72:14 Soarta lui Uza a fost o pedeapsa divina pentru calcarea celei mai clare porunci. Prin Moise, Domnul daduse indrumari speciale cu privire la transportarea chivotului. Numai preotii, urmasii lui Aaron, puteau sa-l atinga sau sa-l priveasca cand era descoperit. Indrumarile divine spuneau astfel: "Fiii lui Chehat sa vina la pornirea taberei ca sa le duca; dar sa nu se atinga de lucrurile sfinte ca sa nu moara" (Numeri 4,15). Preotii trebuia sa acopere mai intai chivotul si abia dupa aceea trebuia sa vina chehatitii sa-l ridice, apucand drugii asezati in inelele de pe laturile chivotului care nu trebuia sa fie scosi niciodata. Ghersonitilor si meraritilor, care aveau grija covoarelor, scandurilor si stalpilor, li se dadusera de catre Moise care si boi pentru transportarea lucrurilor incredintate lor. "Dar n-a dat nici unul fiilor lui Chehat pentru ca dupa cum cereau slujbele lor, ei trebuia sa duca lucrurile sfinte pe umeri" (Numeri 7,9). Iata dar ca in transportarea chivotului de la Chiriat-Iearim s-a dovedit o nesocotire directa si de neiertat fata de indrumarile Domnului.