10:1 Cap. 8 - Potopul
10:2 Urmasii lui Set erau numiti fiii lui Dumnezeu, iar urmasii lui Cain, fiii oamenilor. Pe masura ce fiii lui Dumnezeu s-au amestecat cu fiii oamenilor, au devenit corupti. S-au inrudit cu ei prin casatorie si, din cauza influentei sotiilor lor, si-au pierdut caracterul lor deosebit si sfant si s-au unit cu fiii lui Cain in idolatria acestora. Multi au aruncat la o parte frica de Dumnezeu si I-au nesocotit poruncile. Existau cativa, insa, care faceau binele, se temeau de Creatorul lor si-L onorau. Noe si familia lui erau printre acesti cativa neprihaniti.
10:3 Rautatea omului era asa de mare si a crescut intr-o asemenea masura inspaimantatoare, incat I-a parut rau lui Dumnezeu ca a facut om pe pamant. El a vazut ca rautatea omului era mare si ca toate intocmirile gandurilor din inima lui erau indreptate numai spre rau.
10:4 Cu mai mult de o suta de ani inainte de potop, Dumnezeu a trimis un inger la credinciosul Noe, ca sa-l avertizeze ca nu va mai avea mila de omenirea stricata. El nu voia, insa, ca oamenii sa nu-I cunoasca planul. Avea sa-l instruiasca pe Noe si sa-l faca un predicator credincios, ca sa avertizeze lumea de distrugerea ce avea sa vina, pentru ca locuitorii pamantului sa fie lasati fara scuza. Noe trebuia sa le
10:5 predice oamenilor si sa pregateasca o arca, dupa cum il va conduce Dumnezeu, pentru salvarea lui si a familiei. El nu avea sa predice numai, ci exemplul lui in construirea corabiei avea sa-i convinga pe toti ca el credea ceea ce predica.
10:6 Noe si familia lui nu erau singurii care se temeau si ascultau de Dumnezeu. Dar Noe era cel mai sfant si mai evlavios dintre toti de pe pamant, iar Dumnezeu i-a pastrat viata ca sa implineasca voia Lui prin construirea corabiei si prin avertizarea lumii despre osanda ce urma. Metusala, bunicul lui Noe, a trait pana in anul potopului; si mai erau si altii care au crezut predicarea lui Noe si l-au ajutat la construirea corabiei, dar care au murit inainte de a veni apele pe pamant. Noe a condamnat lumea prin predicarea si prin exemplul lui in construirea arcai.
10:7 Dumnezeu le-a dat tuturor celor ce alegeau ocazia de a se pocai si a se intoarce la El. Dar ei nu au crezut predicarea lui Noe. I-au sfidat avertizarile si au ridiculizat construirea pe uscat a acelui vas imens. Eforturile lui Noe de a-i reforma pe semenii sai nu au avut succes. Mai bine de o suta de ani, insa, el a perseverat in straduintele sale de a-i intoarce pe oameni la pocainta si la Dumnezeu. Fiecare lovitura data la construirea corabiei era un mesaj adresat oamenilor. Noe dirija lucrarile, predica si lucra, in timp ce oamenii, cuprinsi de uimire, il priveau ca pe un fanatic.
10:8 Construirea corabiei
10:9 Dumnezeu i-a dat lui Noe dimensiunile exacte ale corabiei, instructiuni clare si toate detaliile cu privire la construirea ei. Din multe puncte de vedere arca n-a fost construita ca un vas, ci a fost pregatita ca o casa, avand partea de jos ca a unui vapor, pentru a putea pluti pe apa. Nu existau ferestre in peretii laterali ai corabiei, ci deasupra,
10:10 pe unde venea lumina. Avea trei etaje si o usa intr-o parte. Diferitele compartimente pregatite pentru a primi animale erau facute in asa fel incat toate primeau lumina prin fereastra de deasupra. Arca a fost facuta din lemn de chiparos sau gofer, care nu se deterioreaza timp de sute de ani. Era o constructie foarte rezistenta, pe care n-ar fi putut-o inventa intelepciunea nici unui om. Dumnezeu a fost proiectantul, iar Noe mesterul Sau constructor. Dupa ce Noe a facut tot ce i-a stat in putere ca sa lucreze corect fiecare parte, era imposibil ca arca sa poata rezista la furtuna pe care Dumnezeu, in mania Lui aprinsa, avea s-o aduca pe pamant. Lucrarea de finisare a constructiei a fost un proces lent. Fiecare bucata de lemn a fost potrivita exact si fiecare imbinare acoperita cu smoala. S-a facut tot ce a stat in puterea omului, pentru ca lucrarea sa fie desavarsita; totusi, dupa toate acestea, numai Dumnezeu, prin puterea Lui miraculoasa, putea s-o pazeasca de valurile furioase si puternice.
10:11 La inceput, se parea ca multi au primit avertizarea lui Noe, dar ei nu s-au intors pe deplin la Dumnezeu, cu pocainta adevarata. Le-a fost dat un timp, inainte de a veni potopul, in care aveau sa fie pusi la proba si incercati. Ei au cazut la test. Degradarea ce predomina i-a biruit si pana la urma s-au unit cu cei corupti in a-si bate joc si a vorbi dispretuitor despre credinciosul Noe. N-au vrut sa-si paraseasca pacatele, ci au continuat in poligamie si in ingaduirea poftelor lor stricate.
10:12 Timpul lor de proba se apropia de incheiere. Locuitorii necredinciosi si sfidatori ai lumii aveau sa primeasca un semn deosebit al puterii lui Dumnezeu. Noe a urmat cu exactitate instructiunile pe care i le daduse Dumnezeu. Corabia a fost terminata intocmai cum poruncise El. Noe pusese in magazie cantitati imense
10:13 de hrana pentru oameni si pentru animale. Dupa ce toate acestea au fost indeplinite, Dumnezeu i-a poruncit credinciosului Noe: "Intra in corabie, tu si toata casa ta; caci te-am vazut fara prihana inaintea Mea."
10:14 Animalele intra in corabie
10:15 Au fost trimisi ingeri ca sa adune din paduri si din campii animalele pe care le crease Dumnezeu. Ingerii mergeau inaintea lor, iar ele veneau in urma, doua cate doua, mascul si femela, iar din cele curate cate sapte perechi. Aceste animale, de la cele mai feroce pana la cele mai blande si nedaunatoare, intrau in corabie intr-un mars pasnic si solemn. Cerul parea intunecat de pasari de toate felurile. Zburau spre corabie doua cate doua, mascul si femela, iar din pasarile curate cate sapte. Oamenii priveau cu uimire, unii cu teama, dar ajunsesera atat de impietriti de razvratire, incat acest remarcabil semn al puterii lui Dumnezeu a avut doar o influenta trecatoare asupra lor. Timp de sapte zile au intrat animalele in corabie, iar Noe le aranja in locurile pregatite pentru ele.
10:16 Pe cand omenirea osandita privea soarele stralucind in slava lui si pamantul imbracat in frumusetea sa aproape edenica, si-a alungat, prin distractii zgomotoase, temerile ce aparusera. Prin faptele lor de violenta pareau sa invite asupra lor pedeapsa maniei deja aprinse a lui Dumnezeu.
10:17 Totul era acum gata pentru inchiderea corabiei, lucru ce nu putea fi facut de Noe din interior. Multimea batjocoritoare a vazut un inger coborand din cer, imbracat intr-o stralucire ca a fulgerului. El a inchis usa masiva si si-a luat din nou zborul spre cer.
10:18 Familia lui Noe a stat in corabie sapte zile inainte ca ploaia sa cada pe pamant.
10:19 In acest timp s-au pregatit pentru lunga lor sedere in timpul cat apele aveau sa acopere pamantul. Acestea au fost zile de manifestari hulitoare din partea multimii necredinciosilor. Ei credeau ca, daca profetia lui Noe nu s-a implinit indata dupa intrarea lui in arca, atunci el fusese inselat si lumea nu putea fi distrusa prin potop. Inainte de aceasta nu existase ploaie pe pamant. Dumnezeu facea ca o ceata sa se ridice de pe ape si sa cada ca roua, in timpul noptii, reinviorand vegetatia si facand-o sa infloreasca. Cu toate ca au vazut manifestarea solemna a puterii lui Dumnezeu, prin felul neobisnuit in care animalele au iesit din paduri si din campii si au intrat in corabie si prin faptul ca ingerul lui Dumnezeu, imbracat in stralucire si maiestuozitate inspaimantatoare, a coborat din cer si a inchis usa, totusi ei si-au impietrit inimile, continuand sa benchetuiasca si sa faca glume pe seama manifestarilor remarcabile ale puterii divine.
10:20 Izbucnirea furtunii
10:21 In ziua a opta, insa, cerurile s-au intunecat. Zgomotul tunetelor si lumina stralucitoare a fulgerelor a inceput sa-i ingrozeasca pe oameni si pe animale. Ploaia cadea din norii de deasupra lor. Niciodata nu mai vazusera asa ceva si curajul a inceput sa le slabeasca de spaima. Animalele umblau de colo colo in cea mai salbatica teroare, iar glasurile lor discordante pareau sa-si planga propriul destin si pe acela al oamenilor. Violenta furtunii a crescut pana cand apele pareau sa curga din cer ca niste cascade. Malurile raurilor s-au prabusit, iar apele s-au revarsat peste campii. S-au deschis si izvoarele adancului celui mare. Jeturi de apa tasneau din pamant cu o forta de nedescris, aruncand la sute de metri in aer
10:22 stanci masive care apoi, in caderea lor, se ingropau adanc in pamant.
10:23 Pentru prima oara priveau oamenii distrugerea lucrarii mainilor lor. Cladirile lor splendide, gradinile si livezile frumos amenajate, unde isi asezasera idolii, erau nimicite de fulgere din cer. Ruinele lor erau raspandite pretutindeni. In livezi, ei isi inaltasera altare inchinate idolilor lor, pe care aduceau jertfe omenesti. Dumnezeu le detesta si, in mania Lui, le-a daramat in fata lor, iar ei au fost facuti sa tremure inaintea viului Dumnezeu, Creatorul cerului si al pamantului, si au fost facuti sa stie ca distrugerea le-au adus-o uraciunile si ingrozitoarele lor jertfe idolatre.
10:24 Violenta furtunii crestea si lupta fenomenelor naturii se amesteca cu vaietele oamenilor care dispretuisera autoritatea lui Dumnezeu. Copaci, cladiri si stanci erau aruncate in toate directiile. Groaza oamenilor si a animalelor nu putea fi descrisa. Insusi Satana, care era constrans sa fie in mijlocul elementelor dezlantuite, se temea pentru propria-i existenta. El se bucurase sa conduca un neam atat de puternic si dorise ca ei sa traiasca practicandu-si uraciunile si razvratindu-se si mai mult impotriva Dumnezeului cerului. Satana rostea blesteme la adresa lui Dumnezeu, acuzandu-L de nedreptate si cruzime. Multi oameni, ca si Satana, Il huleau pe Dumnezeu si, daca si-ar fi putut duce pana la capat razvratirea, L-ar fi doborat de pe tronul Sau de dreptate.
10:25 In timp ce multi Il blestemau si Il huleau pe Creatorul lor, altii, innebuniti de spaima, isi intindeau mainile spre corabie, implorand sa fie primiti in ea.
10:26 Acest lucru, insa, era imposibil. Dumnezeu inchisese usa, singura intrare, iar Noe a ramas inauntru si nelegiuitii afara. Numai El putea deschide usa. Ei erau constransi sa recunoasca existenta unui Dumnezeu viu, mai puternic decat omul, pe care Il sfidasera si Il hulisera. Il chemau staruitor, dar urechea Lui nu era deschisa la strigatul lor. In disperarea lor, unii au cautat sa patrunda cu forta in corabie, dar acea constructie solida a rezistat la toate eforturile lor. Unii s-au agatat de ea pana cand au fost luati de talazurile infuriate sau smulsi de pietre si pomi ce erau aruncati in toate partile.
10:27 Cei care dispretuisera avertizarea lui Noe si il batjocorisera pe acel credincios predicator al neprihanirii s-au pocait prea tarziu de necredinta lor. Corabia era foarte clatinata si zguduita. Animalele dinauntru isi exprimau spaima grozava prin tot felul de zgomote; totusi, in mijlocul tuturor elementelor descatusate, al valurilor si al pietrelor si copacilor aruncati, corabia plutea in siguranta. Ingeri care excelau in tarie o calauzeau si o pazeau de rau. Pazirea ei in fiecare clipa din cele patruzeci de zile si nopti, in timpul acelei furtuni ingrozitoare, a fost o minune a Celui atotputernic.
10:28 Animalele expuse intemperiilor alergau la oameni, alegand prezenta lor ca si cand ar fi asteptat ajutor de la ei. Unii s-au legat pe sine si pe copiii lor de aceste animale puternice, stiind ca ele vor lupta pentru viata si se vor catara pe locurile cele mai inalte ca sa scape de apele in crestere. Furtuna nu si-a domolit furia, iar apele cresteau mai repede decat la inceput. Unii s-au agatat de copacii falnici de pe cele mai mari inaltimi, dar acestia erau smulsi din radacini si purtati cu violenta prin aer,
10:29 ca si cand ar fi fost azvarliti cu manie, impreuna cu pietre si pamant, in valurile umflate si clocotitoare. Fiinte omenesti si animale luptau sa-si pastreze pozitia pe cele mai mari inaltimi, pana cand toti au fost aruncati impreuna in apele inspumate, care aproape ajungeau la locurile cele mai inalte. Pana la urma, apa a ajuns si la aceste locuri, iar oamenii si animalele deopotriva au pierit in potop.
10:30 Noe si familia lui urmareau cu nerabdare scaderea apelor si doreau sa se intoarca pe pamant. Noe a trimis un corb care a plecat si s-a intors, dar nu i-a adus informatia dorita. A trimis apoi un porumbel care, neavand unde sa se odihneasca, s-a intors la corabie. Dupa sapte zile, porumbelul a fost trimis din nou, iar cand au vazut frunza de maslin in ciocul lui, familia celor opt, care fusesera inchisi in arca atat de mult timp, s-a bucurat foarte mult.
10:31 Din nou un inger a coborat si a deschis usa corabiei. Noe putea sa ia capacul de deasupra, dar nu putea deschide usa pe care o inchisese Dumnezeu. Dumnezeu i-a vorbit prin ingerul care a deschis-o si a invitat familia sa iasa si sa scoata afara cu ei toate fapturile vii.
10:32 Jertfa lui Noe si fagaduinta lui Dumnezeu
10:33 Noe nu L-a uitat pe Dumnezeu, care ii ocrotise cu atata indurare. Imediat a inaltat un altar, a luat din toate animalele curate si din toate pasarile curate si a adus arderi de tot aratandu-si credinta in Hristos, marea Jertfa, si manifestandu-si recunostinta fata de Dumnezeu pentru ocrotirea lor minunata. Jertfa lui Noe s-a inaltat inaintea Domnului ca un miros placut. El a primit-o si l-a binecuvantat pe Noe si familia lui. Aici este o lectie pentru toti aceia care
10:34 traiesc pe pamant: pentru fiecare manifestare a indurarii si iubirii lui Dumnezeu fata de ei, ar trebui inainte de toate sa-i ofere multumiri pline de recunostinta si inchinare umila.
10:35 Ca omul sa nu fie cumva inspaimantat de nori si de caderea ploilor si sa nu traiasca mereu cu groaza, temandu-se de un alt potop, Dumnezeu a incurajat binevoitor familia lui Noe printr-o fagaduinta: "Fac un legamant cu voi ca nici o faptura nu va mai fi nimicita de apele potopului si nu va mai veni potop ca sa pustieasca pamantul. Si Dumnezeu a zis: Iata semnul pe care-l fac intre Mine si voi si toate vietuitoarele care sunt cu voi, pentru toate neamurile de oameni in veci: curcubeul Meu pe care l-am asezat in nor va sluji ca semn al legamantului dintre Mine si pamant. Cand voi strange nori deasupra pamantului, curcubeul se va arata in nor... . Curcubeul va fi in nor; si Eu Ma voi uita la el, ca sa-Mi aduc aminte de legamantul cel vesnic dintre Dumnezeu si vietuitoarele de orice trup de pe pamant."
10:36 Cata bunavointa din partea lui Dumnezeu! Cata indurare pentru omul gresit, ca sa aseze in nori frumosul curcubeu multicolor, o dovada a legamantului atotputernicului Dumnezeu cu omul! Acest curcubeu avea sa arate tuturor generatiilor faptul ca Dumnezeu i-a nimicit pe locuitorii pamantului prin potop, din cauza marii lor rautati. Planul Lui era ca atunci cand copiii generatiilor urmatoare aveau sa vada curcubeul in nor si sa intrebe despre motivul acestui arc superb imbratisand cerul, parintii sa le poata explica distrugerea lumii vechi prin potop, din cauza ca oamenii s-au dedat la tot felul de nelegiuiri, iar
10:37 mainile Celui Prea Inalt au indoit curcubeul si l-au asezat in nori, ca o dovada ca El nu va mai aduce niciodata un potop de ape pe pamant.
10:38 Acest simbol din nor trebuie sa le intareasca tuturor increderea in Dumnezeu, caci el este o dovada a milei si bunatatii divine fata de om. Desi Dumnezeu a fost provocat sa distruga pamantul prin potop, totusi mila Lui inca mai inconjoara pamantul.
10:39 El spune ca, atunci cand se va uita la curcubeu, Isi va aduce aminte. Nu trebuie sa intelegem ca El uita vreodata, ci El vorbeste in limbajul omului, pentru ca acesta sa-L poata intelege mai bine.