74:9 Dupa ce a primit de la el fagaduinte repetate ca tanarului nu i se va intampla nimic, l-a rugat pe imparat sa primeasca cu ingaduinta cuvintele ei si i-a spus ca a vorbit ca unul care este vinovat, intrucat nu chemase inapoi pe cel izgonit. "Trebuie negresit sa murim", a zis ea, "si vom fi ca niste ape varsate pe pamant, care nu se mai aduna. Dumnezeu nu ia viata, ci doreste ca fugarul sa nu ramana izgonit dinaintea Lui". Aceasta duioasa si miscatoare zugravire a iubirii lui Dumnezeu fata de pacatos - venind, dupa cat se vedea, din partea lui Ioab, soldatul aspru - este o dovada covarsitoare a cunoasterii de catre izraeliti a marilor adevaruri ale mantuirii. Simtind propria sa nevoie de harul lui Dumnezeu, imparatul nu a putut sa reziste