4:47 Dumnezeu nu considera toate pacatele ca fiind egale; exista grade de vinovatie, in aprecierea Sa, ca si in cea a omului; dar oricat de neinsemnat ar parea in ochii oamenilor un pacat sau altul, nici un pacat nu este mic inaintea lui Dumnezeu. Judecata omului este partinitoare, nedesavarsita, dar Dumnezeu apreciaza toate lucrurile asa cum sunt in realitate. De pilda, un betiv este dispretuit si i se spune ca pacatul sau il va exclude din imparatia cerurilor; in timp ce mandria, egoismul si lacomia raman, prea adesea, nemustrate. Totusi, aceste pacate sunt in mod deosebit ofensatoare pentru Dumnezeu, pentru ca sunt contrare bunatatii caracterul Sau, acelei iubiri neegoiste care formeaza atmosfera lumilor necazute in pacat. Cel care cade in unele pacate grele poate ajunge sa aiba un simtamant de rusine, sa-si vada nimicnicia si sa simta nevoia dupa harul lui Hristos, dar mandria nu simte aceasta nevoie si, in acest fel, ea inchide inima in fata Domnului Hristos si a binecuvantarilor nespus de mari pe care El a venit sa ni le dea.