9:30 Dar in a opta zi, nori intunecosi au acoperit cerul. Apoi, bubuiturile tunetelor si fulgerelor sfasiara cerul. Nu peste mult timp, stropi mari de ploaie au inceput sa cada. Lumea nu mai vazuse niciodata asa ceva si inimile oamenilor s-au umplut de groaza. Toti se intrebau pe ascuns: "Nu cumva Noe a avut dreptate, iar lumea este sortita pieirii?" Cerul devenea mai intunecat si tot mai intunecat, iar ploaia cadea din ce in ce mai repede. Animalele, cuprinse de o groaza salbatica, mugeau alergand in toate partile, iar strigatele lor fioroase pareau ca prevestesc destinul lor si soarta oamenilor. Apoi "s-au rupt toate izvoarele adancului celui mare si s-au deschis stavilarele cerurilor" (Gen.7,11). Apa parea ca se revarsa din nori, in puternice cataracte. Raurile au iesit din matca lor, revarsandu-se in vai. Coloane de apa izbucneau din pamant cu o forta ce nu se poate descrie, aruncand stanci uriase la zeci de metri inaltime, iar acestea, cazand, se ingropau adanc in pamant.