5:6 inca prima conditie spre a fi primiti de El. Daca n-am experimentat lucrul acesta, n-am trait acea pocainta de care nimanui nu-i va parea rau vreodata si daca nu ne-am marturisit pacatele cu o reala umilinta si zdrobire de suflet, scarbiti de nelegiuirea noastra, atunci nu am cautat cu adevarat iertarea pacatelor; si daca niciodata n-am cautat-o, atunci niciodata nu vom gasi pacea lui Dumnezeu. Singurul motiv pentru care noi nu dobandim iertarea pacatelor din trecut este acela ca nu suntem dispusi sa ne umilim inimile si sa ne supunem conditiilor aratate in Cuvantul adevarului. Cu privire la aceasta problema ne sunt date instructiuni clare. Marturisirea pacatelor, publica sau particulara, ar trebui sa fie o exprimare libera si din toata inima. Ea nu trebuie sa fie impusa pacatosului. Ea nu trebuie facuta intr-un mod usuratic si nepasator si nici nu trebuie sa fie obtinuta cu sila de la aceia care n-au ajuns sa-si dea seama de caracterul josnic al pacatului. Marturisirea care, insa, este o revarsare a adancului fiintei noastre gaseste calea spre Dumnezeu, spre mila Sa nemasurata. Psalmistul spune: "Domnul este aproape de cei cu inima infranta, si mantuieste pe cel cu duhul zdrobit" (Psalmul 34,18).