30:1 Cap. 28 - Judecarea Domnului Hristos
30:2 Cand au plecat din cer, ingerii si-au pus deoparte cu mahnire coroanele lor stralucitoare. Nu le puteau purta in timp ce Comandantul lor suferea si avea sa poarte o cununa de spini. In sala de judecata, Satana si ingerii lui erau preocupati sa distruga sentimentele de omenie si compasiunea. Atmosfera era grea si poluata prin influenta lor. Preotii cei mai de seama si batranii au fost inspirati de ei sa-L insulte pe Isus, sa-L umileasca si sa-L trateze cu violenta in modul cel mai dificil de suportat pentru natura omeneasca. Satana spera ca astfel de batjocura si violenta vor scoate de la Fiul lui Dumnezeu vreo plangere sau vreun murmur; sau ca El Isi va manifesta puterea divina ca sa se smulga din stransoarea multimii si, in felul acesta, Planul de Mantuire sa esueze in cele din urma.
30:3 Tagaduirea lui Petru
30:4 Petru l-a urmat pe Domnul Lui dupa ce a fost tradat. Era ingrijorat sa vada ce se va face cu Isus. Atunci cand a fost acuzat, insa, ca era unul din ucenicii Lui, frica pentru propria-i siguranta l-a facut sa declare ca nu-L cunostea pe acel Om. Ucenicii erau renumiti pentru puritatea limbajului lor, iar Petru, pentru a-si convinge acuzatorii ca nu era unul din ucenicii Domnului Hristos, a tagaduit acuzatia a treia oara cu blestem si juramant. Isus, care Se afla la o oarecare distanta de Petru, a intors spre el o privire trista si dojenitoare. Atunci, ucenicul
30:5 si-a amintit cuvintele pe care i le spusese Isus in camera de sus, precum si propria sa afirmatie zeloasa. "Chiar daca toti ar gasi in Tine o pricina de poticnire, eu niciodata nu voi gasi in Tine o pricina de poticnire." Matei 26,33. El se lepadase de Domnul lui, chiar cu blestem si juramant, dar acea privire a lui Isus i-a topit inima si l-a salvat. Petru a plans cu amar, s-a pocait de marele lui pacat, a fost convertit si apoi pregatit sa-i intareasca pe fratii lui.
30:6 In sala de judecata
30:7 Multimea striga dupa sangele lui Isus. L-au biciuit cu cruzime, L-au imbracat cu o veche manta regeasca purpura, iar pe capul Lui sfant au pus o cununa de spini. I-au pus o trestie in mana, se plecau inaintea Lui si Il salutau in batjocura: "Plecaciune, Imparatul evreilor!" Ioan 19,3. Apoi I-au luat trestia din mana si L-au lovit cu ea peste cap, facand ca spinii sa-I intre in tample si sangele sa I se prelinga pe fata si pe barba.
30:8 Pentru ingeri era greu sa indure privelistea. Ei L-ar fi eliberat pe Domnul Isus, dar ingerii comandanti le-au interzis, spunand ca acesta era un mare pret de rascumparare care trebuia platit pentru om; si trebuia sa fie complet si sa duca la moartea Aceluia care avea putere asupra mortii. Isus stia ca ingerii erau martorii umilirii Sale. Cel mai slab inger ar fi putut sa faca acea gloata batjocoritoare sa cada fara putere si sa-L elibereze pe Isus. El stia ca daca ar fi dorit acest lucru de la Tatal Lui, ingerii L-ar fi eliberat pe loc. Era necesar, insa, pentru a aduce la indeplinire Planul de Mantuire, sa sufere violenta oamenilor rai.
30:9 Bland si smerit, Domnul Isus statea inaintea multimii infuriate, in timp ce aceasta ii oferea cel mai josnic tratament.
30:10 I-au scuipat fata -- acea fata de care vor dori sa se ascunda intr-o zi, fata care va da lumina cetatii lui Dumnezeu si va straluci mai tare decat soarele. Domnul Hristos nu le-a aruncat criminalilor o privire manioasa. Ei I-au acoperit capul si fata cu o haina veche, apoi Il loveau si strigau: "Prooroceste, cine Te-a lovit?" Luca 22,64. Intre ingeri a fost agitatie. Ei L-ar fi salvat pe loc, dar ingerii comandanti i-au oprit.
30:11 Unii dintre ucenici au capatat permisiunea sa intre unde era Isus si sa vada judecarea Lui. Ei se asteptau ca El sa-Si manifeste puterea divina, sa Se elibereze din mainile dusmanilor Lui si sa-i pedepseasca pentru cruzimea cu care L-au tratat. Sperantele lor se inaltau si coborau, dupa cum aveau loc diferitele scene. Uneori se indoiau si se temeau ca fusesera inselati, dar glasul auzit pe muntele schimbarii la fata si slava vazuta acolo le-au intarit credinta ca El era Fiul lui Dumnezeu. Isi aminteau scenele la care fusesera martori, minunile pe care le vazusera infaptuite de Isus, vindecarea bolnavilor, deschiderea ochilor orbilor si urechilor surzilor, mustrarea si scoaterea demonilor, invierea mortilor si chiar potolirea vantului si marii.
30:12 Ei nu puteau crede ca El va muri. Sperau ca Se va ridica totusi cu putere si, cu voce poruncitoare, va imprastia multimea aceea setoasa de sange, ca si atunci cand intrase in templu si ii alungase pe cei care faceau din casa lui Dumnezeu un loc pentru negot, iar ei fugisera dinaintea Lui ca si cand ar fi fost urmariti de o companie de soldati inarmati. Ucenicii sperau ca Isus Isi va manifesta puterea si-i va convinge pe toti ca El era Imparatul lui Israel.
30:13 Marturisirea lui Iuda
30:14 Iuda a fost plin de amara remuscare si rusine din cauza faptei lui perfide de a-L trada pe Domnul Isus. Cand a fost martor la tratamentul crud pe care L-a indurat Mantuitorul, a fost coplesit. El Il iubise pe Isus, dar iubise si mai mult banii. Nu se gandise ca Isus va suporta sa fie luat de gloata pe care o condusese el. Iuda se asteptase ca Isus sa faca o minune si sa Se elibereze. Cand a vazut, insa, multimea furioasa in sala de judecata, insetand dupa sange, si-a simtit profund vina. In timp ce multi Il acuzau pe Isus cu vehementa, Iuda s-a grabit prin multime, marturisind ca pacatuise vanzand sange nevinovat. El le-a oferit preotilor banii pe care acestia i-i platisera si i-a implorat sa-L elibereze, declarand ca Isus era complet nevinovat.
30:15 Iritarea si confuzia i-au facut pe preoti sa taca pentru putin timp. Nu doreau ca lumea sa stie ca ii platisera pe unul din pretinsii urmasi ai lui Isus sa-L dea in mainile lor. Doreau sa ascunda faptul ca Il vanasera pe Isus ca pe un talhar si ca Il prinsesera pe ascuns. Marturisirea lui Iuda, insa, precum si infatisarea lui vinovata si salbatica, i-au expus inaintea multimii, aratand ca ura fusese cea care ii facuse sa-L prinda pe Domnul Isus. In timp ce Iuda, cu voce tare, Il declara nevinovat, preotii au raspuns: "Ce ne pasa noua? Treaba ta." Matei 27,4. Il aveau pe Isus in puterea lor si erau hotarati sa nu le scape. Coplesit de tulburare, Iuda a aruncat banii pe care acum ii dispretuia, la picioarele celor care il platisera si, cu groaza si chin sufletesc, a plecat si s-a spanzurat.
30:16 Domnul Isus avea multi simpatizanti in multimea din jurul Lui, iar faptul ca nu raspundea nimic la intrebarile ce Ii erau
30:17 puse a uimit gloata. Cu toata batjocura si violenta oamenilor, pe fata Lui nu s-a vazut nici o expresie de tulburare si nici o privire incruntata. Era demn si linistit. Spectatorii priveau la El cu mirare. Ei comparau statura Lui perfecta si tinuta Lui hotarata si demna cu infatisarea celor care stateau impotriva Lui la judecata si isi spuneau unul altuia ca El semana mai mult cu un imparat decat oricare dintre conducatori. Nu avea semne de criminal. Ochii ii erau blanzi, limpezi si fara teama, iar fruntea lata si inalta. Fiecare trasatura Ii era puternic marcata de bunavointa si principii nobile. Rabdarea si stapanirea Lui de Sine erau atat de diferite de ale omului, incat multi s-au cutremurat. Chiar Irod si Pilat au fost tulburati de tinuta Lui nobila si dumnezeiasca.
30:18 Isus inaintea lui Pilat
30:19 Pilat a fost convins de la inceput ca Isus nu era un om obisnuit. El a crezut ca este Isus era o persoana remarcabila si absolut nevinovat de toate acuzatiile aduse impotriva Lui. Ingerii care erau martorii scenei au inregistrat convingerile guvernatorului roman. Pentru a-l impiedica sa se angajeze in fapta ingrozitoare de a-L da pe Domnul Isus sa fie rastignit, la sotia lui Pilat a fost trimis un inger, care i-a dat printr-un vis informatia ca Acela pe care Il judeca sotul ei era Fiul lui Dumnezeu si ca suferea nevinovat. Ea i-a trimis imediat lui Pilat o solie, spunandu-i ca a suferit mult intr-un vis din cauza lui Isus si l-a prevenit sa nu aiba nimic de-a face cu acel Om sfant. Solul, inghesuindu-se grabit prin multime, a asezat scrisoarea in mainile lui Pilat. Cand a citit, acesta s-a cutremurat si a palit. Indata s-a hotarat sa nu aiba nimic de a face cu trimiterea lui Hristos la moarte. Daca evreii voiau
30:20 sangele lui Isus, el nu-si va da consimtamantul la aceasta, ci se va stradui sa-L elibereze.
30:21 Trimis la Irod
30:22 Cand a auzit Pilat ca Irod era la Ierusalim, a fost foarte usurat, deoarece spera sa se elibereze de orice responsabilitate in judecarea si condamnarea lui Isus. Imediat L-a trimis la Irod impreuna cu acuzatorii Lui. Acest conducator ajunsese impietrit in pacat. Omorarea lui Ioan Botezatorul ii lasase o pata pe constiinta, de care nu putea sa scape. Cand a auzit despre Isus si despre lucrarile mari facute de El, s-a inspaimantat si s-a cutremurat, crezand ca era Ioan Botezatorul, inviat din morti. Cand Isus a fost dat in mainile lui de catre Pilat, Irod a considerat acest act ca o recunoastere a puterii, autoritatii si judecatii lui. Aceasta i-a facut prieteni pe cei doi conducatori, care mai inainte fusesera dusmani. Irod a fost incantat sa-L vada pe Isus, deoarece se astepta ca El sa faca vreo minune deosebita, spre satisfactia lui. Lucrarea lui Isus, insa, nu era de a satisface curiozitatea sau de a-Si cauta propria siguranta. Puterea Sa divina miraculoasa trebuia folosita pentru salvarea altora, si nu pentru Sine Insusi.
30:23 Domnul Isus nu a raspuns nimic la multele intrebari puse de Irod, si nici dusmanilor Sai care Il acuzau vehement. Irod s-a infuriat, din cauza ca Isus nu parea sa se teama de puterea lui si, impreuna cu oamenii lui de razboi, L-au luat in deradere, L-au sfidat si L-au umilit pe Fiul lui Dumnezeu. Totusi, Irod a fost uimit de infatisarea nobila si dumnezeiasca a lui Isus cand era tratat in mod rusinos si, temandu-se sa-L condamne, L-a trimis iarasi la Pilat.
30:24 Satana si ingerii lui il ispiteau pe Pilat si incercau sa-l conduca spre propria-i ruina. I-au sugerat ca,
30:25 daca nu va lua parte la condamnarea lui Isus, o vor face altii; multimea inseta dupa sangele Lui; si, daca nu-L dadea pe Isus sa fie rastignit, isi va pierde puterea si onoarea lumeasca si va fi denuntat ca unul care crede in acel impostor. De frica sa nu-si piarda puterea si autoritatea, Pilat a consimtit la moartea lui Isus. Cu toate ca el a asezat sangele lui Isus asupra acuzatorilor Sai, iar multimea l-a primit strigand: "Sangele Lui sa fie asupra noastra si asupra copiilor nostri." (Matei 27,25), totusi Pilat nu era curat; el era vinovat de sangele Domnului Hristos. Pentru interesul lui egoist, pentru placerea de a primi onoare de la oamenii mari ai pamantului, a dat la moarte un om nevinovat. Daca si-ar fi urmat propriile convingeri, Pilat n-ar fi avut nimic de-a face cu condamnarea lui Isus.
30:26 Infatisarea si cuvintele Domnului Isus in timpul judecatii Sale au facut o impresie adanca asupra multora din cei prezenti la acea ocazie. Rezultatul influentei astfel exercitate s-a aratat dupa invierea Lui. Intre cei care s-au adaugat atunci bisericii, s-au aflat multi ale caror convingeri datau de la judecata lui Isus.
30:27 Mare a fost mania lui Satana, cand a vazut ca toata cruzimea cu care ii inspirase pe evrei sa-L trateze pe Isus nu scosese nici cel mai mic murmur de la El. Cu toate ca luase asupra Sa natura omului, Isus era sustinut de o tarie de caracter dumnezeiasca si nu S-a departat de voia Tatalui Sau nici in cel mai mic lucru.