74:79 Inapoindu-se de pe campul de lupta, ostile biruitoare se apropiau de cetate, iar strigatele lor de biruinta rasunau prin vaile dintre dealuri. Dar, trecand de poarta cetatii, strigatele lor amuteau, steagurile lor se plecau si mergeau cu privirea plecata, asemanandu-se mai mult cu unii care fusesera infranti, si nu cu niste biruitori. Imparatul nu-i astepta ca sa le spuna bun venit, iar din odaia de deasupra portii se auzea strigatul jalnic: "Fiul meu, Absalom! Absalom, fiul meu, fiul meu!" "Si, in ziua aceea, biruinta s-a prefacut in jale pentru tot poporul, caci in ziua aceea poporul auzea zicandu-se: 'Imparatul este mahnit din pricina fiului sau'. In aceeasi zi, poporul a intrat pe furis, ca niste oameni rusinati ca au fugit din lupta".