74:43 fusesera pusi sa lupte. Ahitofel stia bine ca situatia lui David era departe de a fi deznadajduita. O mare parte din popor ii era inca credincioasa; era inconjurat de ostasi incercati care erau credinciosi imparatului, iar oastea era comandata de generali iscusiti. Ahitofel stia ca, dupa prima izbucnire de entuziasm in favoarea noului imparat, va veni o reactie. Daca rascoala dadea gres, Absalom ar fi putut sa se impace cu tatal sau; atunci Ahitofel, ca sfetnic principal, ar fi fost socotit ca fiind primul vinovat de rebeliune; asupra lui urma sa cada pedeapsa cea mai grea. Pentru ca sa-l impiedice pe Absalom sa renunte, Ahitofel l-a sfatuit sa faca un lucru care, in ochii multimii, ar fi facut impacarea imposibila. Cu iscusinta satanica, acest barbat de stat, viclean si imoral, l-a indemnat pe Absalom sa adauge crima incestului la aceea a rebeliunii. In vazul intregului Israel, trebuia sa intre la tiitoarele tatalui sau, potrivit cu obiceiul natiunilor orientale, declarand in felul acesta ca a urmat la tronul tatalui sau. Iar Absalom a implinit ticalosul lui plan. Astfel s-a realizat Cuvantul lui Dumnezeu, rostit fata de David prin gura profetului: "Iata, din casa ta voi ridica nenorocirea impotriva ta si voi lua sub ochii tai pe nevestele tale si le voi da altuia... Caci ai lucrat pe ascuns; Eu insa voi face lucrul acesta in fata intregului Israel si in fata soarelui" (2 Sam. 12,11.12). Nu se poate spune ca Dumnezeu a dat indemnul pentru aceste fapte nelegiuite; dar, din cauza pacatului lui David, El nu Si-a mai folosit puterea pentru a le opri.