14:31 In predica Sa de pe munte, Domnul Hristos a invatat pe ucenicii Sai lectiile necesare ale increderii in Dumnezeu. Invataturile acestea erau randuite sa incurajeze pe copiii lui Dumnezeu din toate veacurile si au ajuns pana la noi, astazi, pline de invatatura si mangaiere. Mantuitorul indreapta atentia urmasilor Sai la pasarile cerului, cum isi ciripesc cantecele de lauda, libere de orice grija, caci "ele nici nu seamana, nici nu secera". Cu toate acestea, Atotputernicul Tata ceresc Se ingrijeste de nevoile lor. Si Mantuitorul intreaba: "Oare nu sunteti voi cu mult mai de pret decat ele?" (Matei 6,26). Marele Purtator de grija al oamenilor si al animalelor isi deschide mana si indestuleaza trebuintele tuturor fapturilor Sale. Pasarile cerului nu sunt trecute nici ele cu vederea. Dumnezeu nu le pune hrana direct in cioc, dar Se ingrijeste de proviziile necesare nevoilor lor. Ele trebuie sa stranga insa singure grauntele de care El S-a ingrijit sa fie imprastiate pentru ele. Ele trebuie sa pregateasca materialul necesar pentru micutele lor cuiburi. Ele trebuie sa-si hraneasca puisorii. Si ele merg cantand la lucrul lor caci "Tatal" ceresc le hraneste". Si oare "nu sunteti voi cu mult mai de pret decat ele"? Nu suntem noi oare inchinatori inteligenti si spirituali, de o mai mare valoare decat pasarile cerului? Oare Creatorul nostru, Pastratorul vietii noastre, Cel care ne-a facut dupa chipul si asemanarea Sa, nu Se va ingriji de toate trebuintele noastre, daca ne vom increde in El?