25:1 Cap. 23 - Intrarea in tara fagaduita
25:2 Dupa moartea lui Moise, Iosua avea sa fie conducatorul lui Israel, ca sa-i duca in tara fagaduita. El fusese prim-ministrul lui Moise cea mai mare parte a timpului cat Israelitii au ratacit prin pustiu. Vazuse lucrarile minunate ale lui Dumnezeu facute prin Moise si intelegea bine inclinatia poporului. Iosua era unul din cei doisprezece spioni trimisi sa cerceteze tara promisa si unul din cei doi care a dat un raport corect al bogatiei ei si care a incurajat poporul sa se suie in puterea lui Dumnezeu si s-o ia in stapanire. El era calificat pentru aceasta functie importanta. Domnul i-a promis ca va fi cu el cum fusese si cu Moise si va face Canaanul usor de cucerit, daca el avea sa fie credincios in respectarea tuturor poruncilor Lui. Iosua era ingrijorat cu privire la felul in care sa-si indeplineasca insarcinarea de a conduce poporul in tara Canaanului, dar aceasta incurajare i-a risipit temerile.
25:3 Iosua le-a poruncit copiilor lui Israel sa se pregateasca pentru o calatorie de trei zile si ca toti barbatii de razboi sa mearga la lupta. "Ei au raspuns lui Iosua si au zis: 'Vom face tot ce ne-ai poruncit si ne vom duce oriunde ne vei trimite. Te vom asculta in totul, cum am ascultat pe Moise,
25:4 numai Domnul, Dumnezeul tau, sa fie cu tine cum a fost cu Moise! Orice om care se va razvrati impotriva poruncii tale si care nu va asculta de tot ce-i vei porunci, sa fie pedepsit cu moartea! Intareste-te numai si imbarbateaza-te!'"
25:5 Trecerea Iordanului de catre Israeliti avea sa fie miraculoasa. "Iosua a zis poporului: 'Sfintiti-va, caci maine Domnul va face lucruri minunate in mijlocul vostru.' Si Iosua a zis preotilor: 'Luati chivotul legamantului si treceti inaintea poporului.' Ei au luat chivotul legamantului si au pornit inaintea poporului. Domnul a zis lui Iosua: 'Astazi voi incepe sa te inalt inaintea intregului Israel, ca sa stie ca voi fi cu tine cum am fost cu Moise.'"
25:6 Trecerea Iordanului
25:7 Preotii trebuiau sa mearga inaintea poporului si sa poarte chivotul ce continea Legea lui Dumnezeu. Cand au intrat cu picioarele in apa la malul Iordanului, apele care curgeau au fost oprite si preotii au trecut purtand chivotulinare era simbolul Prezentei Divine, iar poporul i-a urmat. Cand preotii au ajuns in mijlocul Iordanului, li s-a poruncit sa ramana in albia raului pana cand toata ostirea lui Israel a trecut de partea cealalta. Aici s-a convins generatia aceea de israeliti ca apele Iordanului erau supuse aceleiasi puteri pe care parintii lor o vazusera manifestandu-se la Marea Rosie, cu patruzeci de ani mai inainte. Multi dintre acestia trecusera prin Marea Rosie cand erau copii. Acum treceau Iordanul ca barbati de razboi, complet echipati de lupta.
25:8 Dupa ce tot poporul a trecut Iordanul,
25:9 Iosua le-a poruncit preotilor sa iasa din rau. Indata ce preotii, purtand chivotul legamantului, au iesit din rau si au stat pe pamant uscat, Iordanul a curs mai departe ca si inainte si s-a revarsat peste maluri. Aceasta minune savarsita pentru israeliti le-a marit mult credinta. Pentru ca aceasta minune sa nu fie uitata vreodata, Domnul l-a indrumat pe Iosua sa porunceasca unor barbati cu autoritate, cate unul din fiecare semintie, sa ia pietre din albia raului, din locul unde statusera picioarele preotilor in timp ce trecea oastea evreilor, sa le duca pe umeri si sa inalte un monument la Ghilgal, pentru a pastra in amintire faptul ca Israel a trecut Iordanul pe uscat. Dupa ce au iesit preotii din Iordan, Dumnezeu Si-a retras mana Sa puternica, iar apele s-au revarsat in albia lor ca o cascada puternica.
25:10 Cand au auzit imparatii amoritilor si ai canaanitilor ca Dumnezeu a oprit apele Iordanului inaintea copiilor lui Israel, li s-au topit inimile de frica. Israelitii ii ucisesera pe doi din imparatii Moabului, iar trecerea lor miraculoasa prin Iordanul umflat si navalnic i-a umplut de groaza. Iosua i-a circumcis pe toti care se nascusera in pustiu. Dupa aceasta ceremonie, au tinut Pastele in campiile Ierihonului. "Domnul a zis lui Iosua: 'Astazi am ridicat ocara Egiptului de deasupra voastra.'"
25:11 Natiunile pagane L-au ocarat pe Domnul si pe poporul Sau din cauza ca evreii nu au intrat in stapanirea Canaanului, pe care se asteptau sa-l mosteneasca imediat dupa ce au parasit Egiptul. Dusmanii lor au triumfat pentru ca ei au ratacit in pustiu un timp atat de indelungat si s-au inaltat plini de mandrie impotriva lui Dumnezeu, declarand ca El nu era in stare sa-i conduca in
25:12 tara Canaanului. Acum, evreii trecusera Iordanul pe uscat si vrajmasii lor nu puteau sa-i mai ocarasca.
25:13 Mana a continuat pana la aceasta data, dar acum, cand Israelitii erau gata sa intre in posesia Canaanului si sa manance din roadele tarii, nu mai aveau nevoie de mana si ea a incetat.
25:14 Capetenia ostirii Domnului
25:15 Cand Iosua s-a retras din mijlocul ostirii lui Israel, sa mediteze si sa se roage pentru ca sa-l insoteasca prezenta deosebita a lui Dumnezeu, a vazut un barbat de statura inalta, imbracat ca de razboi si tinand in mana sabia scoasa din teaca. Iosua nu l-a recunoscut ca fiind din ostirea lui Israel, dar totusi nu parea sa fie nici dusman. In zelul sau, Iosua s-a apropiat de el si i-a zis: "'Esti dintre ai nostri sau dintre vrajmasii nostri?' El a raspuns: 'Nu, ci Eu sunt Capetenia ostirii Domnului si acum am venit.' Iosua s-a aruncat cu fata la pamant, s-a inchinat si I-a zis: 'Ce spune Domnul meu robului Sau?' Si Capetenia ostirii Domnului i-a zis lui Iosua: 'Scoate-ti incaltamintele din picioare, caci locul pe care stai este sfant.' Si Iosua a facut asa."
25:16 Acesta nu era un inger obisnuit. Era Domnul Isus Hristos care ii condusese pe evrei prin pustiu, invaluit in stalpul de foc noaptea si in stalpul de nor ziua. Locul era sfintit de prezenta Lui; de aceea i s-a poruncit lui Iosua sa-si scoata incaltamintea.
25:17 Atunci Domnul l-a instruit pe Iosua ce cale sa urmeze pentru a cuceri Ierihonul. Tuturor barbatilor de razboi avea sa li se porunceasca sa inconjoare cetatea o data pe zi, timp de sase zile, iar in a saptea zi sa mearga de sapte ori in jurul Ierihonului.
25:18 Luarea Ierihonului
25:19 "Iosua, fiul lui Nun a chemat pe preoti si le-a zis: 'Luati chivotul legamantului si sapte preoti sa poarte cele sapte trambite de corn de berbece inaintea chivotului Domnului.' Si a zis poporului: 'Porniti, inconjurati cetatea si barbatii inarmati sa treaca inaintea chivotului Domnului.' Dupa ce a vorbit Iosua poporului, cei sapte preoti care purtau inaintea Domnului cele sapte trambite de corn de berbece au pornit si au sunat din trambite. Chivotul legamantului Domnului mergea in urma lor.
25:20 Barbatii inarmati mergeau inaintea preotilor care sunau din trambite si coada ostirii mergea dupa chivot; in timpul mersului, preotii sunau din trambite. Iosua daduse porunca aceasta poporului: 'Voi sa nu strigati, sa nu vi se auda glasul si sa nu va iasa o vorba din gura, pana in ziua cand va voi spune: Strigati! Atunci sa strigati.' Chivotul Domnului a inconjurat cetatea si i-a dat ocol o data, apoi au intrat in tabara si au ramas in tabara peste noapte."
25:21 Ostile evreilor marsaluiau in ordine desavarsita. Mai intai mergea un grup ales de barbati inarmati, imbracati in armura de razboi, nu ca sa-si exerseze acum maiestria in manuirea armelor, ci doar ca sa creada si sa asculte instructiunile primite. Apoi urmau sapte preoti cu trambite. Dupa acestia venea chivotul lui Dumnezeu, din aur stralucitor si cu o aureola de slava deasupra lui, purtat de preoti imbracati in vesmintele lor bogate si deosebite, indicand slujba lor sacra. Urma armata numeroasa a lui Israel, in ordine perfecta, cu fiecare semintie sub steagul ei. In felul acesta au inconjurat cetatea cu chivotul lui Dumnezeu. Nu se auzea nici un alt sunet decat mersul acelei ostiri puternice si rasunetul
25:22 solemn al trambitelor, al carui ecou se auzea pe dealuri si prin cetatea Ierihonului.
25:23 Uimiti si alarmati, strajerii acelei cetati osandite observau fiecare miscare si o raportau celor cu autoritate. Ei nu puteau sa spuna ce insemna toata aceasta manifestare. Unii luau in deradere ideea ca cetatea sa fie luata in felul acesta, in timp ce altii erau uimiti si infricosati vazand splendoarea chivotului si infatisarea solemna si demna a preotilor si a ostirii lui Israel care-i urma, cu Iosua in fruntea ei. Ei isi aminteau ca Marea Rosie se despartise inaintea israelitilor cu patruzeci de ani in urma si ca prin raul Iordan tocmai fusese pregatita o cale de trecere pentru ei. Erau prea ingroziti ca sa glumeasca. Isi tineau cu strictete inchise portile cetatii si luptatori puternici pazeau fiecare poarta.
25:24 Timp de sase zile, armatele lui Israel au marsaluit in jurul cetatii. A saptea zi au ocolit cetatea de sapte ori. Ca de obicei, poporul a primit porunca sa fie tacut. Trebuia sa se auda numai sunetul trambitelor. Poporul trebuia sa observe, iar cand trambitele aveau sa sune mai prelung decat de obicei, atunci trebuiau sa strige toti cu voce tare, caci Dumnezeu le dadea cetatea. "In ziua a saptea s-au sculat in zorii zilei si au inconjurat in acelasi fel cetatea de sapte ori; aceasta a fost singura zi cand au inconjurat cetatea de sapte ori. A saptea oara, pe cand preotii sunau din trambite, Iosua a zis poporului: 'Strigati, caci Domnul v-a dat cetatea in mana!'" "Poporul a scos strigate si preotii au sunat din trambite. Cand a auzit poporul sunetul trambitei a strigat tare si zidul s-a prabusit; poporul
25:25 s-a suit in cetate fiecare drept inainte. Au pus mana pe cetate."
25:26 Dumnezeu intentiona sa le arate israelitilor ca luarea Canaanului nu trebuia sa le fie atribuita lor. Capetenia ostirii Domnului a biruit Ierihonul. Impreuna cu ingerii Sai, era angajat in cucerire. Domnul Hristos a poruncit armatelor ceresti sa darame zidurile Ierihonului si sa pregateasca intrarea pentru Iosua si armatele lui Israel. In aceasta minune, Dumnezeu nu doar ca a intarit credinta poporului Lui in puterea Sa de a le supune vrajmasii, ci le-a si mustrat necredinta de mai inainte.
25:27 Ierihonul sfidase armatele lui Israel si pe Dumnezeul cerului. In timp ce priveau ostirea lui Israel marsaluind in jurul cetatii lor in fiecare zi, s-au inspaimantat; dar s-au uitat la mijloacele lor puternice de aparare, la zidurile lor inalte si de neclintit si s-au simtit siguri ca puteau rezista oricarui atac. Cand, insa, zidurile lor tari s-au clatinat deodata si s-au prabusit cu un zgomot nemaipomenit, ca cele mai tari bubuituri de tunet, ei au ramas paralizati de groaza si nu au mai putut opune rezistenta.
25:28 Iosua, un conducator intelept si consacrat
25:29 Nici o pata nu se afla pe caracterul sfant al lui Iosua. El era un conducator intelept. Viata i-a fost in intregime consacrata lui Dumnezeu. Inainte de a muri a adunat poporul evreu si, urmand exemplul lui Moise, le-a reamintit calatoriile prin pustiu si felul indurator in care lucrase Dumnezeu cu ei. Apoi li s-a adresat cu elocventa. Le-a relatat cum imparatul Moabului pornise la lupta impotriva lor si il chemase pe Balaam sa-i blesteme; dar Dumnezeu "n-a vrut sa asculte pe Balama: el v-a binecuvantat." Apoi Iosua le-a spus: "Si daca nu gasiti cu cale sa slujiti Domnului, alegeti astazi cui vreti sa slujiti: sau dumnezeilor
25:30 carora le slujeau parintii vostri dincolo de Rau, sau dumnezeilor amoritilor in a caror tara locuiti. Cat despre mine, eu si casa mea vom sluji Domnului."
25:31 "Poporul a raspuns si a zis: 'Departe de noi gandul sa parasim pe Domnul si sa slujim altor dumnezei. Caci Domnul este Dumnezeul nostru. El ne-a scos din tara Egiptului, din casa robiei, pe noi si pe parintii nostri; El a facut inaintea ochilor nostri acele minuni mari si ne-a pazit in tot timpul drumului pe care l-am urmat si in mijlocul tuturor popoarelor pe la care am trecut."
25:32 Poporul si-a reinnoit legamantul cu Iosua. Ei i-au spus: "Noi vom sluji Domnului, Dumnezeului nostru si vom asculta de glasul Lui." Iosua a scris cuvintele legamantului lor in cartea ce cuprindea legile si randuielile date lui Moise. Iosua a fost iubit si respectat de tot Israelul, iar moartea lui a fost plansa mult de popor.