22:1 Cap. 20 - Iscoadele si raportul lor
22:2 Domnul i-a poruncit lui Moise sa trimita oameni sa cerceteze tara Canaanului, pe care voia s-o dea copiilor lui Israel. In acest scop a fost ales cate un conducator din fiecare semintie. Au plecat si, dupa patruzeci de zile, s-au intors din cercetarea lor. Au venit inaintea lui Moise, Aaron si a intregii adunari a copiilor lui Israel si le-au aratat din roadele tarii. Toti au fost de acord ca era o tara buna si au expus ca dovada roadele bogate pe care le adusesera. Un ciorchine de strugure era atat de mare, incat il carau doi oameni pe un toiag. Au mai adus din smochinele si rodiile care cresteau acolo din abundenta.
22:3 Dupa ce au vorbit despre bogatia tarii, toti, in afara de doi, au vorbit foarte descurajator despre posibilitatea de a intra in posesia ei. Spuneau ca oamenii care locuiau in tara erau foarte puternici, iar cetatile erau inconjurate de ziduri tari si inalte; si, mai pe sus de toate, au vazut acolo pe copiii uriasului Anac. Apoi au descris felul in care erau asezati oamenii in Canaan si imposibilitatea ca ei sa fie vreodata in stare sa-l ia in stapanire.
22:4 In timp ce poporul asculta acest raport, si-a dat frau liber dezamagirii, cu reprosuri si tanguiri amare. Ei nu au asteptat sa se
22:5 gandeasca si sa judece ca Dumnezeu, care ii adusese pana acolo, cu siguranta le va da tara. Insa au cedat pe data deznadejdii. Au limitat puterea Celui Sfant si nu s-au increzut in Dumnezeu, care ii condusese pana acolo. Il ocarau pe Moise si isi spuneau unul altuia cartind: Asadar, acesta este sfarsitul tuturor sperantelor noastre. Aceasta este tara pentru care am calatorit din Egipt ca s-o obtinem.
22:6 Caleb si Iosua au cautat sa se faca auziti, dar oamenii erau atat de agitati, incat nu se puteau infrana ca sa-i asculte pe cei doi barbati. Dupa ce s-au linistit putin, Caleb a inceput sa vorbeasca. El a zis poporului: "Haidem sa ne suim si sa punem mana pe tara, caci vom fi biruitori!" Ceilalti barbati care fusesera cu el au zis: "Nu putem sa ne suim impotriva poporului acestuia, caci este mai tare decat noi." Ei au continuat sa-si repete raportul negativ si au declarat ca toti oamenii erau de statura inalta. "Am mai vazut in ea pe uriasi, pe copiii lui Anac, care se trag din neamul uriasilor: in ochii nostri, parca eram niste lacuste si la fel eram si in ochii lor."
22:7 Israel murmura din nou
22:8 "Toata adunarea a ridicat glasul si a inceput sa tipe. Si poporul a plans in noaptea aceea. Toti copiii lui Israel au cartit impotriva lui Moise si Aaron si toata adunarea le-a zis: 'De ce n-om fi murit noi in tara Egiptului sau de ce n-om fi murit in pustia aceasta? Pentru ce ne duce Domnul in tara aceasta, in care vom cadea ucisi de sabie, iar nevestele noastre si copilasii nostri vor fi de jaf? Nu este oare mai bine sa ne intoarcem in Egipt?' Si au zis unul altuia: 'Sa ne alegem o capetenie si sa ne intoarcem in Egipt.' Moise si Aaron au cazut cu fata la pamant, in fata
22:9 intregii adunari a lui Israel care era stransa laolalta."
22:10 Israelitii nu numai ca si-au dat frau liber plangerilor impotriva lui Moise, dar L-au acuzat pe Insusi Dumnezeu ca i-a inselat, promitandu-le o tara pe care nu erau in stare sa o ia in stapanire. Spiritul lor razvratit s-a inaltat intr-atat incat, uitand de bratul puternic al Omnipotentei care ii scosese din tara Egiptului si ii condusese pana acolo printr-o serie de minuni, au hotarat sa-si aleaga un comandant care sa-i conduca inapoi in Egipt, unde fusesera sclavi si indurasera asa de multe greutati. De fapt, si-au ales o capetenie, indepartandu-l astfel pe Moise, conducatorul lor rabdator si ingaduitor; si au murmurat cu amaraciune impotriva lui Dumnezeu.
22:11 Moise si Aaron au cazut cu fata la pamant inaintea Domnului, in prezenta intregii adunari, ca sa implore mila lui Dumnezeu in favoarea unui popor razvratit. Durerea si intristarea lor erau prea mari ca sa poata vorbi. Au ramas cu fata la pamant in liniste deplina. Caleb si Iosua si-au rupt hainele, ca expresie a intristarii lor foarte mari. "Si au vorbit astfel intregii adunari a copiilor lui Israel: 'Tara pe care am strabatut-o noi ca s-o iscodim este o tara foarte buna, minunata. Daca Domnul va fi binevoitor cu noi, ne va duce in tara aceasta si ne-o va da: este o tara in care curge lapte si miere. Numai, nu va razvratiti impotriva Domnului si nu va temeti de oamenii din tara aceea, caci ii vom manca. Ei nu mai au nici un sprijin: Domnul este cu noi, nu va temeti de ei!'"
22:12 "Ei nu mai au nici un sprijin." Aceasta inseamna ca locuitorii Canaanului umplusera masura nelegiuirii lor si protectia divina fusese retrasa de la ei, iar ei se simteau in siguranta deplina si erau
22:13 nepregatiti pentru lupta; si, prin legamantul lui Dumnezeu, tara ne este garantata. In loc ca aceste cuvinte sa aiba asupra poporului efectul dorit, i-a marit razvratirea hotarata. Oamenii s-au infuriat si au strigat tare si cu manie ca Iosua si Caleb trebuie ucisi cu pietre, ceea ce s-ar fi si intamplat daca Domnul n-ar fi intervenit printr-o manifestare remarcabila a slavei Lui grozave, in cortul intalnirii, in fata tuturor copiilor lui Israel.
22:14 Rugaciunea eficace a lui Moise
22:15 Moise a intrat in tabernacol ca sa vorbeasca cu Dumnezeu. "Si Domnul a zis lui Moise: 'Pana cand Ma va nesocoti poporul acesta? Pana cand nu va crede el in Mine, cu toate minunile pe care le fac in mijlocul lui? De aceea, il voi lovi cu ciuma si-l voi nimici, dar pe tine te voi face un neam mai mare si mai puternic decat el.' Moise a zis Domnului: 'Egiptenii vor auzi lucrul acesta, ei, din mijlocul carora ai scos pe poporul acesta prin puterea Ta. Si vor spune locuitorilor tarii aceleia. Ei stiau ca Tu, Domnul, esti in mijlocul poporului acestuia; ca Te aratai in chip vazut, Tu, Domnul; ca norul Tau sta peste el; ca Tu mergi inaintea lui ziua intr-un stalp de nor si noaptea intr-un stalp de foc. Daca omori pe poporul acesta ca pe un singur om, neamurile care au auzit vorbindu-se de Tine vor zice: 'Domnul n-avea putere sa duca pe poporul acesta in tara pe care jurase ca i-o va da: de aceea l-a omorat in pustie.'"
22:16 Din nou Moise a refuzat ca Israel sa fie distrus, iar el sa fie facut o natiune mai puternica decat acest popor. Acest privilegiat slujitor al lui Dumnezeu isi manifesta iubirea pentru Israel si isi arata zelul pentru slava Creatorului lui
22:17 si pentru onoarea poporului Sau: Dupa cum ai iertat poporul acesta, din Egipt si pana acum, ai fost indelung rabdator si indurator fata de acest popor nerecunoscator; oricat de nevrednici ar fi ei, harul Tau este acelasi. El pledeaza: Nu-i vei cruta, deci, de data aceasta si nu vei adauga inca o pilda de rabdare divina la multele pe care deja le-ai dat?
22:18 "Si Domnul a zis: 'Iert, cum ai cerut. Dar, cat este de adevarat ca Eu sunt viu, slava Domnului va umple tot pamantul. Pentru ca toti cei ce au vazut cu ochii lor slava Mea si minunile pe care le-am facut in Egipt si in pustie si totusi M-au ispitit de zece ori pana acum si n-au ascultat glasul Meu, toti aceia nu vor vedea tara pe care am jurat parintilor lor ca le-o voi da si anume, toti cei ce M-au nesocotit n-o vor vedea. Iar pentru ca robul Meu, Caleb a fost insufletit de un alt duh si a urmat in totul calea Mea, il voi face sa intre in tara in care s-a dus si urmasii lui o vor stapani.'"
22:19 Inapoi in pustiu
22:20 Domnul le-a poruncit evreilor sa se intoarca si sa plece in pustiu pe calea care duce spre Marea Rosie. Ei erau foarte aproape de tara cea buna, dar, prin razvratirea lor, au pierdut protectia lui Dumnezeu. Daca ar fi acceptat raportul lui Caleb si Iosua si s-ar fi suit imediat, Domnul le-ar fi dat tara Canaanului. Dar ei nu au crezut si au aratat un spirit atat de obraznic fata de Dumnezeu, incat au atras asupra lor sentinta de a nu intra niciodata in tara fagaduita. Datorita milei si harului Sau, i-a trimis Dumnezeu
22:21 inapoi spre Marea Rosie, deoarece, in timp ce ei intarziau si murmurau, amalecitii si canaanitii au aflat despre iscoade si se pregateau sa faca razboi cu copiii lui Israel.
22:22 "Domnul a vorbit lui Moise si lui Aaron si a zis: 'Pana cand voi lasa aceasta rea adunare sa carteasca impotriva Mea? Am auzit cartirile copiilor lui Israel care carteau impotriva Mea.'" Domnul a spus lui Moise si Aaron sa spuna poporului ca le va face cum au zis ei. Ei zisesera: Mai bine muream in tara Egiptului! sau mai bine muream in pustia aceasta! Acum Dumnezeu avea sa faca dupa cuvantul lor. Le-a cerut slujitorilor Lui sa spuna poporului ca toti cei de la douazeci de ani in sus vor cadea in pustie, din cauza razvratirii si cartirilor lor impotriva Domnului. Numai Caleb si Iosua vor intra in Canaan. "Pe copilasii vostri, insa, care ati zis ca vor fi de jaf, ii voi face sa intre in ea si vor cunoaste tara pe care ati nesocotit-o voi."
22:23 Domnul a declarat ca, din cauza razvratirii parintilor lor, copiii evreilor aveau sa se rataceasca prin pustiu timp de patruzeci de ani, perioada calculata de cand parasisera Egiptul pana cand parintii aveau sa moara cu totii. Astfel aveau sa indure si sa sufere timp de patruzeci de ani consecintele nelegiuirii lor, dupa numarul zilelor in care cercetasera tara: o zi pentru un an. "Si vor cunoaste atunci calcarea fagaduintei Mele." Ei trebuia sa inteleaga pe deplin ca pedeapsa pentru idolatria si cartirea lor razvratita Il obligase pe Domnul sa-Si schimbe planul cu privire la ei. Din tot poporul Israel, lui Caleb si Iosua le-a fost promisa o rasplata, intrucat ceilalti isi pierdusera dreptul de a pretinde favoarea si protectia lui Dumnezeu.