Printable ModePatriarhi si profeti, 74
|
74:1 Cap. 72 - Rascoala lui Absalom 74:2 Sa dea inapoi impatrit" - aceasta fusese sentinta pe care David si-a dat-o fara sa vrea, dupa ce ascultase parabola proorocului Natan; si avea sa fie pedepsit potrivit cu propria sa sentinta. Trebuia ca patru dintre fiii lui sa moara, iar pierderea fiecaruia dintre ei era un rezultat al pacatului tatalui. 74:3 David a ingaduit ca josnica nelegiuire a lui Amnon, intaiul nascut, sa treaca nepedepsita si nemustrata. Legea cerea pedeapsa cu moartea pentru adulter, iar nelegiuirea perversa a lui Amnon facea vinovatia lui de doua ori mai mare. Dar David, simtindu-se vinovat de propriul sau pacat, nu l-a adus pe vinovat inaintea justitiei. Timp de doi ani, Absalom, protectorul natural al sorei sale atat de mult injosite, si-a ascuns planul de razbunare, dar numai pentru ca la sfarsit sa dea o lovitura mai sigura. La o petrecere a fiilor imparatului, Amnon, vinovat de incest, beat fiind, a fost ucis la porunca fratelui lui. 74:4 O indoita pedeapsa il lovea pe David. I s-a adus vestea ingrozitoare: "'Absalom i-a ucis pe toti fiii imparatului si nu a mai ramas nici unul'. Imparatul s-a sculat, si-a rupt hainele si s-a culcat pe pamant si toti slujitorii lui stateau acolo cu hainele sfasiate". Fiii imparatului, inapoindu-se inspaimantati la Ierusalim, i-au facut cunoscut tatalui lor adevarul; numai Amnon fusese ucis; si ei "au ridicat glasul si au plans; si imparatul si toti slujitorii lui au plans mult". Dar Absalom a fugit la Talmai, imparatul Ghersurului, tatal mamei sale. 74:5 Ca si ceilalti fii ai lui David, Amnon fusese lasat sa-si satisfaca poftele sale egoiste. El cautase sa-si implineasca orice dorinta a inimii, fara sa tina seama de poruncile lui Dumnezeu. In pofida pacatului sau mare, Dumnezeu avusese indelunga rabdare fata de el. Timp de doi ani i se daduse prilej de pocainta; dar el a continuat sa pacatuiasca si, impovarat de vinovatie, a fost ucis, ca apoi sa astepte ingrozitorul tribunal al judecatii. 74:6 David si-a neglijat datoria de a pedepsi crima lui Amnon si, din cauza purtarii necredincioase a imparatului, care era in acelasi timp si tata, si de asemenea din cauza lipsei de pocainta din partea fiului, Domnul a ingaduit ca evenimentele sa mearga pe drumul lor firesc si nu l-a impiedicat pe Absalom. Daca parintii sau conducatorii isi neglijeaza datoria de a pedepsi nelegiuirea, Dumnezeu Insusi preia cazul. Puterea infranatoare este indepartata in oarecare masura de la uneltele raului, asa incat apare un sir de imprejurari care pedepsesc pacatul prin pacat. 74:7 Urmarile rele ale nedreptei ingaduinte din partea lui David fata de Amnon nu se sfarsisera, deoarece de aici a inceput instrainarea lui Absalom de tatal sau. Dupa ce a fugit la Ghesur, David, socotind ca crima fiului sau cere o pedeapsa, a refuzat sa-i ingaduie sa se inapoieze. Iar acest fapt a avut ca rezultat inmultirea, si nicidecum micsorarea relelor de neinlaturat in care se prinsese imparatul. Absalom, energic, ambitios si fara principii, indepartat de la treburile imparatiei din cauza exilului, a inceput in curand sa puna la cale uneltiri primejdioase. 74:8 Dupa doi ani, Ioab s-a hotarat sa mijloceasca o impacare intre tata si fiu. In scopul acesta, a obtinut ajutorul unei femei din Tecoa, vestita pentru intelepciunea ei. Invatata de Ioab, aceasta femeie s-a infatisat inaintea lui David ca fiind o vaduva ai carei doi fii erau singura ei mangaiere si singurul ei sprijin. Intr-o cearta, unul dintre ei il ucisese pe celalalt si acum toate rudele familiei cereau ca cel ramas in viata sa fie dat in mana razbunatorului sangelui. Astfel, zicea mama: "Ei ar stinge si taciunele care-mi mai ramane, ca sa nu lase barbatului meu nici nume, nici urmas viu pe fata pamantului". Inima imparatului a fost miscata de rugamintea aceasta si a asigurat-o pe femeie de protectia imparateasca a fiului ei. 74:9 Dupa ce a primit de la el fagaduinte repetate ca tanarului nu i se va intampla nimic, l-a rugat pe imparat sa primeasca cu ingaduinta cuvintele ei si i-a spus ca a vorbit ca unul care este vinovat, intrucat nu chemase inapoi pe cel izgonit. "Trebuie negresit sa murim", a zis ea, "si vom fi ca niste ape varsate pe pamant, care nu se mai aduna. Dumnezeu nu ia viata, ci doreste ca fugarul sa nu ramana izgonit dinaintea Lui". Aceasta duioasa si miscatoare zugravire a iubirii lui Dumnezeu fata de pacatos - venind, dupa cat se vedea, din partea lui Ioab, soldatul aspru - este o dovada covarsitoare a cunoasterii de catre izraeliti a marilor adevaruri ale mantuirii. Simtind propria sa nevoie de harul lui Dumnezeu, imparatul nu a putut sa reziste 74:10 in fata acestei rugaminti. I s-a dat lui Ioab urmatoarea porunca: "Du-te dar, de adu inapoi pe tanarul Absalom". 74:11 I s-a ingaduit lui Absalom sa se intoarca la Ierusalim, dar nu i s-a permis sa se arate la curte sau sa-si vada tatal. David incepuse sa vada efectele rele ale ingaduintei sale fata de copii; si, oricat de duios l-ar fi iubit pe frumosul si capabilul sau fiu, a crezut ca este necesar, ca o lectie atat pentru Absalom, cat si pentru popor, sa-si arate dezgustul fata de o astfel de crima. Absalom a trait doi ani in casa lui, dar alungat de la curte. Sora lui locuia cu el, iar prezenta ei pastra vie amintirea raului ireparabil pe care-l suferise. In inima poporului, printul era privit mai mult ca un erou decat ca un vinovat. Avand avantajul acesta, el s-a hotarat sa castige inima poporului. "Nu era om in tot Israelul asa de vestit ca Absalom, in privinta frumusetii lui; din talpa piciorului pana in crestetul capului, n-avea nici un cusur". N-a fost un lucru intelept din partea imparatului sa lase un om ca Absalom - ambitios, impulsiv si patimas - sa nutreasca timp de doi ani nemultumiri pentru niste nedreptati inchipuite. Faptul ca David i-a ingaduit sa vina la Ierusalim, fara sa-i permita sa se prezinte inaintea lui, a atras simpatia poporului de partea lui. 74:12 Avand mereu in fata amintirea propriei sale calcari a Legii lui Dumnezeu, David era ca paralizat din punct de vedere moral; parea slab si nehotarat, in timp ce inainte de pacat fusese curajos si hotarat. Influenta lui inaintea poporului slabise. Iar toate acestea inlesneau planurile fiului sau ambitios. 74:13 Prin influenta lui Ioab, Absalom a primit ingaduinta sa vina in fata tatalui sau; dar, cu toata impacarea formala, el si-a urmarit mai departe uneltirile ambitioase. Aproape ca si-a luat rangul de imparat, avand care si cai si cincizeci de oameni care alergau inaintea lui. In timp ce imparatul era din ce in ce mai dornic de singuratate si liniste, Absalom cauta in mod viclean sa castige favoarea poporului. 74:14 Influenta atitudinii lui David, de nepasare si nehotarare, s-a extins si asupra supusilor sai; neglijenta si delasarea se dadeau pe fata in administrarea justitiei. Prin istetimea sa, Absalom intorcea spre folosul sau orice pricina de nemultumire. Acest barbat cu infatisarea aleasa putea fi vazut la poarta cetatii in fiecare zi, loc unde o multime de oameni, cu plangerile lor, asteptau sa prezinte nedreptatile ce li se faceau pentru a se lua masuri de indreptare. 74:15 Absalom se amesteca printre ei si le asculta plangerile, exprimandu-si simpatia cu suferintele lor si regretul pentru incapacitatea conducerii. Dupa ce asculta nemultumirea cuiva din Israel, printul spunea: "Iata, pricina ta este buna si dreapta; dar nimeni din partea imparatului nu te va asculta"; si adauga: "'De m-ar pune pe mine judecator in tara! Orice om care ar avea o neintelegere si o judecata, ar veni la mine si i-as face dreptate'. Si cand se apropia cineva sa se inchine inaintea lui, el ii intindea mana, il apuca si-l saruta". 74:16 Intretinuta de cuvintele viclene ale printului, nemultumirea fata de conducere se intindea cu repeziciune. Laude la adresa lui Absalom se auzeau de la toti. In general, era privit ca mostenitorul imparatiei; poporul il privea cu mandrie, socotindu-l vrednic de situatia aceea inalta, si s-a trezit dorinta ca el sa ocupe tronul. "Absalom fura iubirea oamenilor lui Israel". Cu toate acestea, imparatul, orbit de iubirea fata de fiul sau, nu banuia nimic. Infatisarea princiara pe care o luase Absalom era socotita de David ca o dovada a intentiei lui de a onora curtea - ca o expresie a bucuriei aduse la impacare. 74:17 Mintea poporului fiind astfel pregatita pentru ceea ce urma sa se intample, Absalom a trimis pe ascuns oameni alesi la toate semintiile ca sa ia masuri in vederea unei rascoale. Apoi, pentru a-si ascunde planurile de tradare, a imbracat mantia devotamentului religios. Urma sa se implineasca la Hebron un vot facut de multa vreme, pe cand se afla in exil. Absalom i-a cerut imparatului: "Da-mi voie sa ma duc la Hebron sa implinesc o juruinta pe care am facut-o Domnului. Caci robul tau a facut o juruinta cand locuia la Ghesur, in Siria; si am zis: 'Daca ma va aduce Domnul inapoi la Ierusalim, voi da cinste Domnului'". Tatal, duios, mangaiat de aceasta dovada de evlavie din partea fiului sau, l-a lasat sa plece, binecuvantandu-l. Conspiratia ajunsese la implinire. Fapta fatarnica cu care Absalom isi incorona lucrarea de pana aici urmarea nu numai sa inchida ochii imparatului, ci sa sporeasca increderea poporului si sa-l impinga la rascoala impotriva imparatului ales de Dumnezeu. 74:18 Absalom a plecat la Hebron si au mers cu el "doua sute de oameni din Ierusalim, care fusesera poftiti... si l-au insotit in prostia lor, fara sa stie nimic". Oamenii acestia au mers cu Absalom, fara sa-si dea seama ca iubirea lor fata de fiu avea sa-i impinga la rascoala impotriva tatalui. Ajngand la Hebron, Absalom l-a chemat pe Ahitofel, unul dintre 74:19 sfetnicii lui David, un om vestit pentru iscusinta lui, a carui parere era socotita ca fiind atat de sigura ca si a unui oracol. Ahitofel s-a unit cu conspiratorii, iar sprijinul dat de el lucrarii lui Absalom a facut ca izbanda sa para sigura, atragand sub steagul lui multi barbati cu influenta din toate partile tarii. Cand a sunat trambita pentru rascoala, iscoadele printului din tot cuprinsul tarii au raspandit vestea ca Absalom s-a facut imparat si s-a strans mult popor la el. 74:20 Intre timp, vestea alarmanta a ajuns la Ierusalim, la imparat. David s-a trezit deodata, vazand ca rebeliunea izbucneste chiar langa tronul lui. Fiul lui - pe care il iubea si in care-si pusese increderea - uneltise sa-i ia coroana si, fara indoiala, chiar si viata. In fata primejdiei ce-i statea inainte, David s-a scuturat de apasarea care zacuse atata timp asupra lui si, in spiritul din tinerete, s-a pregatit sa intampine aceasta groaznica situatie. Absalom si-a adunat ostirea la Hebron, la o departare de numai treizeci de kilometri. Rebelii aveau sa soseasca curand la portile Ierusalimului. 74:21 Din palatul sau, David si-a privit capitala - "frumoasa inaltime, bucuria intregului pamant" cetatea Marelui Imparat" (Ps. 48,2). Se cutremura la gandul de a o expune la macel si nimicire. Sa cheme oare in ajutorul sau pe supusii ramasi credinciosi tronului sau si sa faca o incercare de a pastra capitala? Sa ingaduie ca Ierusalimul sa fie inundat de sange? El a luat hotararea. Grozaviile razboiului nu trebuia sa cada asupra cetatii alese. Va parasi Ierusalimul si in felul acesta va pune la incercare credinciosia poporului sau, dandu-i prilej sa i se alature pentru a-i veni in ajutor. In criza aceasta mare, datoria lui fata de Dumnezeu si fata de popor era sa pastreze autoritatea cu care Cerul il investise. Rezultatul conflictului l-a lasat in mana lui Dumnezeu. 74:22 Cu smerenie si intristare, David a iesit pe poarta cetatii Ierusalimului, alungat de pe tronul sau, din palatul sau si de la chivotul lui Dumnezeu de revolta fiului sau iubit. Poporul l-a urmat intr-un sir lung, ca o trista procesiune de inmormantare. Garda personala a lui David, cheretitii, peletitii si sase sute de gatiti, sub comanda lui Itai, il insotea pe imparat. Dar David, cu obisnuita lui lepadare de sine, nu putea consimti ca acesti straini, care venisera sa gaseasca adapost la el, sa fie implicati in necazurile lui. Si-a aratat uimirea pentru faptul ca ei erau gata de sacrificiu pentru el. Apoi imparatul i-a spus lui Itai din Gat: "Pentru ce sa vii si tu cu noi? Intoarce-te 74:23 si ramai cu imparatul, caci esti strain si ai fost surghiunit chiar din tara ta. De ieri ai venit, si azi sa te fac sa ratacesti cu noi incoace si incolo cand nici eu nu stiu unde sa ma duc! Intoarce-te si ia pe fratii tai cu tine. Domnul sa Se poarte cu bunatate si credinciosie!" 74:24 Itai a raspuns: "Viu este Domnul si viu este domnul meu, imparatul, ca in locul in care va fi domnul meu, imparatul, fie ca sa moara, fie ca sa traiasca, acolo va fi si robul tau". Oamenii acestia trecusera de la paganism la servirea Domnului si acum isi aratau cu noblete credinciosia fata de Dumnezeu si fata de imparat. Cu inima plina de recunostinta, David a primit devotamentul lor fata de cauza sa, care parea ca se prabuseste, si au trecut cu totii peste paraul Chedron, pe drumul care duce in pustie. 74:25 Convoiul s-a oprit din nou. Se apropia o grupa de oameni imbracati in vesminte sacre. "Tadoc era si el acolo, si cu el toti levitii, ducand chivotul legamantului lui Dumnezeu". Cei care mergeau cu David au socotit ca acesta este un semn de bine. Prezenta acestui simbol sfant era pentru ei o garantie ca, in cele din urma, vor avea izbanda si vor birui. Aceasta putea sa le inspire curaj celor care i se alaturau imparatului. Lipsa lui din Ierusalim urma sa aduca groaza in randurile sustinatorilor lui Absalom. 74:26 Vazand chivotul, inima lui David a tresaltat o clipa de bucurie si nadejde. Dar in curand i-au venit in minte alte ganduri. In calitatea sa de carmuitor pus peste mostenirea lui Dumnezeu, avea o mare raspundere. Ceea ce trebuia sa stea la locul cel mai de frunte in mintea imparatului lui Israel erau gloria lui Dumnezeu si interesul poporului, nu interesul sau personal. Dumnezeu, care locuia intre heruvimi, spusese despre Ierusalim: "Acesta este locul Meu de odihna" (Ps. 132,14) si, fara autoritate divina, nici preotul, nici imparatul nu aveau dreptul sa indeparteze de acolo simbolul prezentei Lui. David mai stia ca inima si viata lui trebuia sa fie in armonie cu preceptele divine, caci altfel chivotul urma sa fie mai mult un mijloc de infrangere decat de izbanda. Pacatul lui cel mare ii statea mereu inainte. El recunostea in uneltirea aceasta o pedeapsa indreptatita de la Dumnezeu. Se trasese sabia care nu avea sa se mai indeparteze de casa lui. El nu stia care aveau sa fie urmarile luptei. Nu se cuvenea ca el sa indeparteze din capitala natiunii sfintele statute care intrupau vointa divinului ei Suveran, constitutia imparatiei si temelia propasirii ei. 74:27 El i-a poruncit lui Tadoc: "Du chivotul lui Dumnezeu inapoi, in cetate. Daca voi capata trecere inaintea Domnului, ma va aduce inapoi si ma va face sa vad chivotul si locasul Lui. Dar daca va zice: 'Nu-Mi place de tine', iata-ma, sa faca ce va crede cu mine". 74:28 David a adaugat: "Nu esti tu vazator?" - un om randuit de Dumnezeu sa-l invete pe popor. "Intoarce-te in pace in cetate, cu fiul tau Ahimaat, si cu Ionatan, fiul lui Abiatar, cei doi fii ai vostri. Vedeti, voi astepta in campiile pustiei, pana ce-mi vor veni vesti din partea voastra". Preotii puteau sa-i faca servicii bune in cetate, afland miscarile si planurile rebelilor si facandu-le cunoscut in taina imparatului, prin fiii lor Ahimaat si Ionatan. 74:29 Pe cand preotii plecau inapoi spre Ierusalim, o negura si mai deasa a cazut asupra multimii care se indeparta. Imparatul era un fugar, ei insisi lepadati, parasiti chiar si de chivotul lui Dumnezeu; viitorul era intunecat de groaza si prevestiri sumbre. "David a suit dealul maslinilor. Suia plangand si cu capul acoperit, si mergea cu picioarele goale; si toti cei ce erau cu el si-au acoperit capul si suiau plangand. Au venit si au spus lui David: 'Ahitofel este impreuna cu Absalom printre uneltitori'". Din nou David a fost constrans sa vada in aceste nenorociri urmarile pacatului sau. Tradarea lui Ahitofel, cel mai capabil si mai abil dintre conducatorii politici, pornea din razbunare pentru rusinea facuta familiei prin dezonorarea Bat-Sebei, nepoata lui. 74:30 "Si David a zis: 'Doamne, nimiceste sfaturile lui Ahitofel!'" Ajungand pe varful muntelui, imparatul s-a plecat in rugaciune, aruncand inaintea lui Dumnezeu povara sufletului sau si cerand cu smerenie harul divin. Rugaciunea parea ca a fost ascultata imediat. Husai, architul, un sfetnic intelept si capabil, care se dovedise un prieten credincios al lui David, a venit la el cu hainele sfasiate si cu tarana presarata pe cap, ca sa-si uneasca soarta cu soarta imparatului detronat si fugar. David a vazut, ca printr-o iluminare divina, ca omul acesta credincios si neprefacut era cel mai chemat sa slujeasca interesele imparatului in consiliile capitalei. La cererea lui David, Husai s-a intors la Ierusalim pentru a-si oferi serviciile lui Absalom si pentru a nimici sfaturile viclene ale lui Ahitofel. 74:31 Avand aceasta raza de lumina in intuneric, imparatul si insotitorii lui si-au urmat calea, coborand pe panta de rasarit a Muntelui Maslinilor, printr-un pustiu stancos si nelocuit, prin locuri grele si pe carari pietroase si prapastioase, catre Iordan. "David ajunsese pana la Bahurim. Si acolo a iesit un om din familia si din casa lui Saul, numit Simei, fiul lui Ghera. El inainta blestemand si aruncand cu pietre dupa David si dupa toti slujitorii imparatului David, in timp ce tot poporul si toti vitejii stateau la dreapta si la stanga imparatului. Simei vorbea astfel cand blestema: 'Du-te, du-te om al sangelui, om rau! Domnul face sa cada asupra ta pedeapsa pentru tot sangele casei lui Saul, al carui scaun de domnie l-ai luat, si Domnul a dat imparatia in mana fiului tau Absalom; si iata-te nenorocit, caci esti un om al sangelui!"' 74:32 In zilele cand lui David ii mergea bine, Simei nu aratase prin cuvant sau fapte ca nu ar fi un supus sincer. Dar, in clipele de nenorocire ale imparatului, acest beniamit si-a dat pe fata adevaratul sau caracter. El il onorase pe David cat fusese pe tron, dar acum, cand era napastuit, il blestema. Josnic si egoist, ii socotea si pe altii ca avand acelasi caracter ca al lui si, manat de Satana, isi varsa mania peste capul celui mustrat de Dumnezeu. Spiritul care indeamna pe cineva sa se bucure de amaraciunea altuia, sa rada de el si sa-l necajeasca in imprejurari ca acelea, este spiritul lui Satana. 74:33 Invinuirile aduse de Simei lui David erau cu totul neadevarate - o vorbire de rau neintemeiata si plina de rautate. David nu fusese vinovat de nici un rau fata de Saul sau de casa lui. Atunci cand Saul fusese in totul in mainile lui si ar fi putut sa-l ucida, el n-a facut decat sa-i taie pulpana hainei si isi facea mustrari chiar pentru faptul ca aratase lipsa aceasta de respect fata de unsul Domnului. Existau dovezi izbitoare cu privire la respectul sfant pe care David il avea fata de viata omeneasca, chiar atunci cand era urmarit ca un animal de prada. Intr-o zi, pe cand era in pestera Adulam, gandurile i s-au indreptat spre libertatea netulburata a copilariei lui si fugarul a spus: "Cine-mi va da sa beau apa din fantana de la poarta Betleemului?" (2 Sam. 23,13-17). Betleemul era pe vremea aceea in mana filistenilor; dar trei dintre vitejii lui David au trecut prin tabara filistenilor si i-au adus stapanului lor apa de la Betleem. David n-a putut sa bea. "Departe de mine", a 74:34 spus el, "sa beau sangele oamenilor acestora care s-au dus cu primejdia vietii lor". Si, cu respect, au turnat apa aceasta, ca pe o jertfa adusa lui Dumnezeu. David fusese razboinic; o mare parte din viata lui fusese petrecuta in mijlocul scenelor de violenta; dar dintre toti cei care au avut de trecut prin imprejurari de felul acesta, putini, de fapt, au fost atat de putin atinsi de influenta de inasprire si stricare a principiilor ca David. 74:35 Nepotul lui David, Abisai, unul dintre cei mai viteji conducatori ai ostirii lui, n-a mai putut suferi cuvintele insultatoare ale lui Simei. "Pentru ce", a strigat el, "blastama acest caine mort pe domnul meu imparatul? Lasa-ma, te rog, sa ma duc sa-i tai capul". Dar imparatul l-a oprit. "Iata", a zis el, "ca fiul meu, care a iesit din trupul meu, vrea sa-mi ia viata, cu cat mai mult beniamitul acesta! Lasati-l sa blesteme, caci Domnul i-a zis. Poate ca Domnul Se va uita la necazul meu si-mi va face bine in locul blestemelor de azi". 74:36 Constiinta ii spunea lui David adevaruri dureroase si umilitoare. In timp ce supusii lui credinciosi se mirau de aceasta rasturnare subita a soartei, pentru imparat nu era o taina. Deseori avusese presimtirea ca va veni un timp ca acesta. Pentru el fusese de mirare ca Dumnezeu a avut atat de multa indelunga rabdare fata de pacatele sale si ca amanase atat de mult rasplata cuvenita. Iar acum, in fuga lui trista si grabita, cu picioarele goale, imbracat in sac in locul hainelor imparatesti, cand vaietele celor ce-l urmau trezeau ecoul muntilor si cand gandea la scumpa lui capitala - locul ce fusese scena pacatului sau - el isi amintea de bunatatea si indelunga rabdare a lui Dumnezeu si nu era chiar fara nadejde. Simtea ca Domnul totusi va lucra cu mila fata de el. 74:37 Multi raufacatori si-au scuzat pacatele, aratand greselile lui David; dar cat de putini sunt aceia care au dat pe fata o pocainta si o umilinta ca ale lui David! Cat de putini ar fi suportat mustrarea si rasplata cu rabdarea si taria pe care le-a aratat el! El isi marturisise pacatul si, timp de ani de zile, cautase sa-si faca datoria ca un serv credincios al lui Dumnezeu; lucrase la dezvoltarea imparatiei sale si, sub conducerea lui, aceasta ajunsese la o putere si prosperitate pe care nu le atinsese mai inainte. Adunase tezaure bogate de materiale pentru zidirea Casei Domnului; si acum, trebuia sa se spulbere toata osteneala vietii lui? Trebuia ca roadele anilor de munca devotata, straduintele geniului, evlaviei si carmuirii intelepte sa treaca in mainile fiului sau tradator si dezordonat, care nu lua in consideratie nici onoarea lui Dumnezeu, nici bunastarea lui Israel? 74:38 Cat de natural ar fi fost ca David sa carteasca impotriva lui Dumnezeu in marea lui durere! 74:39 Dar el vedea ca radacina necazurilor lui este in propriul sau pacat. Cuvintele proorocului Mica redau spiritul care stapanea inima lui David. "Chiar daca stau in intuneric, totusi Domnul este lumina mea! Voi suferi mania Domnului, caci am pacatuit impotriva Lui - pana ce El imi va apara pricina si imi va face dreptate" (Mica 7,8.9). Si Domnul nu l-a parasit pe David. Cap. acesta din experienta lui, cand, fiind insultat si lovit cu cruzime, a dovedit ca este umil, neegoist, plin de lepadare de sine si supus, este unul dintre cele mai frumoase din intreaga lui viata. Cu adevarat, niciodata n-a fost carmuitorul lui Israel mai mare inaintea Cerului ca in vremea aceasta de cea mai profunda manifestare vizibila de umilinta. 74:40 Daca Dumnezeu ar fi ingaduit ca David sa ramana nemustrat pentru pacatul lui si, cu toate ca se abatuse de la poruncile divine, sa ramana in pace si prosperitate pe tronul lui, scepticii si necredinciosii ar fi putut avea o scuza si ar fi putut sa citeze viata lui David ca un repros pentru religia Bibliei. Dar, ingaduind ca David sa treaca prin cele prin care a trecut, Domnul arata ca nu poate sa indreptateasca pacatul. Iar istoria vietii lui David ne face in stare sa vedem scopul deosebit pe care il are in vedere Dumnezeu cand Se ocupa de pacat; ea ne face in stare sa urmarim, chiar prin pedepsele cele mai grele, realizarea planurilor Lui de har si de bunatate. El l-a trecut pe David pe sub toiag, dar nu l-a nimicit; cuptorul este pentru curatire, nu pentru nimicire. Domnul zice: "Daca vor calca oranduirile Mele si nu vor pazi poruncile Mele, atunci le voi pedepsi faradelegile cu nuiaua, si nelegiuirile cu lovituri; dar nu-Mi voi departa deloc bunatatea de la ei, si nu-Mi voi face credinciosia de minciuna" (Ps. 89,31-33). 74:41 Curand dupa plecarea lui David, Absalom a intrat in Ierusalim cu ostirea lui si, fara lupta, a ocupat cetatuia lui Israel. Husai a fost printre primii care l-au salutat pe noul monarh incoronat, iar printul a fost surprins si multumit de aceasta oferta de slujire din partea vechiului prieten si sfetnic al tatalui sau. Absalom se simtea sigur de succes. Pana aici uneltirile lui izbutisera si, doritor sa-si intareasca domnia si sa castige increderea natiunii, el l-a primit pe Husai la curtea lui. 74:42 Absalom era inconjurat acum de o mare multime, care era insa compusa din oameni nedeprinsi cu razboiul. Pana aici nu 74:43 fusesera pusi sa lupte. Ahitofel stia bine ca situatia lui David era departe de a fi deznadajduita. O mare parte din popor ii era inca credincioasa; era inconjurat de ostasi incercati care erau credinciosi imparatului, iar oastea era comandata de generali iscusiti. Ahitofel stia ca, dupa prima izbucnire de entuziasm in favoarea noului imparat, va veni o reactie. Daca rascoala dadea gres, Absalom ar fi putut sa se impace cu tatal sau; atunci Ahitofel, ca sfetnic principal, ar fi fost socotit ca fiind primul vinovat de rebeliune; asupra lui urma sa cada pedeapsa cea mai grea. Pentru ca sa-l impiedice pe Absalom sa renunte, Ahitofel l-a sfatuit sa faca un lucru care, in ochii multimii, ar fi facut impacarea imposibila. Cu iscusinta satanica, acest barbat de stat, viclean si imoral, l-a indemnat pe Absalom sa adauge crima incestului la aceea a rebeliunii. In vazul intregului Israel, trebuia sa intre la tiitoarele tatalui sau, potrivit cu obiceiul natiunilor orientale, declarand in felul acesta ca a urmat la tronul tatalui sau. Iar Absalom a implinit ticalosul lui plan. Astfel s-a realizat Cuvantul lui Dumnezeu, rostit fata de David prin gura profetului: "Iata, din casa ta voi ridica nenorocirea impotriva ta si voi lua sub ochii tai pe nevestele tale si le voi da altuia... Caci ai lucrat pe ascuns; Eu insa voi face lucrul acesta in fata intregului Israel si in fata soarelui" (2 Sam. 12,11.12). Nu se poate spune ca Dumnezeu a dat indemnul pentru aceste fapte nelegiuite; dar, din cauza pacatului lui David, El nu Si-a mai folosit puterea pentru a le opri. 74:44 Ahitofel era pretuit foarte mult pentru intelepciunea lui, dar era lipsit de lumina care vine de la Dumnezeu. "Inceputul intelepciunii este frica de Domnul" (Prov. 9,10) si pe aceasta Ahitofel nu o avea, caci altfel nu ar fi ajuns sa-si asigure succesul tradarii prin incest. Oamenii cu inima stricata uneltesc nelegiuiri, ca si cum n-ar fi o Providenta atotcarmuitoare care sa le strice planurile; dar "Cel ce sede in ceruri rade, Domnul Isi bate joc de ei" (Ps. 2,4). Domnul zice: "Pentru ca n-au iubit sfaturile Mele, si au nesocotit toate mustrarile Mele; de aceea se vor hrani cu roada umbletelor lor si se vor satura cu sfaturile lor. Caci impotrivirea prostilor ii ucide, si linistea nebunilor ii pierde" (Prov. 1,30-32). 74:45 Dupa ce izbutise in uneltirea de a-si asigura apararea, 74:46 Ahitofel a staruit de Absalom sa se porneasca la o actiune rapida impotriva lui David. "Lasa-ma sa aleg douasprezece mii de oameni! Ma voi scula, si voi urmari pe David chiar in noaptea aceasta", a zis el. "Il voi lua pe neasteptate, cand va fi obosit si va avea mainile slabite, il voi inspaimanta si tot poporul care este cu el va fugi. Voi lovi numai pe imparat, si voi aduce inapoi la tine pe tot poporul". Planul acesta a fost gasit bun de sfetnicii imparatului. Daca ar fi fost urmat, David ar fi fost ucis fara indoiala, afara de cazul ca Domnul ar fi intervenit sa-l scape. Dar lucrurile erau conduse de o intelepciune mai mare decat a vestitului Ahitofel. Domnul hotarase sa nimiceasca planul lui Ahitofel, ca sa aduca nenorocirea peste Absalom. 74:47 Husai nu fusese chemat la consfatuire si nici el nu voise sa mearga nechemat, pentru ca nu cumva sa dea de banuit ca ar vrea sa spioneze; dar, dupa terminarea adunarii, Absalom, care pretuia foarte mult puterea de judecata a sfetnicului tatalui sau, i-a spus si lui de planul lui Ahitofel. Husai a vazut ca, daca s-ar fi urmat planul propus, David ar fi fost pierdut. Si a zis: "De data aceasta, sfatul pe care ti l-a dat Ahitofel nu este bun". Si a adaugat: "Tu cunosti vitejia tatalui tau si a oamenilor lui; sunt infuriati ca o ursoaica de pe camp, careia i s-au luat puii. Tatal tau este un om de razboi si nu va petrece noaptea cu poporul; iata, acum sta ascuns in vreo groapa sau in vreun alt loc!" El a sustinut ca, daca ostile lui Absalom l-ar urmari pe David, nu ar pune mana pe imparat; si, daca ar suferi vreo infrangere, aceasta ar duce la descurajare si s-ar produce mult rau pentru cauza lui Absalom. "Caci", continua el, "tot Israelul stie ca tatal tau este un viteaz si ca are niste viteji cu el". A propus un plan ademenitor pentru o fire egoista si increzuta, doritoare de desfasurari falnice de putere: "Sfatul meu este dar ca tot Israelul sa se stranga la tine, de la Dan pana la Beer-Seba, o multime ca nisipul de pe marginea marii. Si tu insuti sa mergi la lupta. Daca vom ajunge la el in vreun loc unde l-am gasi, vom cadea peste el cum cade roua pe pamant; si nu va scapa nici unul, nici el, nici vreunul din oamenii care sunt cu el. Daca va fugi intr-o cetate, tot Israelul va aduce funii la cetatea aceasta si o vom trage in parau, pana cand nu va mai ramane nici o piatra in ea". 74:48 Absalom si toti oamenii lui Israel au zis: "Sfatul lui Husai, architul, este mai bun decat sfatul lui Ahitofel". Dar era cineva acolo care n-a fost inselat - cineva care a vazut lamurit urmarile greselii fatale pe care o facea Absalom. Ahitofel si-a dat seama ca rasculatii sunt pierduti. Si mai stia ca, oricare ar fi fost soarta printului, nu era nici o speranta pentru sfetnicul care il indemnase la crimele cele mai mari. Ahitofel il incurajase pe Absalom la revolta. Il sfatuise sa faca cea mai nelegiuita fapta pentru dezonoarea tatalui sau; daduse sfatul sa fie ucis David si facuse planul executarii acestui sfat; taiase si cea mai slaba posibilitate de impacare cu imparatul; iar acum, un altul era pretuit mai mult decat el, si chiar de Absalom. 74:49 Gelos, manios si disperat, Ahitofel "a plecat acasa in cetatea lui. Si-a pus casa in randuiala, s-a spanzurat si a murit". Iata sfarsitul intelepciunii unui om care, cu toate darurile pe care le avea, nu a facut din Dumnezeu sfetnicul lui. Satana ii amageste pe oameni cu fagaduinte ademenitoare, dar la sfarsit oricine va vedea ca "plata pacatului este moartea" (Rom. 6,23). 74:50 Husai, nefiind sigur ca planul sau va fi urmat de imparatul nestatornic, n-a pierdut timpul, ci l-a instiintat pe David sa treaca fara intarziere dincolo de Iordan. Husai le-a trimis o solie preotilor, care aveau sa o trimita prin fiii lor: "Ahitofel a dat cutare si cutare sfat lui Absalom si batranilor lui Israel, si eu i-am sfatuit cutare si cutare lucru. Acum, nu sta noaptea in campiile pustiei, ci du-te mai departe, ca nu cumva imparatul si tot poporul care este cu el sa fie in primejdie sa piara". 74:51 Tinerii au fost banuiti si urmariti, dar au izbutit sa-si indeplineasca sarcina primejdioasa. David, istovit din pricina oboselii si a durerii, dupa aceasta prima zi de fuga, a primit instiintarea ca trebuie sa treaca Iordanul in noaptea aceea, deoarece fiul lui cauta sa-i ia viata. 74:52 Care erau sentimentele tatalui si imparatului, atat de crud framantat in primejdia aceasta ingrozitoare? Viteazul, omul razboinic, imparatul al carui cuvant era lege, tradat de fiul sau pe care-l iubise, pe care il lasase sa-si implineasca poftele si in care se increzuse in mod neintelept, tratat rau si parasit de supusii obligati fata de el prin cele mai puternice legaturi de onoare si credinta! In ce cuvinte si-a revarsat sentimentele inimii sale? In timpul celei mai grele incercari, inima lui s-a sprijinit pe Dumnezeu si a cantat: 74:53 "Doamne, ce multi sunt vrajmasii mei! 74:54 Ce multime se scoala impotriva mea! 74:55 Cat de multi zic despre mine: 74:56 'Nu mai este scapare pentru el la Dumnezeu!' 74:57 Dar, Tu, Doamne, Tu esti scutul meu, 74:58 Tu esti slava mea si Tu imi inalti capul! 74:59 Eu strig cu glasul meu catre Domnul, 74:60 Si El imi raspunde din muntele Lui cel sfant. 74:61 Ma culc, adorm, 74:62 Si ma destept iarasi, caci Domnul este sprijinul meu. 74:63 Nu ma tem de zecile de mii de popoare, 74:64 Care ma impresoara din toate partile... 74:65 La Domnul este scaparea: 74:66 Binecuvantarea Ta sa fie 74:67 Peste poporul Tau" (Ps. 3,1-8). 74:68 David si toti ai lui - luptatori de stat, batrani si tineri, femei si copii - au trecut in puterea noptii apele adanci si repezi ale Iordanului. "Cand se lumina de ziua, nu ramasese nici unul care sa nu fi trecut Iordanul". David si ostile lui s-au retras la Mahanaim, care fusese resedinta regala a lui Is-Boset. Aceasta era o cetate puternica, intarita, inconjurata de un tinut muntos potrivit pentru retragere in caz de razboi. tinutul era bine aprovizionat, iar oamenii erau sustinatori ai cauzei lui David. Aici s-au adunat multi dintre cei ce erau de partea lui, iar sefii bogati de familii au adus ca dar provizii imbelsugate, pe langa alte lucruri trebuincioase. 74:69 Sfatul lui Husai si-a atins scopul, dandu-i lui David prilejul de a scapa; dar printul grabit si navalnic nu mai putea fi retinut si a plecat de graba in urmarirea tatalui sau. "Absalom a trecut Iordanul insotit de toti barbatii lui Israel". Absalom l-a pus in fruntea ostirii pe Amasa, fiul sorei lui David, Abigal. Oastea lui era numeroasa, dar nu disciplinata, si nu era pregatita bine ca sa faca fata intalnirii cu ostasii experimentati ai tatalui sau. 74:70 David si-a impartit trupele in trei, sub comanda lui Ioab, a lui Abisai si a lui Gat. Avusese de gand sa conduca el insusi ostirea in lupta; dar poporul s-a ridicat hotarat impotriva acestui plan, de asemenea ofiterii si sfetnicii. "Sa nu iesi!" i-au zis ei, "caci daca vom lua-o noi la fuga, luarea aminte nu se va indrepta asupra noastra; si cand vom cadea jumatate din noi, 74:71 nu vor lua seama la noi; dar tu esti ca zece mii dintre noi, si acum este bine sa ne vii in ajutor din cetate" (2 Sam. 18,3.4). 74:72 De pe zidurile cetatii se vedeau bine sirurile lungi ale ostirii rebelilor. Uzurpatorul era insotit de o mare ostire, in comparatie cu ostirea lui David care parea numai o mica grupa. Dar cand a privit la fortele vrajmase, primul gand din mintea imparatului nu a fost nici la coroana, nici la imparatie, nici la propria lui viata, care depindea de felul cum se va da lupta. Inima tatalui era plina de iubire si mila pentru fiul sau rasculat. In timp ce ostirea iesea in randuri pe portile cetatii, David ii incuraja pe ostasii sai credinciosi, indemnandu-i sa inainteze cu increderea ca Dumnezeul lui Israel le va da biruinta. Dar nici macar in imprejurarea aceasta nu a fost in stare sa-si ascunda iubirea pe care o avea fata de Absalom. Cand Ioab, conducand prima coloana, a trecut prin fata imparatului, biruitorul din zeci de lupte si-a plecat mandrul sau cap, ca sa asculte ultimul indemn din partea monarhului care ii spuse cu emotie in glas: "Pentru dragostea pe care o aveti fata de mine, purtati-va bland cu tanarul Absalom!". Si Abisai si Itai au primit aceeasi insarcinare: "Pentru dragostea pe care o aveti fata de mine, purtati-va bland cu tanarul Absalom!". Dar purtarea de grija a imparatului, care arata ca pentru el fiul era mai scump decat imparatia, mai scump decat supusii credinciosi fata de tronul lui, n-a facut decat sa sporeasca indignarea soldatilor fata de fiul acela pervers. 74:73 Locul unde s-a dat lupta a fost o padure din apropierea Iordanului, in care marea ostire a lui Absalom era in dezavantaj. Trupele acestea nedisciplinate s-au incurcat prin desisurile si mlastinile padurii si n-au mai putut fi conduse. "Si poporul lui Israel a fost batut de slujitorii lui David, si a fost o mare infrangere in ziua aceea, ca douazeci de mii de oameni". Absalom, vazand ca ziua fusese pierduta, s-a intors sa fuga, dar i s-a prins capul intre ramurile incurcate ale unui copac mare; magarul a fugit de sub el si l-a lasat sa atarne fara speranta de a scapa, prada vrajmasilor lui. In imprejurarile acestea, a fost gasit de un ostas care, de teama de a nu ajunge sa-i fie neplacut imparatului, l-a crutat pe Absalom, dar i-a raportat lui Ioab ce vazuse. Ioab nu s-a simtit impiedicat de vreun scrupul. El fusese prieten cu Absalom si mijlocise de doua ori impacarea lui cu David, dar increderea aceasta fusese tradata in mod rusinos. Daca Absalom nu ar fi beneficiat de avantajele datorate mijlocirii lui Ioab, rascoala aceasta, cu toate grozaviile ei, nu ar fi avut loc. Acum statea in puterea lui Ioab 74:74 ca, dintr-o lovitura sa-l nimiceasca pe promotorul tuturor acestor rele. "Si a luat trei sageti in mana si le-a infipt in inima lui Absalom... Au luat pe Absalom, l-au aruncat intr-o groapa mare din mijlocul padurii si au pus peste el o gramada foarte mare de pietre." 74:75 Astfel au pierit instigatorii rascoalei din Israel. Ahitofel a murit de propria sa mana. Printul Absalom, a carui frumusete fusese mandria lui Israel, a fost rapus in floarea tineretii, trupul lui mort aruncat intr-o groapa si acoperit cu o gramada de pietre, ca semn de ocara vesnica. In cursul vietii sale, Absalom isi inaltase un monument scump in valea imparatului, dar unicul semn care arata mormantul lui era acea gramada de pietre din pustie. 74:76 Capul rebeliunii fiind ucis, Ioab si-a anuntat prin sunet de trambita ostirea, sa nu-i mai urmareasca pe fugari, si s-au trimis indata soli, ca sa duca vesti imparatului. 74:77 Strajerul care era pe zidul cetatii, privind catre campul de batalie, a descoperit un om care alerga. Curand a fost vazut inca unul. Cand cel dintai s-a apropiat, strajerul i-a spus imparatului, care astepta langa poarta: "Alergatura celui dintai pare ca e a lui Ahimaat, fiul lui tadoc". Si imparatul a zis: "Este un om de bine, si aduce vesti bune". Ahimaat a strigat si a zis imparatului: "Este bine de tot!" S-a inchinat inaintea imparatului cu fata la pamant si a zis: "Binecuvantat sa fie Domnul, Dumnezeul tau, care a dat in mainile noastre pe cei ce ridicau mana impotriva domnului nostru imparatul". La intrebarea ingrijorata a imparatului: "Tanarul Absalom este bine, sanatos?", Ahimaat a dat un raspuns nelamurit. 74:78 Al doilea sol a venit strigand: "Sa afle domnul meu, imparatul, vestea cea buna! Astazi Domnul ti-a facut dreptate, scapandu-te din mana tuturor celor ce se ridicau impotriva ta". Din nou s-a auzit din gura imparatului intrebarea care-l framanta: "Tanarul Absalom este bine, sanatos?" Nefiind in stare sa ascunda vestea cea rea, solul a raspuns: "Ca tanarul acesta sa fie vrajmasii domnului meu, imparatul, si toti cei ce se ridica impotriva ta, ca sa-ti faca rau!" Era de ajuns. David nu a mai intrebat nimic, ci, cu capul plecat, "s-a suit in odaia de sus a portii si a plans. Pe cand mergea, zicea: 'Fiul meu Absalom! Fiul meu, fiul meu, Absalom! Cum n-am murit eu in locul tau! Absalom, fiul meu, fiul meu'". 74:79 Inapoindu-se de pe campul de lupta, ostile biruitoare se apropiau de cetate, iar strigatele lor de biruinta rasunau prin vaile dintre dealuri. Dar, trecand de poarta cetatii, strigatele lor amuteau, steagurile lor se plecau si mergeau cu privirea plecata, asemanandu-se mai mult cu unii care fusesera infranti, si nu cu niste biruitori. Imparatul nu-i astepta ca sa le spuna bun venit, iar din odaia de deasupra portii se auzea strigatul jalnic: "Fiul meu, Absalom! Absalom, fiul meu, fiul meu!" "Si, in ziua aceea, biruinta s-a prefacut in jale pentru tot poporul, caci in ziua aceea poporul auzea zicandu-se: 'Imparatul este mahnit din pricina fiului sau'. In aceeasi zi, poporul a intrat pe furis, ca niste oameni rusinati ca au fugit din lupta". 74:80 Ioab a fost coplesit de indignare. Dumnezeu le daduse pricina de triumf si de voie buna; cea mai mare rascoala care fusese cunoscuta vreodata in Israel fusese infranta; si totusi, biruinta aceasta s-a transformat in jale pentru acela a carui crima costase viata a mii de viteji. Capetenia aceasta aspra si necioplita a dat buzna inaintea imparatului si i-a spus fara sfiala: "Tu acoperi azi de rusine fata tuturor slujitorilor tai care au scapat azi viata ta, a fiilor tai si a fetelor tale... Tu iubesti pe cei ce te urasc si urasti pe cei ce te iubesc, caci arati azi ca pentru tine nu sunt nici capetenii, nici slujitori; si vad acum ca daca ar trai Absalom si noi toti am fi murit in ziua aceasta, lucrul acesta ti-ar fi placut. Scoala-te dar, iesi si vorbeste dupa inima slujitorilor tai! Caci jur pe Domnul ca, daca nu iesi sa te arati, nu va ramane un om cu tine in noaptea aceasta; si aceasta va fi o nenorocire mai mare pentru tine decat toate nenorocirile care ti s-au intamplat din tinerete pana acum". 74:81 Oricat de taioasa si cruda a fost mustrarea pentru imparatul lovit in inima, David nu s-a suparat. Vazand ca generalul sau are dreptate, a coborat la poarta si, prin cuvinte de incurajare si lauda, i-a salutat pe bravii sai ostasi in timp ce defilau prin fata lui. |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: