17:1 Cap. 15 - Manifestarea puterii lui Dumnezeu
17:2 Copiii lui Israel i-au slujit pe egipteni multi ani de zile. Doar cateva familii coborasera in Egipt, dar au devenit o mare multime. Fiind inconjurati de idolatrie, multi din ei au pierdut cunoasterea adevaratului Dumnezeu si au uitat Legea Lui. Ei s-au unit cu egiptenii in inchinarea la soare, la luna si la stele, precum si la animale si la chipuri lucrate de mana oamenilor.
17:3 Tot ceea ce-i inconjura pe copiii lui Israel avea menirea de a-i face sa-L uite pe viul Dumnezeu. Totusi, intre evrei erau din aceia care pastrau cunoasterea de Dumnezeu, Creatorul cerurilor si al pamantului. Ei erau indurerati sa-si vada copiii fiind in fiecare zi martori si chiar luand parte la uraciunile oamenilor idolatri din jurul lor, inchinandu-se zeitatilor egiptene de lemn si de piatra si aducand jertfe acestor obiecte fara simturi. Credinciosii erau mahniti si, in suferinta lor, strigau catre Domnul sa-i elibereze din jugul egiptean si sa-i scoata din Egipt, ca sa poata scapa de idolatrie si de influentele rele ce-i inconjurau.
17:4 Multi evrei, insa, erau multumiti sa ramana mai degraba in robie decat sa plece in alta tara si sa intampine greutatile ce insotesc o asemenea calatorie.
17:5 De aceea Domnul nu i-a eliberat prin prima manifestare a semnelor si minunilor Lui inaintea lui Faraon. El a condus evenimentele astfel incat spiritul tiranic al lui Faraon sa se manifeste mai pe deplin, pentru a-Si putea demonstra marea Sa putere inaintea egiptenilor si inaintea poporului Sau si a-i face pe israeliti doritori sa paraseasca Egiptul si sa aleaga slujirea lui Dumnezeu.
17:6 Cu toate ca multi Israeliti ajunsesera corupti de idolatrie, totusi cei credinciosi au stat neclintiti. Ei nu si-au ascuns credinta, ci au recunoscut in mod deschis inaintea egiptenilor ca ei servesc singurului Dumnezeu adevarat si viu. Ei repetau dovezile existentei lui Dumnezeu, de la creatiune pana in zilele lor. Egiptenii au avut ocazia sa faca cunostinta cu credinta evreilor si cu Dumnezeul lor. Ei incercasera sa-i corupa pe inchinatorii credinciosi ai adevaratului Dumnezeu si erau suparati pentru ca n-au reusit aceasta nici prin amenintari, nici prin promisiuni de rasplatire si nici prin tratamente crude.
17:7 Ultimii doi imparati care au ocupat tronul Egiptului au fost tiranici si i-au tratat cu cruzime pe evrei. Batranii lui Israel se straduiau sa incurajeze credinta israelitilor, care se stingea, referindu-se la fagaduinta data lui Avraam si la cuvintele profetice ale lui Iosif, chiar inainte de a muri, care prevesteau eliberarea lor din Egipt. Unii ascultau si credeau. Altii priveau la propria lor conditie jalnica si refuzau sa spere.
17:8 Israel influentat de mediul inconjurator
17:9 Egiptenii aflasera despre asteptarile copiilor lui Israel si luau in ras sperantele lor de eliberare si vorbeau batjocoritor despre puterea Dumnezeului lor. Ei aratau catre situatia acestora ca popor, ca fiind numai o natiune de sclavi, si le spuneau
17:10 cu ironie: Daca Dumnezeul vostru este atat de drept si de milos si are putere asupra dumnezeilor egipteni, de ce nu face din voi un popor liber? De ce nu-Si manifesta maretia si puterea ca sa va inalte?
17:11 Apoi egiptenii le atrageau atentia israelitilor asupra lor insisi, care se inchinau la dumnezei alesi de ei, pe care israelitii ii numeau dumnezei falsi. Ei spuneau cu trufie ca dumnezeii lor le dadusera prosperitate, hrana, imbracaminte si mari bogatii, ca-i dadusera si pe israeliti in mainile lor sa-i slujeasca si ca ei aveau putere sa-i asupreasca si sa le distruga viata ca sa nu mai fie un popor. Ei isi bateau joc de ideea ca evreii vor fi vreodata eliberati din robie.
17:12 Faraon se falea ca ar vrea sa-L vada pe Dumnezeul lor eliberandu-i din mainile lui. Aceste cuvinte au distrus sperantele multora dintre copiii lui Israel. Li se parea ca lucrurile stateau chiar asa cum spuneau imparatul si sfetnicii lui. Stiau ca erau tratati ca sclavi si ca trebuia sa indure orice asuprire din partea supraveghetorilor si conducatorilor lor. Baietii le fusesera vanati si omorati. Propria viata le era o povara, iar ei credeau si se inchinau Dumnezeului cerului.
17:13 Apoi isi comparau starea cu cea a egiptenilor. Acestia nu credeau deloc intr-un Dumnezeu viu, care avea putere sa salveze sau sa nimiceasca. Unii din ei se inchinau la idoli, chipuri de lemn si de piatra, in timp ce altii alegeau sa se inchine la soare, la luna si la stele; totusi le mergea bine si erau bogati. Unii dintre evrei se gandeau ca, daca Dumnezeu ar fi mai presus de toti dumnezeii, nu i-ar lasa, in felul acesta, sa fie sclavii unei natiuni idolatre.
17:14 Slujitorii credinciosi ai lui Dumnezeu au inteles
17:15 ca din cauza necredinciosiei lor, ca popor, si a tendintei lor de a se inrudi prin casatorie cu alte natiuni si a fi dusi astfel in idolatrie, ingaduise Domnul ca ei sa mearga in Egipt. Ei le spuneau in mod hotarat fratilor lor ca Dumnezeu ii va scoate curand din Egipt si le va sfarama jugul apasator.
17:16 A venit si timpul cand Dumnezeu avea sa raspunda la rugaciunile poporului Sau asuprit si sa-l scoata din Egipt cu astfel de manifestari ale puterii Sale, incat egiptenii sa fie constransi sa recunoasca faptul ca Dumnezeul evreilor, pe care Il dispretuisera, este mai presus de toti dumnezeii. El ii va pedepsi pentru idolatria lor si pentru faptul ca se laudau plini de mandrie cu binecuvantarile primite de la dumnezeii lor neinsufletiti. Dumnezeu Isi va slavi propriul Nume, ca si alte natiuni sa poata auzi despre puterea Lui si sa tremure din cauza faptelor Sale marete si ca poporul Sau, fiind martor la lucrarile Lui minunate, sa se intoarca pe deplin de la idolatria lui si sa-I aduca o inchinare curata.
17:17 In eliberarea israelitilor din Egipt, Dumnezeu a aratat clar, inaintea tuturor egiptenilor, harul Lui deosebit fata de poporul Sau. Dumnezeu a vazut potrivit sa-Si execute judecatile asupra lui Faraon, ca el sa poata cunoaste prin experienta trista, deoarece nu putea fi convins altfel, ca puterea lui Dumnezeu este superioara puterii tuturor celorlalti. El a dat tuturor natiunilor o dovada exemplara si convingatoare despre dreptatea si puterea Lui divina, ca Numele sa-I poata fi marturisit pe intregul pamant. Era planul lui Dumnezeu ca aceste manifestari ale puterii sa intareasca si credinta poporului Sau, iar urmasii acestora sa I se inchine in mod statornic numai Lui, care lucrase astfel de minuni pline de indurare pentru ei.
17:18 Moise i-a spus lui Faraon, dupa ce acesta a cerut poporului sa faca acelasi numar de caramizi fara sa primeasca paiele necesare, ca Dumnezeu, pe care zicea ca nu-L cunoaste, il va constrange sa se supuna
17:19 cerintelor Sale si sa-I recunoasca autoritatea de Conducator suprem.
17:20 Plagile
17:21 Minunile toiagului transformat in sarpe si a raului transformat in sange nu au miscat inima impietrita a lui Faraon, ci doar i-au sporit ura fata de israeliti. Lucrarile vrajitorilor l-au facut sa creada ca aceste minuni erau facute prin magie, dar el a avut dovezi indestulatoare ca nu astfel stateau lucrurile, atunci cand a fost indepartata plaga broastelor. Dumnezeu putea sa le faca sa dispara si sa se intoarca intr-o clipa in tarana, dar n-a facut aceasta, ca nu cumva, dupa ce ar fi fost indepartate, imparatul si egiptenii sa spuna ca era rezultatul magiei, la fel ca lucrarea vrajitorilor. Broastele au murit si atunci ei le-au adunat in gramezi. Le puteau vedea corpurile care poluau atmosfera. Astfel, imparatul si Egiptul intreg au avut dovezi, pe care filozofia lor desarta nu le putea inlatura, ca aceasta nu era magie, ci o judecata de la Dumnezeul cerului.
17:22 Vrajitorii nu au putut sa faca sa apara paduchi. Domnul nu le-a ingaduit egiptenilor nici macar sa aiba impresia ca ar fi putut sa produca plaga paduchilor. El a indepartat de la Faraon orice pretext pentru a nu crede. Chiar si pe vrajitori i-a constrans sa spuna: "Acesta este degetul lui Dumnezeu."
17:23 Dupa aceea a venit plaga mustelor cainesti. Nu erau din acelea care ne supara in unele perioade ale anului, fara a ne vatama, ci erau mari si veninoase. Intepatura lor era foarte dureroasa pentru oameni si animale. Dumnezeu Si-a separat poporul de egipteni si nu a ingaduit ca mustele sa apara intre hotarele lor.
17:24 Domnul a trimis apoi plaga ciumei vitelor si, in acelasi timp, a pazit vitele evreilor, astfel ca nici una n-a murit. Apoi a venit plaga varsatului negru asupra oamenilor si animalelor, iar vrajitorii nu s-au putut apara impotriva ei. Dupa aceea Domnul a trimis asupra Egiptului plaga pietrei amestecate cu foc, cu fulgere si tunete. Timpul aparitiei fiecarei plagi a fost anuntat dinainte, ca sa nu se poata spune ca ar fi o intamplare. Domnul le-a demonstrat egiptenilor ca intregul pamant era sub conducerea Dumnezeului evreilor; ca tunetul, piatra si furtuna asculta de glasul Lui. Faraon, imparatul cel mandru care odata intreba: "Cine este Domnul, ca sa ascult de glasul Lui?" s-a umilit si a zis: "Am pacatuit; Domnul are dreptate, iar eu si poporul Meu suntem vinovati." L-a rugat pe Moise sa fie mijlocitorul lui la Dumnezeu, ca fulgerele si tunetele teribile sa inceteze.
17:25 Apoi Domnul a trimis plaga infricosatoare a lacustelor. Imparatul a ales mai degraba sa primeasca plagile decat sa se supuna lui Dumnezeu. Fara remuscare, si-a vazut imparatia lovita de aceste judecati teribile. Dupa aceea, Domnul a trimis intuneric asupra Egiptului. Oamenii nu erau numai lipsiti de lumina, ci si atmosfera era foarte apasatoare, asa incat respiratia era dificila; totusi evreii aveau lumina si o atmosfera curata in locuintele lor.
17:26 Dumnezeu a mai adus asupra Egiptului o plaga mai inspaimantatoare si mai severa decat celelalte. Imparatul si preotii idolatri au fost aceia care s-au opus pana la sfarsit cererii lui Moise. Poporul dorea sa li se permita evreilor sa paraseasca Egiptul. Moise le-a descris lui Faraon, egiptenilor si israelitilor natura si efectele ultimei plagi. In noaptea aceea, atat de ingrozitoare pentru egipteni
17:27 si atat de glorioasa pentru poporul lui Dumnezeu, a fost intemeiata ceremonia Pastelui.
17:28 A fost foarte greu pentru imparatul egiptean si pentru poporul lui mandru si idolatru sa se supuna cerintelor Dumnezeului cerului. Imparatul Egiptului avea sa se supuna foarte incet. Sub chinul cel mai dureros ceda putin, dar, dupa ce nenorocirea era indepartata, lua inapoi tot ce daduse. In felul acesta, plaga dupa plaga au fost aduse asupra Egiptului si imparatul nu s-a supus, desi a fost constrans de pedepsele teribile ale maniei lui Dumnezeu. Imparatul a persistat in razvratirea lui chiar si dupa ce Egiptul a fost ruinat.
17:29 Moise si Aron i-au spus lui Faraon despre natura si efectul fiecarei plagi care venea in urma refuzului sau de a lasa pe Israel sa plece. De fiecare data, el a vazut aceste plagi venind exact asa cum i se spusese ca vor veni, dar n-a cedat. Mai intai le-a dat numai permisiunea sa aduca jertfe Domnului in tara Egiptului; apoi, dupa ce Egiptul a suferit mania lui Dumnezeu, le-a ingaduit doar barbatilor sa plece. Dupa ce tara a fost aproape distrusa de plaga lacustelor, le-a dat voie si sotiilor si copiilor sa mearga, dar nu si vitelor lor. Moise i-a spus apoi imparatului ca ingerul lui Dumnezeu le va ucide intaii nascuti.
17:30 Fiecare plaga a fost putin mai stricta si mai cumplita, iar aceasta avea sa fie mai infricosatoare decat toate cele de dinainte. Imparatul cel mandru, insa, era extrem de manios si nu s-a umilit. Cand egiptenii au vazut marile pregatiri facute de israeliti pentru noaptea aceea infricosatoare, au luat in ras semnul de recunoastere inscris cu sange pe stalpii usilor lor.