5:13 Dupa ce Adam si Eva au mancat din pomul oprit, au fost cuprinsi de un simtamant de rusine si teama. La inceput, singurul lor gand a fost cum sa se scuze pentru pacat si cum sa scape de teribila condamnare la moarte. Cand Domnul i-a intrebat cu privire la pacatul lor, Adam a raspuns aruncand vina in parte asupra lui Dumnezeu si in parte asupra tovarasei lui: "Femeia pe care mi-ai dat-o ca sa fie langa mine, ea mi-a dat din pom si am mancat". Femeia, la randul ei, a aruncat vina asupra sarpelui zicand: "Sarpele m-a amagit, si am mancat din pom" (Geneza 3,12.13). De ce ai facut sarpele? De ce i-ai ingaduit sa vina in gradina Edenului? Acestea au fost intrebarile cuprinse in scuza ei pentru pacatul savarsit, aruncand astfel asupra lui Dumnezeu responsabilitatea caderii lor in pacat. Spiritul indreptatirii de sine isi are originea in tatal minciunii si a fost dat pe fata de toti fiii si fiicele lui Adam. Marturisirile de acest fel nu sunt inspirate de Duhul Sfant si nu vor fi primite de Dumnezeu. Adevarata pocainta va conduce pe pacatos sa-si vada vinovatia si s-o recunoasca fara viclenie sau ipocrizie. Asemenea sarmanului vames, neindraznind sa-si ridice ochii spre cer, el va striga: "Doamne, fii