Cuvintele Lui patrundeau adanc in inimile lor si le parea rau ca trebuia sa se desparta curand de Invatatorul lor ceresc si sa nu mai auda de pe buzele Sale cuvinte pline de mangaiere si de har. Insa inimile le erau iarasi incalzite de iubire si mare bucurie cand Isus le spunea ca se va duce sa le pregateasca locasuri si Se va intoarce sa-i ia, ca sa poata fi pentru totdeauna cu El. Le-a mai fagaduit sa le trimita Mangaietorul, Duhul Sfant, ca sa-i calauzeasca in tot adevarul. Apoi "Si-a ridicat mainile si i-a binecuvantat." Luca 24,50.