3:10 vinovatiei sale. Singur si fugar cum era, despartit de tot ceea ce facea ca viata sa aiba valoare, sa-i fie draga, singurul gand care, mai presus de toate celelalte apasa asupra sufletului sau a fost temerea ca nu cumva pacatul sau sa-l fi despartit de Dumnezeu, fiind parasit de Providenta. In amaraciunea sa, el s-a culcat sa se odihneasca pe pamantul gol, avand in jurul sau numai dealurile singuratice, iar deasupra, stralucirea cerului acoperit de stele. Pe cand dormea, o lumina stranie i-a aparut in vis. Si iata, de pe pamantul pe care se odihnea o uriasa scara parea ca se inalta chiar pana la portile cerului, si pe ea ingerii lui Dumnezeu coborau si urcau, in timp ce de sus, din slava cerului, o voce divina s-a auzit rostind o solie de mangaiere si speranta. Astfel s-a facut cunoscut lui Iacob ceea ce raspundea nevoii si dorintei sufletului sau: un Mantuitor. Cu bucurie si recunostinta a vazut descoperindu-i-se o cale prin care el, un pacatos, putea fi readus in comuniune cu Dumnezeu. Scara tainica din visul sau reprezenta pe Domnul Hristos, singurul mijloc de comunicare dintre Dumnezeu si om.