74:21 Din palatul sau, David si-a privit capitala - "frumoasa inaltime, bucuria intregului pamant" cetatea Marelui Imparat" (Ps. 48,2). Se cutremura la gandul de a o expune la macel si nimicire. Sa cheme oare in ajutorul sau pe supusii ramasi credinciosi tronului sau si sa faca o incercare de a pastra capitala? Sa ingaduie ca Ierusalimul sa fie inundat de sange? El a luat hotararea. Grozaviile razboiului nu trebuia sa cada asupra cetatii alese. Va parasi Ierusalimul si in felul acesta va pune la incercare credinciosia poporului sau, dandu-i prilej sa i se alature pentru a-i veni in ajutor. In criza aceasta mare, datoria lui fata de Dumnezeu si fata de popor era sa pastreze autoritatea cu care Cerul il investise. Rezultatul conflictului l-a lasat in mana lui Dumnezeu.