19:1 Cap. 17 - Calatoriile lui Israel
19:2 Copiii lui Israel au calatorit prin pustiu si timp de trei zile nu au putut gasi apa de baut. Sufereau de sete si "poporul a cartit impotriva lui Moise, zicand 'Ce avem sa bem?' Moise a strigat catre Domnul; si Domnul i-a aratat un lemn, pe care l-a aruncat in apa. Si apa s-a facut dulce. Acolo a dat Domnul poporului legi si porunci si acolo l-a pus la incercare. El a zis: 'Daca vei asculta cu luare aminte glasul Domnului, Dumnezeului tau, daca vei face ce este bine inaintea Lui, daca vei asculta de poruncile Lui si daca vei pazi toate legile Lui, nu te voi lovi cu nici una din bolile cu care am lovit pe egipteni; caci Eu sunt Domnul, care te vindeca."
19:3 Copiii lui Israel pareau sa aiba o inima rea si necredincioasa. Nu voiau sa indure greutatile pustiei. Cand intalneau dificultati in drumul lor, le priveau ca imposibilitati. Credinta lor in Dumnezeu se naruia, iar ei nu mai vedeau inaintea lor decat moarte. "Si toata adunarea copiilor lui Israel au cartit in pustia aceea impotriva lui Moise si Aaron. Copiii lui Israel le-au zis: 'Cum de n-am murit loviti de mana Domnului in tara
19:4 Egiptului, cand sedeam langa oalele noastre cu carne, cand mancam paine si ne saturam? Caci ne-ati adus in pustia aceasta ca sa faceti sa moara de foame toata multimea aceasta.'"
19:5 Ei nu au suferit cu adevarat durerile foamei. Aveau mancare pentru prezent, dar se temeau de viitor. Nu puteau intelege cum va rezista ostirea lui Israel, in timpul calatoriilor lungi prin pustiu, doar cu mancarea simpla ce o aveau atunci si, in necredinta lor, isi vedeau copiii murind de foame. Domnul a ingaduit ca mancarea sa li se termine si sa intampine dificultati, ca sa-si intoarca inimile spre El, care ii ajutase pana atunci, si sa poata crede in El. El era gata sa fie pentru ei un ajutor prezent. Daca, in nevoia lor, L-ar fi chemat, El le-ar fi demonstrat dovezile iubirii si grijii Sale permanente.
19:6 Dar se parea ca ei nu voiau sa se increada in Domnul mai mult decat aveau inaintea ochilor dovezile neintrerupte ale puterii Sale. Daca ar fi avut credinta adevarata si incredere neclintita in Dumnezeu, ar fi suportat cu voiosie inconvenientele si obstacolele sau chiar suferintele reale, dupa ce Domnul lucrase intr-un mod asa de minunat pentru eliberarea lor din sclavie. Mai mult decat atat, Domnul le-a fagaduit ca, daca vor asculta poruncile Lui, nici o boala nu va veni asupra lor, caci El a zis: "Eu sunt Domnul care te vindeca."
19:7 Dupa aceasta fagaduinta sigura din partea lui Dumnezeu, era o necredinta criminala ca ei sa se astepte ca le vor muri copiii de foame. In Egipt suferisera mult, fiind supraimpovarati de munca. Copiii le erau dati la moarte si, ca raspuns la rugaciunile lor, Dumnezeu i-a eliberat cu mila. Le-a promis sa fie Dumnezeul lor, sa-i ia ca popor
19:8 al Lui si sa-i conduca intr-o tara intinsa si buna.
19:9 Ei, insa, erau gata sa-si piarda curajul la fiecare suferinta ce aveau s-o indure in drumul spre tara aceea. Suferisera mult pe cand erau robi egiptenilor, dar acum nu puteau indura suferinta in slujirea lui Dumnezeu. Cand au fost incercati, au fost gata sa cedeze la indoieli intunecate si sa cada in descurajare. Murmurau impotriva lui Moise, slujitorul devotat al lui Dumnezeu, il invinovateau de toate incercarile lor si-si exprimau dorinta rea de a fi ramas in Egipt, unde puteau sta langa oalele cu carne si puteau manca paine pe saturate.
19:10 O lectie pentru zilele noastre
19:11 Necredinta si murmurarile copiilor lui Israel reprezinta pe poporul lui Dumnezeu care este acum pe pamant. Multi din cei de astazi privesc la Israelul din trecut si se mira de necredinta lor si de cartirile lor neincetate, dupa ce Domnul facuse atat de mult pentru ei, dandu-le repetate dovezi ale dragostei Lui fata de ei si a grijii ce le-o purta. Ei se gandesc ca la randul lor nu s-ar fi dovedit nerecunoscatori. Unii care gandesc astfel, insa, murmura si se plang din cauza unor lucruri mai marunte. Ei nu se cunosc pe sine. Dumnezeu ii incearca deseori si le probeaza credinta in lucruri mici, iar ei nu indura incercarea mai bine decat vechiul Israel.
19:12 Multi au asigurate nevoile lor prezente; totusi, nu vor sa se increada in Domnul pentru viitor. Ei manifesta necredinta si se cufunda in disperare si intristare la gandul nevoilor ce ar putea veni. Unii sunt mereu tulburati ca nu cumva sa ajunga in nevoie si copiii lor sa sufere. Cand apar dificultati sau ajung la stramtorare, cand credinta si dragostea fata de Dumnezeu le sunt incercate, se dau inapoi de la test si murmura cu privire la procedeul prin care Dumnezeu a ales sa-i purifice.
19:13 Dragostea lor nu se dovedeste curata si desavarsita, nu sufera totul.
19:14 Credinta poporului Dumnezeului cerului ar trebui sa fie puternica, activa si trainica, o incredere neclintita in lucrurile nadajduite. Atunci limbajul acestora va fi: "Binecuvanteaza, suflete, pe Domnul; si tot ce este in mine sa laude numele Lui cel sfant", caci El s-a purtat cu generozitate fata de mine.
19:15 Unii considera ca lepadarea de sine inseamna o adevarata suferinta. Sunt ingaduite pofte stricate. Infranarea poftelor nesanatoase ii va determina pe multi pretinsi crestini sa dea inapoi, ca si cum consecinta unei diete simple ar fi adevarata inanitie. Ca si copiii lui Israel, ei ar prefera robia, trupuri bolnave si chiar moartea, decat sa fie lipsiti de oalele lor cu carne. Tot ce este fagaduit ramasitei pentru timpul de stramtorare sunt painea si apa.
19:16 Mana
19:17 "Cand s-a luat roua aceasta, pe fata pamantului era ceva marunt ca niste graunte, marunt ca bobitele de gheata alba pe pamant. Copiii lui Israel s-au uitat la ea si au zis unul catre altul: 'Ce este aceasta?' caci nu stiau ce este. Moise le-a zis: 'Este painea pe care vi-o da Domnul ca hrana. Iata ce a poruncit Domnul: Fiecare din voi sa stranga cat ii trebuie pentru hrana si anume, un omer de cap, dupa numarul sufletelor voastre; fiecare sa ia din ea pentru cei din cortul lui.'
19:18 Israelitii au facut asa si au strans, unii mai mult, altii mai putin. In urma o masurau cu omerul si cine stransese mai mult nu avea nimic de prisos, iar cine stransese mai putin, nu ducea lipsa de loc. Fiecare strangea tocmai cat ii trebuia pentru hrana.
19:19 Moise le-a zis: 'Nimeni sa nu lase ceva din ea pentru a doua zi dimineata.' N-au ascultat de Moise si s-au gasit unii care au lasat ceva din ea pana dimineata; dar a facut viermi si s-a imputit. Moise s-a maniat pe oamenii aceia. Astfel, in toate diminetile fiecare strangea cat ii trebuia pentru hrana; si, cand venea caldura soarelui, se topea.
19:20 In ziua a sasea, au strans hrana indoit si anume doi omeri de fiecare. Toti fruntasii adunarii au venit si au spus lui Moise lucrul acesta. Si Moise le-a zis: 'Domnul a poruncit asa. Maine este ziua de odihna, Sabatul inchinat Domnului; coaceti ce aveti de copt, fierbeti ce aveti ce fiert si pastrati pana a doua zi dimineata tot ce va ramanea!' Au lasat-o pana a doua zi dimineata, cum poruncise Moise; si nu s-a imputit si n-a facut viermi. Moise a zis: 'Mancati-o azi, caci este ziua Sabatului; azi nu veti gasi mana pe camp. Veti strange timp de sase zile; dar in ziua a saptea, care este Sabatul, nu va fi.'"
19:21 Domnul nu este mai putin meticulos astazi, cu privire la Sabatul Lui, decat atunci cand le-a dat instructiuni speciale copiilor lui Israel. El le-a cerut sa coaca ce au de copt, sa fiarba ce au de fiert in ziua a sasea, ziua de pregatire pentru odihna Sabatului.
19:22 Dumnezeu Si-a manifestat marea grija si iubire fata de poporul Lui prin faptul ca i-a trimis paine din cer. "Au mancat painea ingerilor"; inseamna ca mancarea le era asigurata de ingeri. Minunea intreita a manei -- cantitate dubla in ziua a sasea, nimic in a saptea zi si calitatea de a se pastra proaspata pe parcursul Sabatului, in timp ce in alte zile se strica -- a fost
19:23 destinata sa-i impresioneze pe copiii lui Israel in privinta sfinteniei Sabatului.
19:24 Dupa ce li s-a dat hrana din belsug, le-a fost rusine de necredinta si murmurarea lor si au promis sa se increada in Domnul pentru viitor, dar si-au uitat curand fagaduiala si au cazut la prima incercare a credintei.
19:25 Apa din stanca
19:26 Au calatorit din pustia Sin si au tabarat la Refidim. Acolo nu se gasea apa de baut pentru popor. "Atunci poporul a cautat cearta cu Moise. Ei au zis: 'Da-ne apa sa bem!' Moise le-a raspuns: 'Pentru ce cautati cearta cu mine? Pentru ce ispititi pe Domnul?' Poporul statea acolo, chinuit de sete si cartea impotriva lui Moise. El zicea: 'Pentru ce ne-ai scos din Egipt, ca sa ne faci sa murim de sete aici cu copiii si turmele noastre?' Moise a strigat catre Domnul si a zis: 'Ce sa fac cu poporul acesta? Inca putin si au sa ma ucida cu pietre."
19:27 Domnul a zis lui Moise: 'Treci inaintea poporului si ia cu tine vreo cativa din batranii lui Israel; ia-ti in mana si toiagul cu care ai lovit raul si porneste! Iata, Eu voi sta inaintea ta pe stanca Horebului; vei lovi stanca si va tasni apa din ea si poporul va bea.' Moise a facut asa in fata batranilor lui Israel. El a numit locul acela Masa si Meriba (Ispita si cearta), caci copiii lui Israel se certasera si ispitisera pe Domnul, zicand: 'Este oare Domnul in mijlocul nostru, sau nu este?'"
19:28 Domnul i-a calauzit pe copiii lui Israel sa-si aseze tabara in acel loc unde nu era apa, ca sa-i incerce,
19:29 sa vada daca vor privi la El in necazul lor sau vor murmura cum facusera mai inainte. Avand in vedere felul minunat in care fusesera eliberati, in necazul lor ei trebuia sa creada in Dumnezeu. Ar fi trebuit sa stie ca Acela care a promis sa-i ia la El ca popor al Lui nu va ingadui ca ei sa piara de sete. In loc sa-L roage cu umilinta pe Domnul sa le asigure cele necesare, ei au murmurat impotriva lui Moise, cerand apa de la el.
19:30 Dumnezeu Isi manifestase neincetat puterea inaintea lor, in chip minunat, ca sa-i faca sa inteleaga ca toate binecuvantarile pe care le primeau veneau de la El; ca le putea da, sau lua, potrivit cu voia Lui. Uneori isi dadeau seama de aceasta si se umileau inaintea Domnului; dar cand erau insetati sau flamanzi il acuzau pe Moise pentru tot, ca si cum ei ar fi parasit Egiptul pentru placerea lui. Moise era intristat din cauza cartirilor lor necrutatoare. L-a intrebat pe Domnul ce sa faca, deoarece poporul era gata sa-l ucida cu pietre. Domnul i-a poruncit sa loveasca stanca cu toiagul lui Dumnezeu. Norul slavei Lui s-a asezat chiar deasupra stancii. "A despicat stanci in pustie si le-a dat sa bea ca niste valuri cu ape multe. A facut sa tasneasca izvoare din stanci si sa curga ape ca niste rauri." Ps. 78,15.16.
19:31 Moise a lovit stanca, dar Hristos a fost Acela care a stat langa el si a facut sa curga apa din stanca de cremene. Din cauza setei, poporul L-a ispitit pe Domnul si a zis: Daca Dumnezeu ne-a adus aici, de ce nu ne da apa, ca si paine? Acel daca arata o necredinta criminala si l-a facut pe Moise sa se teama ca Dumnezeu ii va pedepsi pentru cartirile lor rele. Domnul a incercat credinta poporului Sau, dar acesta nu a
19:32 trecut testul. Ei au murmurat pentru mancare si pentru apa si s-au plans de Moise. Din cauza necredintei lor, Dumnezeu a ingaduit ca dusmanii lor sa faca razboi cu ei, pentru ca El sa poata arata poporului Sau de unde ii venea taria.
19:33 Infrangerea lui Amalec
19:34 "Amalec a venit sa bata pe Israel la Refidim. Atunci Moise a zis lui Iosua: 'Alege niste barbati si iesi de lupta impotriva lui Amalec. Iar eu voi sta maine pe varful dealului cu toiagul lui Dumnezeu in mana.' Iosua a facut ce-i spusese Moise si a iesit sa lupte impotriva lui Amelec. Iar Moise, Aaron si Hur s-au suit pe varful dealului. Cand isi ridica Moise mana, era mai tare Israel; si cand isi lasa mana in jos, era mai tare Amalec. Mainile lui Moise fiind trudite, ei au luat o piatra, au pus-o sub el si el a sezut pe ea. Aaron si Hur ii sprijineau mainile, unul de o parte, iar altul de alta; si mainile lui au ramas intinse pana la asfintitul soarelui."
19:35 Moise isi tinea mainile ridicate spre cer, cu toiagul lui Dumnezeu in mana dreapta, implorand ajutorul Lui. Atunci Israel biruia si-i alunga pe amaleciti. Cand Moise isi lasa mainile in jos, se vedea ca Israel pierdea curand tot ce castigase si era biruit de dusmani. Moise isi ridica iarasi mainile spre cer, iar Israel ii invingea pe inamici, gonindu-i.
19:36 Aceasta actiune a lui Moise, de a-si intinde mainile spre Dumnezeu, trebuia sa-l invete pe Israel ca, atata timp cat isi puneau increderea in Dumnezeu, se prindeau de taria Lui, si-L preamareau ca Domn, El avea sa lupte pentru ei si sa le supuna dusmanii. Dar atunci cand nu se mai prindeau
19:37 de taria Lui si se incredeau in propria lor putere, aveau sa fie chiar mai slabi decat dusmanii lor care nu-L cunosteau pe Dumnezeu si aveau sa fie biruiti de ei. Atunci "Iosua a biruit pe Amalec si poporul lui cu ascutisul sabiei.
19:38 Domnul a zis lui Moise: 'Scrie lucrul acesta in carte, ca sa se pastreze aducere aminte si spune lui Iosua ca voi sterge pomenirea lui Amalec de sub ceruri.' Moise a zidit un altar si i-a pus numele Domnul, steagul meu. El a zis: 'Pentru ca Domnul a jurat ca va purta razboi impotriva lui Amalec, din neam in neam.'" Daca copiii lui Israel n-ar fi murmurat impotriva Domnului, El n-ar fi ingaduit ca dusmanii lor sa faca razboi cu ei.
19:39 Vizita lui Ietro
19:40 Inainte de a parasi Egiptul, Moise si-a trimis sotia si copiii inapoi la socrul lui. Dupa ce a auzit de eliberarea minunata din Egipt a israelitilor, Ietro l-a vizitat pe Moise in pustiu si i-a adus sotia si copiii. "Moise a iesit inaintea socrului sau, s-a aruncat cu fata la pamant si l-a sarutat. S-au intrebat unul pe altul de sanatate si au intrat in cortul lui Moise. Moise a istorisit socrului sau tot ce facuse Domnul impotriva lui Faraon si impotriva Egiptului, din pricina lui Israel, toate suferintele care venisera peste ei pe drum si cum ii izbavise Domnul din ele.
19:41 Ietro s-a bucurat pentru tot binele pe care-l facuse Domnul lui Israel si pentru ca-l izbavise din mana egiptenilor. Si Ietro a zis: 'Binecuvantat sa fie Domnul, care v-a izbavit din mana egiptenilor si din mana lui
19:42 Faraon, El, care a izbavit poporul din mana egiptenilor. Cunosc ca Domnul este mai mare decat toti dumnezeii; caci, in lucrul in care s-au purtat cu trufie, El a fost mai presus de ei.' Ietro, socrul lui Moise, a adus Domnului o ardere de tot si o jertfa de mancare. Aaron si toti batranii lui Israel au venit si au luat parte la masa cu socrul lui Moise, inaintea lui Dumnezeu."
19:43 Ochiul patrunzator al lui Ietro a vazut curand ca poverile lui Moise erau foarte mari, caci oamenii veneau la el cu toate problemele lor dificile, iar el ii invata cu privire la poruncile si Legea lui Dumnezeu. El i-a zis lui Moise: "Acum asculta glasul meu; am sa-ti dau un sfat si Dumnezeu va fi cu tine! Fii talmaciul poporului inaintea lui Dumnezeu si du pricinile inaintea lui Dumnezeu. Invata-i poruncile si legile; si arata-le calea pe care trebuie s-o urmeze si ce trebuie sa faca. Alege din tot poporul oameni destoinici, tematori de Dumnezeu, oameni de incredere, vrajmasi ai lacomiei; pune-i peste popor drept capetenii peste o mie, capetenii peste o suta, capetenii peste cincizeci si capetenii peste zece. Ei sa judece poporul in tot timpul; sa aduca inaintea ta toate pricinile intemeiate, iar pricinile cele mai mici sa le judece ei insisi. In felul acesta iti vei usura sarcina, caci o vor purta si ei impreuna cu tine. Daca vei face lucrul acesta si daca Dumnezeu iti va porunci asa, vei putea face fata lucrurilor si tot poporul acesta va merge in pace la locul lui."
19:44 "Moise a ascultat sfatul socrului sau si a facut tot ce spusese el. Moise a ales oameni destoinici din tot Israelul si i-a pus capetenii ale poporului, capetenii peste o mie, capetenii peste o suta, capetenii peste cincizeci si capetenii peste zece. Ei judecau
19:45 poporul in tot timpul; aduceau inaintea lui Moise pricinile grele, iar toate pricinile mici le judecau ei insisi. Apoi Moise l-a lasat pe socrul sau sa plece; si el a mers in drumul sau, spre tara sa."
19:46 Cand Moise a fost instruit de socrul lui, el nu s-a considerat mai presus de acesta. Dumnezeu il inaltase foarte mult si lucrase minuni prin mana lui. Totusi Moise nu se gandea ca Dumnezeu il alesese ca sa-i invete pe altii, ca indeplinise lucruri minunate prin mana lui si, de aceea, el nu mai avea nevoie sa fie instruit. A ascultat cu bucurie sugestiile socrului sau si a adoptat planul acestuia ca fiind intelept.