14:1 Cap. 12 - Iacov si Esau
14:2 Dumnezeu cunoaste sfarsitul inca de la inceput. Inainte de nasterea lui Iacov si Esau, El a stiut ce fel de caractere isi vor dezvolta acestia. A stiut ca Esau nu va avea placere sa-L asculte. El a raspuns rugaciunii ingrijorate a Rebecai si a informat-o ca va avea doi copii, iar cel mai mare va sluji pe cel mai mic. I-a prezentat istoria viitoare a celor doi fii, faptul ca vor fi doua natiuni, una mai mare decat cealalta, si ca fiul mai mare va sluji celui mai mic. Intaiul nascut avea dreptul la avantaje deosebite si privilegii speciale, care nu apartineau nici unui alt membru al familiei.
14:3 Isaac il iubea pe Esau mai mult decat pe Iacov, pentru ca ii procura vanat. El era incantat de spiritul lui indraznet si curajos, manifestat la vanatoarea de animale salbatice. Iacov era fiul preferat al mamei, pentru ca firea lui era mai blanda si mai potrivita s-o faca fericita. Iacov invatase de la mama lui ceea ce Dumnezeu o invatase pe ea: ca cel mai mare trebuie sa slujeasca celui mai mic. Judecata lui tinereasca l-a facut sa traga concluzia ca aceasta fagaduinta nu va putea fi indeplinita cat timp Esau avea privilegiile acordate intaiului nascut. Cand Esau s-a intors de la camp, slabit de foame, Iacov s-a folosit de ocazie pentru a profita de nevoia lui Esau.
14:4 I-a propus sa-i dea sa manance ciorba, daca se va lepada de dreptul de intai nascut, iar Esau i l-a vandut lui Iacov.
14:5 Esau si-a luat doua sotii idolatre, ceea ce a produs o mare intristare lui Isaac si Rebecai. Cu toate acestea, Isaac il iubea pe Esau mai mult decat pe Iacov. Cand a crezut ca era aproape sa moara, i-a cerut lui Esau sa-i pregateasca o mancare, ca sa-l binecuvanteze inainte de a muri. Esau nu i-a spus tatalui sau ca ii vanduse lui Iacov dreptul de intai nascut, intarind aceasta printr-un juramant. Rebeca a auzit cuvintele lui Isaac si si-a amintit cuvintele Domnului: "Cel mai mare va sluji celui mai mic." Ea stia ca Esau isi tratase cu nechibzuinta dreptul de intai nascut si i-l vanduse lui Iacov. L-a convins pe Iacov sa-si insele tatal si, prin frauda, sa primeasca binecuvantarea lui care, credea ea, nu putea fi obtinuta pe nici o alta cale. La inceput, Iacov nu a vrut sa infaptuiasca aceasta inselatorie, dar pana la urma a fost de acord cu planul mamei lui.
14:6 Rebeca cunostea partinirea lui Isaac in favoarea lui Esau si credea ca logica nu-i va schimba planurile. In loc sa se increada in Dumnezeu, care randuieste toate evenimentele, ea a manifestat lipsa de credinta, convingandu-l pe Iacov sa-si insele tatal. Calea lui Iacov, in aceasta privinta, nu a fost aprobata de Dumnezeu. In loc de a incerca sa aduca la indeplinire evenimentele prezise cu ajutorul inselatoriei, Rebeca si Iacov ar fi trebuit sa astepte ca Dumnezeu sa-Si implineasca scopurile in felul Sau si la timpul Sau.
14:7 Daca Esau ar fi primit binecuvantarea parinteasca ce se oferea intaiului nascut, prosperitatea lui nu ar fi putut veni decat de la Dumnezeu. El ar fi putut sa-l binecuvanteze cu prosperitate sau sa aduca asupra lui nenorocirea, in functie de faptele lui. Daca L-ar fi iubit si onorat pe Dumnezeu, ca neprihanitul Abel,
14:8 ar fi fost primit si binecuvantat de El. Daca n-ar fi avut respect pentru Dumnezeu sau pentru poruncile Lui, ca si Cain cel rau, urmandu-si calea corupta, n-ar fi primit binecuvantarea Lui, ci ar fi fost respins, cum a fost si Cain. Daca purtarea lui Iacov ar fi fost neprihanita, daca L-ar fi iubit pe Dumnezeu si s-ar fi temut de El, ar fi fost binecuvantat cu prosperitate si mana lui Dumnezeu ar fi fost cu el, chiar daca n-ar fi obtinut binecuvantarea si privilegiile oferite, in general, intailor nascuti.
14:9 Anii exilului lui Iacov
14:10 Rebeca s-a pocait cu amaraciune pentru sfatul rau dat lui Iacov, deoarece acesta a fost mijlocul prin care a fost despartita pentru totdeauna de el. El a fost fortat sa fuga de mania lui Esau pentru a-si salva viata, iar mama lui nu l-a mai vazut niciodata. Isaac a trait multi ani dupa ce i-a dat lui Iacov binecuvantarea si s-a convins, dupa modul de comportare al celor doi, ca binecuvantarea ii apartinea de drept lui Iacov.
14:11 Iacov nu a fost fericit in relatiile lui de casatorie, desi sotiile lui erau surori. El s-a inteles cu Laban sa se casatoreasca cu fiica lui, Rahela, pe care o iubea. Dupa ce l-a slujit pe Laban sapte ani pentru Rahela, acesta l-a inselat si i-a dat-o pe Lea. Cand si-a dat seama de inselatorie si de faptul ca Lea isi jucase partea ei, Iacov n-a putut-o iubi. Laban l-a inselat dandu-i-o pe Lea in loc de Rahela, intrucat dorea sa beneficieze o mai lunga perioada de timp de serviciile lui credincioase. Iacov l-a mustrat pe Laban pentru ca s-a jucat in felul acesta cu sentimentele lui, dandu-i-o pe Lea, pe care n-o iubea. Laban l-a rugat sa nu o alunge, pentru ca aceasta era considerata o mare ocara, nu numai pentru ea, dar si pentru intreaga familie.
14:12 Iacov a fost pus in cea mai penibila pozitie, dar s-a hotarat s-o pastreze totusi pe Lea si sa se casatoreasca si cu sora ei. Lea a fost mult mai putin iubita decat Rahela.
14:13 Laban s-a purtat in mod egoist cu Iacov. El s-a gandit doar sa profite de pe urma muncii lui, indeplinite cu credinciosie. Iacov l-ar fi parasit de mult pe vicleanul Laban, dar se temea sa nu se intalneasca cu Esau. El i-a auzit pe fiii lui Laban plangandu-se: "Iacov a luat tot ce era al tatalui nostru, si cu averea tatalui nostru si-a agonisit el toata bogatia aceasta." Iacov s-a uitat si la fata lui Laban; si iata ca nu mai era ca inainte."
14:14 Iacov era framantat. Nu stia incotro s-o apuce. Si-a adus problema inaintea lui Dumnezeu si s-a rugat pentru calauzirea Lui. Domnul i-a raspuns cu indurare. "Atunci Domnul i-a zis lui Iacov: Intoarce-te in tara parintilor tai si in locul tau de nastere; si Eu voi fi cu tine."
14:15 "Iacov a trimis de a chemat pe Rahela si pe Lea, la camp, la turma lui. El le-a zis: "Dupa fata tatalui vostru, vad bine ca el nu mai este ca mai inainte; Dar Dumnezeul tatalui meu a fost cu mine. Voi insiva stiti ca am slujit tatalui vostru cu toata puterea mea. Si tatal vostru m-a inselat: de zece ori mi-a schimbat simbria; dar Dumnezeu nu i-a ingaduit sa ma pagubeasca." El le-a spus despre visul pe care i-l daduse Dumnezeu, ca sa plece de la Laban la rudele lui. Rahela si Lea si-au exprimat nemultumirea cu privire la felul in care a procedase tatal lor. Cand Iacov le-a repovestit despre raul facut de Laban, Rahela si Lea i-au spus: "Mai avem noi oare parte si mostenire in casa tatalui nostru? Nu suntem noi oare privite de el ca niste straine, pentru ca ne-a vandut si ne-a mancat si banii? Toata bogatia pe care a luat-o Dumnezeu de la tatal nostru este a noastra si a copiilor
14:16 nostri. Fa acum tot ce ti-a spus Dumnezeu."
14:17 Intoarcerea in Canaan
14:18 In lipsa lui Laban, Iacov si-a luat familia si tot ce avea si a plecat. Dupa trei zile de calatorie, Laban a auzit de plecarea lui si a fost foarte suparat. L-a urmarit, hotarat sa-l aduca inapoi cu forta. Domnul, insa, a avut mila de Iacov si, cand Laban era aproape sa-l ajunga din urma, I S-a aratat in vis cerandu-i sa nu-i vorbeasca lui Iacov, nici bine, nici rau. Aceasta insemna ca nu trebuia sa-l forteze sa se intoarca si nici sa nu-l induplece prin propuneri ademenitoare.
14:19 Cand l-a intalnit pe Iacov, Laban l-a intrebat de ce fugise pe ascuns, luandu-i fetele ca pe niste ostatice luate cu sabia. I-a spus: "Mana mea este destul de tare ca sa va fac rau; dar Dumnezeu tatalui vostru mi-a zis in noaptea trecuta: Ia seama sa nu-i vorbesti lui Iacov nici bine, nici rau." Iacov i-a reamintit atunci de felul zgarcit in care se purtase fata de el, urmarindu-si numai avantajele lui. I-a spus ca el, Iacov, se purtase corect cat timp statuse la Laban: "Nu ti-am adus acasa vite sfasiate de fiare; eu insumi te-am despagubit pentru ele; imi cereai inapoi ce mi se fura ziua sau ce mi se fura noaptea. Ziua ma topeam de caldura, iar noaptea ma prapadeam de frig si-mi fugea somnul de pe ochi.
14:20 Iata, douazeci de ani am stat in casa ta, ti-am slujit paisprezece ani pentru cele doua fete ale tale si sase ani pentru turma mea si de zece ori mi-ai schimbat simbria. Daca n-as fi avut cu mine pe Dumnezeul tatalui meu, pe Dumnezeul lui Avraam, pe acela de care se teme Isaac,
14:21 mi-ai fi dat drumul acum cu mainile goale. Dar Dumnezeu a vazut suferinta mea si osteneala mainilor mele si ieri noapte a rostit judecata."
14:22 Atunci Laban l-a asigurat ca le dorea binele fiicelor lui si copiilor lor si ca nu le putea face rau. A propus sa faca un legamant intre ei: "'Vino, sa facem amandoi un legamant si legamantul acesta sa slujeasca de marturie intre mine si tine.' Iacov a luat o piatra si a pus-o ca stalp de aducere aminte. Iacov a zis fratilor sai: 'Strangeti pietre'. Ei au strans pietre si au facut o movila; si au mancat acolo pe movila."
14:23 Laban a spus: "Domnul sa vegheze intre tine si mine, cat vom fi departe unul de altul. Daca vei asupri pe fetele mele, si daca vei mai lua si alte neveste afara de fetele mele, ia bine seama ca nu un om va fi cu noi, ci Dumnezeu va fi martor intre mine si tine".
14:24 Iacov a facut un legamant solemn inaintea Domnului ca nu va lua alte sotii. "Laban a zis lui Iacov: 'Iata movila aceasta si iata stalpul acesta pe care l-am ridicat intre mine si tine. Movila aceasta sa fie martora si stalpul acesta sa fie martor ca nici eu nu voi trece la tine peste movila aceasta, si nici tu nu vei trece la mine peste movila aceasta si peste stalpul acesta ca sa ne facem rau. Dumnezeul lui Avraam si al lui Nahor, Dumnezeul tatalui lor sa judece intre noi.' Iacov a jurat pe Acela de care se temea Isaac."
14:25 Cum mergea Iacov in drumul lui, l-au intalnit ingerii lui Dumnezeu. Cand i-a vazut, a zis: "Aceasta este tabara lui Dumnezeu." El a vazut ingerii lui Dumnezeu intr-un vis, tabarand in jurul lui. Iacov a trimis fratelui lui, Esau, o umila solie de impacare. "Solii s-au intors inapoi la Iacov si i-au zis: 'Ne-am dus la fratele tau Esau; si el vine inaintea ta, cu patru sute de oameni.' Iacov s-a spaimantat foarte mult si l-a apucat
14:26 groaza. A impartit in doua tabere oamenii pe care-i avea cu el, oile, boii si camilele si a zis: 'Daca vine Esau impotriva uneia din tabere si o bate, tabara care va ramanea va putea sa scape.'
14:27 Iacov a zis: 'Dumnezeul tatalui meu Avraam, Dumnezeul tatalui meu Isaac! Tu Doamne care mi-ai zis: Intoarce-te in tara ta si in locul tau de nastere si voi ingriji ca sa-ti mearga bine! Eu sunt prea mic pentru toate indurarile si pentru toata credinciosia pe care ai aratat-o fata de robul Tau; caci am trecut Iordanul acesta numai cu toiagul meu si iata ca acum fac doua tabere. Izbaveste-ma, Te rog, din mana fratelui meu, din mana lui Esau! Caci ma tem de el, ca sa nu vina si sa ma loveasca, pe mine, pe mame si pe copii. Si Tu ai zis: Eu voi ingriji ca sa-ti mearga bine si-ti voi face samanta ca nisipul marii, care, de mult ce este, nu se poate numara.'"