32:33 Pe masura ce vestea invierii Domnului Isus se raspandea din cetate in cetate si din sat in sat, evreii, la randul lor, se temeau pentru viata lor si isi ascundeau ura fata de ucenici. Singura lor speranta era sa-si raspandeasca raportul lor mincinos, iar cei care doreau ca acea minciuna sa fie adevarata o acceptau. Pilat s-a cutremurat cand a auzit ca Domnul Hristos inviase. Nu se putea indoi de marturia ce i-a fost data, iar din ceasul acela pacea l-a parasit pentru totdeauna. Pentru onoare lumeasca si de frica sa nu-si piarda autoritatea si viata, Il daduse pe Isus la moarte. El s-a convins pe deplin ca Acela de al carui sange era vinovat n-a fost doar un om nevinovat, ci Insusi Fiul lui Dumnezeu. Viata lui Pilat a fost nenorocita pana la sfarsit. Disperarea si chinul sufletesc i-au zdrobit orice simtamant de speranta si de bucurie. El a refuzat sa fie mangaiat si a murit de cea mai mizerabila moarte.