32:2 Ucenicii s-au odihnit in Sabat, indurerati de moartea Domnului lor, in timp ce Isus, Imparatul slavei, zacea in mormant. Pe inserate, au fost adusi soldati, sa pazeasca locul de odihna al Mantuitorului, in timp ce ingeri nevazuti zburau deasupra acelui loc sacru. Noaptea trecea incet si, pe cand era inca intuneric, ingerii care vegheau au stiut ca aproape sosise timpul pentru eliberarea Fiului scump al lui Dumnezeu, Comandantul lor iubit. In timp ce asteptau cu cea mai profunda emotie ceasul triumfului Sau, un inger puternic a venit zburand iute din cer. Fata ii era ca fulgerul, iar hainele albe ca zapada. Lumina lui risipea intunericul din cale si i-a facut pe ingerii cei rai, care cerusera triumfatori trupul lui Isus, sa fuga cu groaza de stralucirea si slava lui. Unul din ingerii care fusesera martori la umilirea Domnului Hristos, si care veghea la locul Lui de odihna, s-a alaturat ingerului din cer si au coborat impreuna la mormant. La apropierea lor, pamantul s-a cutremurat si s-a zguduit si a fost un mare cutremur.