18:1 Cap. 16 - Eliberarea lui Israel din robie
18:2 Copiii lui Israel au urmat instructiunile date de Dumnezeu; si, in timp ce ingerul mortii trecea de la casa a egiptenilor la alta, ei erau gata de calatorie, asteptand ca imparatul razvratit si oamenii lui sa-i roage sa plece.
18:3 "La miezul noptii, Domnul a lovit pe toti intaii nascuti din tara Egiptului, de la intaiul nascut al lui Faraon, care sedea pe scaunul lui de domnie, pana la intaiul nascut al celui inchis in temnita si pana la toti intaii nascuti ai dobitoacelor. Faraon s-a sculat noaptea, el si toti slujitorii lui si toti egiptenii; si au fost mari tipete in Egipt, caci nu era casa unde sa nu fie un mort. In aceeasi noapte Faraon a chemat pe Moise si pe Aaron si le-a zis: 'Sculati-va, iesiti din mijlocul poporului meu, voi si copiii lui Israel. Duceti-va de slujiti Domnului, cum ati zis. Luati-va si oile si boii, cum ati zis, duceti-va si binecuvantati-ma.' Egiptenii zoreau poporul si se grabeau sa-i scoata din tara, caci ziceau: 'Altfel, toti vom pieri.'
18:4 Poporul si-a luat plamadeala inainte de a se dospi. Si-au invelit postavile cu plamadeala in haine si le-au pus pe umeri. Copiii lui
18:5 Israel au facut ce spusese Moise si au cerut Egiptenilor vase de argint, vase de aur si haine. Domnul a facut ca poporul sa capete trecere inaintea egiptenilor, care le-au implinit cererea. Si astfel au jefuit pe egipteni."
18:6 Domnul i-a descoperit acest lucru lui Avraam cu vreo patru sute de ani inainte de a se implini. "Si Domnul a zis lui Avraam: 'Sa stii hotarat ca samanta ta va fi straina intr-o tara, care nu va fi a ei; acolo va fi robita si o vor apasa greu, timp de patru sute de ani. Dar pe neamul caruia ii va fi roaba, il voi judeca Eu: si pe urma va iesi de acolo cu mari bogatii.'" Genesa 15,13.14.
18:7 "O multime de oameni de tot soiul s-au suit impreuna cu ei; aveau si turme insemnate de oi si boi." Copiii lui Israel au iesit din Egipt cu averile lor care nu-i apartineau lui Faraon pentru ca ei nu i le vandusera niciodata. Iacov si fiii lui si-au luat turmele de oi si de vite cu ei in Egipt. Copiii lui Israel s-au inmultit foarte mult, iar turmele lor au crescut in mare masura. Dumnezeu i-a judecat pe egipteni trimitand plagi asupra lor si determinandu-i astfel sa-I scoata in graba poporul din Egipt, cu tot ce avea.
18:8 "Dupa ce a lasat Faraon pe popor sa plece, Dumnezeu nu l-a dus pe drumul ce da in tara filistenilor, macar ca era mai aproape; caci a zis Dumnezeu: 'S-ar putea sa-i para rau poporului vazand razboiul, si sa se intoarca in Egipt.' Ci Dumnezeu a pus pe popor sa faca un ocol pe drumul care duce spre pustie, spre marea Rosie. Copiii lui Israel au iesit inarmati din tara Egiptului. Moise a luat cu el oasele lui Iosif; caci Iosif pusese pe fiii lui Israel sa jure, zicand:
18:9 'Cand va va cerceta Dumnezeu, sa luati cu voi oasele mele po aici.'"
18:10 Stalpul de foc
18:11 "Au plecat din Sucot si au tabarat la Etam, la marginea pustiei. Domnul mergea inaintea lor, ziua intr-un stalp de nor, ca sa-i calauzeasca pe drum, iar noaptea intr-un stalp de foc, ca sa-i lumineze, pentru ca sa mearga si ziua si noaptea. Stalpul de nor nu se departa dinaintea poporului in timpul zilei, nici stalpul de foc in timpul noptii."
18:12 Domnul stia ca filistenii se vor opune trecerii israelitilor prin tara lor. Vor spune despre ei ca au fugit de la stapanii lor din Egipt si vor face razboi cu ei. Aducandu-i in felul acesta langa mare, Domnul S-a descoperit ca un Dumnezeu milos si un Dumnezeu al judecatii. El i-a spus lui Moise ca Faraon ii va urmari si l-a calauzit chiar la locul unde sa-si aseze tabara, langa mare. I-a mai spus ca El va fi onorat inaintea lui Faraon si a ostirii lui.
18:13 La cateva zile dupa plecarea evreilor din Egipt, egiptenii i-au spus lui Faraon ca acestia fugisera si ca nu se vor mai intoarce niciodata ca sa-l slujeasca din nou; si se jeleau din cauza ca ii lasasera sa paraseasca Egiptul. Pentru ei era o mare pierdere sa fie lipsiti de serviciile israelitilor si le parea rau ca au consimtit sa-i lase sa plece. In ciuda a tot ce suferisera prin judecatile lui Dumnezeu, ei erau atat de impietriti din cauza razvratirii lor continue, incat s-au hotarat sa-i urmareasca pe copiii lui Israel si sa-i aduca inapoi in Egipt cu forta. Imparatul a luat o armata foarte mare si sase sute de care, i-a urmarit si i-a ajuns cand erau asezati cu tabara langa mare.
18:14 "Faraon se apropia. Copiii lui
18:15 Israel si-au ridicat ochii si iata ca egiptenii veneau dupa ei. Si copiii lui Israel s-au inspaimantat foarte tare si au strigat catre Domnul dupa ajutor. Ei au zis lui Moise: 'Nu erau oare morminte in Egipt, ca sa nu mai fi fost nevoie sa ne aduci sa murim in pustie? Ce ne-ai facut de ne-ai scos din Egipt? Nu-ti spuneam noi in Egipt: Lasa-ne sa slujim ca robi egiptenilor, caci vrem mai bine sa slujim ca robi egiptenilor decat sa murim in pustie?' Moise a raspuns poporului: 'Nu va temeti de nimic, stati pe loc si veti vedea izbavirea pe care v-o va da Domnul in ziua aceasta; caci pe egiptenii acestia pe care-i vedeti azi, nu-i veti mai vedea niciodata. Domnul Se va lupta pentru voi; dar voi stati linistiti."
18:16 Cat de repede si-au pierdut israelitii credinta in Dumnezeu! Ei fusesera martori la toate judecatile Sale asupra egiptenilor, pentru a-l constrange pe imparat sa-i lase sa plece, dar cand le-a fost incercata credinta in Dumnezeu au murmurat, desi vazusera dovezile puterii Lui in eliberarea lor minunata. In loc sa se increada in Dumnezeu la nevoie, au murmurat impotriva credinciosului Moise, amintindu-i de cuvintele lor lipsite de credinta pe care le rosteau in Egipt. L-au acuzat ca fiind cauza intregii lor suferinte. El i-a incurajat sa se increada in Dumnezeu, sa nu dea expresie necredintei si vor vedea ce va face Domnul pentru ei. Moise a strigat fierbinte catre Domnul ca sa-Si elibereze poporul ales.
18:17 Eliberarea de la Marea Rosie
18:18 "Domnul a zis lui Moise: 'Ce rost au strigatele acestea? Spune copiilor lui Israel sa porneasca inainte. Tu, ridica-ti toiagul, intinde-ti mana spre mare si despica-o; si copiii lui
18:19 Israel vor trece prin mijlocul marii ca pe uscat.'" Dumnezeu voia ca Moise sa inteleaga faptul ca El va lucra pentru poporul Lui, ca nevoia lor va fi ocazia Lui. Cand ei vor fi mers cat puteau de departe, el sa le porunceasca sa mearga inainte si, folosind toiagul pe care i-l daduse Dumnezeu, sa desparta apele.
18:20 "'Eu voi impietri inima egiptenilor, ca sa intre in mare dupa ei. Si Faraon si toata oastea lui, carele si calaretii lui, vor face sa se arate slava Mea. Si vor sti egiptenii ca Eu sunt Domnul, cand Faraon, carele si calaretii lui vor face sa se arate slava Mea.' Ingerul lui Dumnezeu, care mergea inaintea taberei lui Israel, Si-a schimbat locul si a mers inapoia lor si stalpul de nor care mergea inaintea lor si-a schimbat locul si a mers inapoia lor. El S-a asezat intre tabara egiptenilor si tabara lui Israel. Norul acesta pe o parte era intunecos, iar pe cealalta lumina noaptea. Si toata noaptea cele doua tabere nu s-au apropiat una de alta."
18:21 Egiptenii nu-i puteau vedea pe evrei, deoarece norul gros de intuneric era deasupra lor, nor care pentru israeliti era numai lumina. Astfel Si-a aratat Dumnezeu puterea, ca sa-si incerce poporul, sa vada daca se vor increde in El sau nu, dupa ce le-a dat atatea dovezi ale grijii si dragostei Lui pentru ei, si ca sa-i mustre pentru necredinta si murmurarea lor. "Moise si-a intins mana spre mare. Si Domnul a pus marea in miscare printr-un vant dinspre rasarit, care a suflat cu putere toata noaptea; el a uscat marea si apele s-au despartit in doua. Copiii lui Israel au trecut marea ca pe uscat si apele stateau ca un zid la dreapta si la stanga lor." Apele s-au ridicat si au stat de fiecare parte ca niste pereti solizi,
18:22 in timp ce Israel a mers ca pe uscat prin mijlocul marii.
18:23 Oastea egipteana triumfa in noaptea aceea crezand ca, din nou, copiii lui Israel se aflau in puterea lor. Credeau ca nu era nici o posibilitate de scapare pentru acestia; pentru ca in fata evreilor se intindea Marea Rosie, iar armata lor numeroasa venea chiar in spatele acestora. Dimineata, cand au ajuns la mare, iata ca era un drum uscat, apele erau despartite si stateau ca niste ziduri de amandoua partile, iar copiii lui Israel parcursese deja jumatate din cale. Egiptenii au asteptat un timp sa hotarasca ce era mai bine sa faca. Erau dezamagiti si furiosi pentru ca, atunci cand evreii aproape ca fusesera in mainile lor si erau siguri de ei, le-a fost deschisa prin mare o cale neasteptata. S-au hotarat sa-i urmareasca.
18:24 "Egiptenii i-au urmarit; si toti caii lui Faraon, carele si calaretii lui au intrat dupa ei in mijlocul marii. In straja diminetii, Domnul, din stalpul de foc si de nor, S-a uitat spre tabara egiptenilor si a aruncat invalmaseala in tabara lor. A scos rotile carelor si le-a ingreuiat mersul. Egiptenii au zis atunci: 'Haidem sa fugim dinaintea lui Israel, caci Domnul Se lupta pentru el impotriva egiptenilor.'"
18:25 Egiptenii au indraznit sa se aventureze pe calea pe care o pregatise Dumnezeu pentru poporul Lui, iar ingerii lui Dumnezeu au trecut prin ostirea lor si le-au scos rotile carelor. Ei erau iritati. Inaintarea le era foarte inceata si au inceput sa se tulbure. Si-au amintit de judecatile pe care Dumnezeul evreilor le adusese asupra lor in Egipt, pentru a-i constrange sa-l lase pe Israel sa plece, si se gandeau ca s-ar putea ca Dumnezeu sa-i dea pe ei toti in mainile israelitilor. Au inteles ca
18:26 Dumnezeu lupta pentru Israel, s-au inspaimantat foarte tare si se intorceau sa fuga dinaintea evreilor, cand "Domnul a zis lui Moise: 'Intinde-ti mana spre mare; si apele au sa se intoarca spre egipteni, peste carele lor si peste calaretii lor.'
18:27 "Moise si-a intins mana spre mare. Si inspre dimineata marea si-a reluat iarasi repeziciunea cursului si, la apropierea ei, egiptenii au luat-o la fuga; dar Domnul a napustit pe egipteni in mijlocul marii. Apele s-au intors si au acoperit carele, calaretii si toata oastea lui Faraon, care intrasera in mare dupa copiii lui Israel; nici unul macar n-a scapat. Dar copiii lui Israel au trecut prin mijlocul marii ca pe uscat, in timp ce apele stateau ca un zid la dreapta si la stanga lor. In ziua aceea, Domnul a izbavit pe Israel din mana egiptenilor; si Israel a vazut pe egipteni morti pe tarmul marii. Israel a vazut mana puternica pe care o indreptase Domnul impotriva egiptenilor. Si poporul s-a temut de Domnul si a crezut in Domnul si in robul Sau, Moise."
18:28 Cand evreii au vazut lucrarea minunata a lui Dumnezeu in nimicirea egiptenilor, si-au unit vocile intr-un cantec inspirat, de lauda recunoscatoare si de o inalta elocventa.