Printable ModePatriarhi si profeti, 72
|
72:1 Cap. 70 - Domnia lui David 72:2 Indata ce a fost asezat pe tronul lui Israel, David a inceput sa caute un loc mai potrivit pentru capitala regatului sau. La treizeci de kilometri departare de Hebron, a fost ales un loc pentru a se aseza acolo viitoarea capitala a imparatiei. Inainte ca Iosua sa treaca cu ostile lui Israel peste Iordan, acest loc fusese numit Salem. In apropiere de locul acesta, Avraam isi dovedise credinciosia fata de Dumnezeu. Cu opt sute de ani inainte de incoronarea lui David, aici fusese locuinta lui Melhisedec, preot al Dumnezeului Celui Prea Inalt. Avea o pozitie centrala si era asezat la altitudine mai inalta, fiind protejat de un lant muntos de jur imprejur. Fiind la granita dintre Beniamin si Iuda, era in imediata apropiere de Efraim si se putea ajunge usor aici si din celelalte semintii. 72:3 Pentru ca sa fie stapani pe localitatea aceasta, a trebuit ca evreii sa indeparteze o ramasita a canaanitilor, care detineau o pozitie fortificata pe muntii Sion si Moria. Cetatuia aceasta se numea Iebus, iar locuitorii erau cunoscuti ca iebusiti. Timp de sute de ani, Iebusul fusese socotit imposibil de cucerit; dar a fost asediat si cucerit de evrei sub comanda lui Ioab care, ca rasplata a vitejiei sale, a fost facut capetenia ostirii lui Israel. Iebusul a devenit acum capitala nationala, iar numele lui pagan a fost schimbat in Ierusalim. 72:4 Hiram, domnitorul bogatei cetati Tir, de pe tarmul Marii Mediterane, a cautat acum alianta cu imparatul lui Israel si l-a ajutat pe David sa-si cladeasca un palat in Ierusalim. Au fost trimisi de la Tir reprezentanti insotiti de arhitecti si meseriasi, cum si coloane lungi de care incarcate cu lemn scump de cedru si alte materiale de pret. 72:5 Puterea crescanda a israelitilor prin unirea lor sub domnia lui David, cucerirea cetatii Iebus, cum si alianta cu Hiram, domnitorul Tirului, au trezit vrajmasia filistenilor, care au invadat din nou tara cu o oaste puternica, intinzandu-se 72:6 in valea Refaim, la o foarte mica departare de Ierusalim. David se retrasese cu oamenii lui in cetatuia Sionului pentru a astepta indrumare de la Dumnezeu. David L-a intrebat pe Domnul: "Sa ma sui impotriva filistenilor? Ii vei da in mainile mele?" Si Domnul i-a zis lui David: "Suie-te, caci voi da pe filisteni in mainile tale." (2 Sam.5,17-25). 72:7 David s-a aruncat indata asupra inamicului, l-a infrant si l-a zdrobit, luandu-i idolii pe care-i adusese pentru a-si asigura biruinta. Infuriati de umilinta infrangerii, filistenii au adunat o oaste si mai mare si s-au intors la lupta. Si din nou "s-au raspandit in valea Refaim". Din nou David L-a cautat pe Domnul si Marele "Eu Sunt" a luat conducerea ostirii lui Israel. 72:8 Dumnezeu l-a indrumat pe David spunand: "Sa nu te sui; ci ia-i pe la spate, si mergi asupra lor in dreptul duzilor. Cand vei auzi un vuiet de pasi in varful duzilor sa te grabesti, caci Domnul merge inaintea ta, ca sa bati ostirea filistenilor." Daca, asemenea lui Saul, David si-ar fi ales propria sa cale, n-ar fi izbutit. Dar el a facut asa cum ii poruncise Domnul si "oastea filistenilor a fost batuta de la Gabaon pana la Ghezer. Faima lui David s-a raspandit in toata tara, si Domnul l-a facut de temut pentru toate neamurile" (1Cron.14,16.17). 72:9 Acum, dupa ce si-a intarit bine tronul si a scapat de invaziile vrajmasilor din afara, David a trecut la realizarea unui plan placut lui, si anume sa aduca chivotul lui Dumnezeu la Ierusalim. Mult timp chivotul ramasese la Chiriat-Iearim, la vreo cincisprezece kilometri departare; dar era momentul potrivit ca cetatea care servea drept capitala a natiunii sa fie onorata cu semnele prezentei divine. 72:10 David a invitat treizeci de mii de oameni alesi ai lui Israel, deoarece avea de gand sa faca din ocazia aceasta o priveliste de mare bucurie si de impunatoare solemnitate. Oamenii au raspuns voios invitatiei. Marele preot impreuna cu fratii lui de slujba sfanta, domnii si conducatorii semintiilor s-au adunat la Chiriat-Iearim. David ardea de zel sfant. Chivotul a fost scos din casa lui Abinadab si asezat intr-un car nou, tras de boi, iar cei doi fii ai sai insoteau carul. 72:11 Barbatii lui Israel il urmau strigand de bucurie si cantand cantece 72:12 de preamarire, o multime de glasuri unindu-se cu melodia instrumentelor; "David si toata casa lui Israel cantau inaintea Domnului" cu harpe, cu laute, cu timpane, cu fluiere si cu timbale" (2 Sam.6,5). De mult timp nu mai vazuse Israel asa priveliste de triumf. Cu solemna bucurie, marea procesiune mergea pe drumul ce ducea peste vai si dealuri, catre cetatea sfanta. 72:13 Dar "cand au ajuns la aria lui Nacon, Uza a intins mana spre chivotul lui Dumnezeu si l-a apucat, pentru ca erau sa-l rastoarne boii. Domnul S-a aprins de manie impotriva lui Uza, si Dumnezeu l-a lovit pe loc pentru pacatul lui, si a murit acolo langa chivotul lui Dumnezeu." O groaza subita a apucat multimea bucuroasa. David a ramas inmarmurit si s-a temut grozav, in inima lui contestand dreptatea lui Dumnezeu. El a cautat sa onoreze chivotul ca simbol al prezentei divine. Pentru ce, dar, a fost trimisa aceasta pedeapsa grozava pentru a schimba momentele acelea de bucurie in prilej de durere si doliu? Parandu-i-se primejdios a pastra chivotul in apropierea sa, David s-a hotarat sa-l lase acolo unde se afla. S-a gasit un loc potrivit pentru el in apropiere, in casa lui Obed-Edom din Gat. 72:14 Soarta lui Uza a fost o pedeapsa divina pentru calcarea celei mai clare porunci. Prin Moise, Domnul daduse indrumari speciale cu privire la transportarea chivotului. Numai preotii, urmasii lui Aaron, puteau sa-l atinga sau sa-l priveasca cand era descoperit. Indrumarile divine spuneau astfel: "Fiii lui Chehat sa vina la pornirea taberei ca sa le duca; dar sa nu se atinga de lucrurile sfinte ca sa nu moara" (Numeri 4,15). Preotii trebuia sa acopere mai intai chivotul si abia dupa aceea trebuia sa vina chehatitii sa-l ridice, apucand drugii asezati in inelele de pe laturile chivotului care nu trebuia sa fie scosi niciodata. Ghersonitilor si meraritilor, care aveau grija covoarelor, scandurilor si stalpilor, li se dadusera de catre Moise care si boi pentru transportarea lucrurilor incredintate lor. "Dar n-a dat nici unul fiilor lui Chehat pentru ca dupa cum cereau slujbele lor, ei trebuia sa duca lucrurile sfinte pe umeri" (Numeri 7,9). Iata dar ca in transportarea chivotului de la Chiriat-Iearim s-a dovedit o nesocotire directa si de neiertat fata de indrumarile Domnului. 72:15 David si poporul sau se adunasera pentru a infaptui o lucrare sfanta si se devotasera cu inima voioasa si binevoitoare; 72:16 dar Domnul nu putea sa primeasca slujba aceasta, intrucat nu era savarsita dupa indrumarile Lui. Filistenii, care nu cunosteau Legea lui Dumnezeu, asezasera chivotul intr-un car cand l-au trimis inapoi la Israel, iar Domnul a primit osteneala lor. Dar izraelitii erau in posesia declaratiei lamurite a vointei lui Dumnezeu in toate problemele acestea, iar neglijarea acestor instructiuni din partea lor era dezonoranta pentru Dumnezeu. Asupra lui Uza zacea marea vinovatie a incumetarii. Calcarea Legii lui Dumnezeu micsorase simtamantul lui cu privire la sfintenia ei si, fiind plin de pacate nemarturisite, se incumetase sa atinga simbolul prezentei lui Dumnezeu, desconsiderand porunca divina. Dumnezeu nu poate primi o ascultare partiala, nu poate primi un fel neglijent de tratare a poruncilor Sale. Prin pedepsirea lui Uza, El dorea sa imprime in mintea tuturor israelitilor importanta unei stricte ascultari de cerintele Sale. In felul acesta, moartea acelui singur om, ducand tot poporul la pocainta, putea sa evite necesitatea pedepsirii multor mii. 72:17 Dandu-si seama ca insasi inima sa nu statea in totul bine fata de Dumnezeu si, vazand lovitura data lui Uza, David s-a temut de chivot ca nu cumva vreun pacat de-al sau sa atraga pedeapsa. Dar Obed-Edom, cu toate ca se bucura cu ingrijorare, a salutat simbolul sfant ca pe o garantie a bunavointei lui Dumnezeu fata de cel ascultator. Tot Israelul avea acum atentia indreptata catre Obed-Edom din Gat si casa lui; toti asteptau sa vada ce are sa se intample cu el. "Si Domnul a binecuvantat pe Obed-Edom si toata casa lui". 72:18 Asupra lui David, mustrarea divina si-a implinit lucrarea. El a fost facut sa-si dea seama, ca niciodata mai inainte, de sfintenia Legii lui Dumnezeu si de nevoia unei stricte ascultari. Favoarea aratata casei lui Obed-Edom l-a determinat din nou pe David sa creada ca prezenta chivotului ar putea aduce o binecuvantare pentru sine si pentru poporul sau. 72:19 Dupa trei luni, s-a hotarat sa faca o noua incercare de a muta chivotul, dar acum a fost foarte atent ca sa indeplineasca in toate amanuntele indrumarile Domnului. Din nou au fost invitati toti barbatii de seama ai natiunii si o mare adunare s-a strans in jurul locuintei lui Obed-Edom. Cu o pioasa grija, chivotul a fost acum asezat pe umerii barbatilor randuiti de Dumnezeu, multimea s-a asezat in randuri ordonate si, cu inima tremuranda, marea procesiune a pornit iarasi la drum. La fiecare sase pasi, trambita anunta oprirea. Dupa indrumarile date de David, se aduceau ca jertfa boi si vitei ingrasati. Bucuria lua acum locul ingrijorarii si groazei. Imparatul renuntase 72:20 la hainele sale imparatesti si se imbracase intr-un efod simplu de in, asa cum purtau preotii. Facand acest lucru, el nu isi atribuia functii preotesti, caci efodul era uneori purtat si de alte persoane decat preotii. Dar la serviciul acesta dorea sa se aseze, inaintea lui Dumnezeu, pe treapta de egalitate cu supusii sai. In ziua aceea, inchinarea trebuia sa-I fie acordata doar lui Dumnezeu. El trebuia sa fie singurul subiect al adorarii. 72:21 Din nou pornea lunga coloana, iar muzica harpelor, alautelor, trambitelor si timpanelor se inalta spre cer impreuna cu melodia multor glasuri. "David juca din rasputeri inaintea Domnului", in bucuria lui, tinand tactul cantecului. 72:22 Dansul lui David, in bucuria lui plina de evlavie, inaintea lui Dumnezeu a fost dat ca exemplu de catre iubitorii de petreceri, ca indreptatire a dansului modern; dar argumente de felul acesta nu se pot sustine. In zilele noastre, dansul e insotit de nebunii si petreceri nocturne. Sanatatea si moralitatea sunt sacrificate iubirii de petreceri. In mijlocul celor ce frecventeaza salile de bal, Dumnezeu nu este un obiect al cugetarii si al respectului; lor li s-ar parea ca nu se cade ca la adunarile lor sa se faca rugaciuni si sa se cante cantari de lauda. Proba aceasta trebuie sa fie hotaratoare. 72:23 Distractiile care au tendinta de a slabi iubirea pentru cele sfinte si care scad placerea pentru serviciul lui Dumnezeu nu trebuie sa fie cautate de crestini. Muzica si dansul impreuna cu lauda plina de bucurie pentru Dumnezeu cu prilejul mutarii chivotului n-au nici cea mai slaba asemanare cu desfraul dansului modern. Unul urmarea sa pastreze viu in minte pe Dumnezeu si proslavea Numele Lui cel sfant. Celalalt este o nascocire a lui Satana pentru a-i face pe oameni sa-L uite pe Dumnezeu si sa-L dezonoreze. 72:24 Procesiunea triumfala se apropia de capitala, urmand simbolul sfant al imparatului nevazut. Deodata, o explozie de cantec a cerut santinelelor de pe ziduri sa deschida larg portile cetatii: "Porti, ridicati-va capetele; 72:25 Ridicati-va, porti vesnice, 72:26 Ca sa intre Imparatul slavei!" 72:27 O grupa de instrumentisti si coristi raspunse: 72:28 "Cine este acest Imparat al slavei?" 72:29 De la alta grupa veni raspunsul: 72:30 "Domnul cel tare si puternic, 72:31 Domnul cel viteaz in lupte." 72:32 Apoi sute de voci, unindu-se, faceau sa se amplifice corul triumfal: 72:33 "Porti, ridicati-va capetele! 72:34 Ridicati-le porti vesnice, 72:35 Ca sa intre Imparatul slavei!" 72:36 Din nou s-a auzit voioasa intrebare: "Cine este acest Imparat al slavei?" Iar glasul unei mari multimi, "ca vuietul multor ape", a fost auzit raspunzand, plin de entuziasm: 72:37 "Domnul ostirilor, 72:38 El este Imparatul slavei!" Ps. 24,7-10 72:39 Apoi portile s-au deschis larg, procesiunea a intrat si, cu respect sfant, chivotul a fost asezat in cortul pregatit pentru primirea lui. Inaintea curtii sfinte se ridicasera altare pentru jertfe; fumul jertfelor de impacare si al arderilor de tot, norii de tamaie, cantarile de lauda si rugaciunile lui Israel se inaltau spre cer. Ser-viciul odata sfarsit, imparatul rosti o binecuvantare asupra poporului. Si apoi cu darnicie imparateasca, a poruncit sa se imparta poporului mancare si vin ca sa se invioreze. 72:40 Toate semintiile au fost reprezentate la acest serviciu - oficierea celui mai sfant eveniment care marcase domnia lui David. Spiritul inspiratiei divine odihnise asupra imparatului si acum, cand ultimele raze ale soarelui in apus impodobeau cortul cu o aureola de lumina, inima lui se inalta cu recunostinta catre Dumnezeu pentru ca semnul binecuvantat al prezentei Sale era atat de aproape de tronul lui Israel. 72:41 Adancit in astfel de ganduri, David s-a intors la palatul sau pentru ca "sa-si binecuvanteze casa". Dar acolo se afla cineva care privise scena bucuriei cu alte ganduri decat acelea care insufletisera inima lui David. "Pe cand chivotul Domnului intra in cetatea lui David, Mical, fiica lui Saul, se uita pe fereastra si vazand pe imparatul David sarind si jucand inaintea Domnului, l-a dispretuit in inima ei." In furia maniei ei, n-a mai avut rabdare sa astepte intoarcerea lui David in palat si s-a dus afara ca sa-l intampine, iar cand el o saluta cu vorbe frumoase, ea turna un torent de cuvinte grele. Ironia vorbirii ei era aspra si taioasa: 72:42 "Cu cata cinste s-a purtat astazi imparatul lui Israel, descoperindu-se inaintea slujnicelor supusilor lui, cum s-ar descoperi un om de nimic!" 72:43 David a inteles ca Mical dispretuise si dezonorase serviciul divin si a raspuns sever: "Inaintea Domnului care m-a ales mai presus de tatal tau si de toata casa lui, ca sa ma puna capetenie peste poporul Domnului, peste Israel, inaintea Domnului am jucat. Vreau sa ma arat si mai de nimic decat de data aceasta si sa ma injosesc in ochii mei; totusi voi fi in cinste la slujnicele de care vorbesti." La mustrarea lui David s-a adaugat si aceea a Domnului: din cauza mandriei si a incumetarii ei, Mical "n-a avut copii pana in ziua mortii ei." 72:44 Ceremoniile solemne care insoteau mutarea chivotului au facut o impresie dainuitoare asupra lui Israel, trezind un interes profund pentru serviciul sanctuarului, reinviindu-i ravna pentru Domnul. David s-a straduit prin mijloacele care-i stateau la indemana sa adanceasca impresiile acestea. Cantarile au fost introduse ca o parte obisnuita a serviciului religios si David a compus psalmi nu numai pentru a fi folositi de preoti la serviciul sanctuarului, ci si pentru a fi cantati de popor in timpul calatoriilor catre altarul national, cu prilejul sarbatorilor anuale. Influenta exercitata in felul acesta a fost foarte cuprinzatoare si a adus ca rezultat eliberarea natiunii de idolatrie. Multe dintre popoarele vecine, vazand prosperitatea lui Israel, au fost determinate sa gandeasca bine despre Dumnezeul lui Israel, care facuse lucruri atat de mari pentru poporul Sau. 72:45 Cortul cladit de Moise, cu tot ce tinea de serviciul sanctuarului, in afara de chivot, era inca la Ghibea. Era planul lui David acela de a face din Ierusalim centrul religios al natiunii. El a facut un palat pentru sine si i se parea ca nu era potrivit sa lase chivotul lui Dumnezeu intr-un cort. S-a hotarat deci sa zideasca pentru el un templu de o asa maretie, incat sa arate cat de mult pretuieste Israel onoarea facuta natiunii de faptul ca prezenta Domnului, Imparatul lor, era in mijlocul lor. Spunandu-i profetului Natan planul sau, a primit un raspuns incurajator: "Du-te si fa tot ce ai pe inima, caci Domnul este cu tine." 72:46 Dar, in aceeasi noapte, cuvantul Domnului i-a vorbit lui Natan, incredintandu-i o solie pentru imparat. David urma sa fie lipsit de privilegiul de a construi o casa pentru Dumnezeu, dar i s-a dat asigurarea bunavointei lui Dumnezeu fata de el, fata de urmasii lui si fata de imparatia lui Israel: "Te-am luat 72:47 de la pasune, de la oi, ca sa fii capetenie peste poporul Meu, peste Israel; am fost cu tine pretutindeni pe unde ai mers, am nimicit pe toti vrajmasii tai dinaintea ta, si ti-am facut numele mare, ca numele celor mari de pe pamant; am dat un loc poporului Meu, lui Israel, si l-am sadit ca sa locuiasca in el si sa nu mai fie tulburat, ca sa nu-l mai apese cei rai ca mai inainte." 72:48 Insa, intrucat dorise sa zideasca o casa pentru Dumnezeu, lui David i s-a dat fagaduinta: "Domnul iti vesteste ca-ti va zidi o casa" Eu iti voi ridica un urmas dupa tine" El va zidi Numelui Meu o casa, si voi intari pe vecie scaunul de domnie al imparatiei lui." 72:49 Motivul pentru care David nu trebuia sa cladeasca templul a fost aratat: "Tu ai varsat prea mult sange, si ai facut mari razboaie; de aceea nu vei zidi o casa Numelui Meu" Iata ca ti se va naste un fiu, care va fi un om al odihnei, si caruia ii voi da odihna, izbavindu-l din mana tuturor vrajmasilor lui de jur imprejur; "numele lui va fi Solomon (Pace) si voi aduce peste Israel pacea si linistea in timpul vietii lui. El va zidi o casa Numelui Meu" (1Cron.22,8-10). 72:50 Cu toate ca dorinta arzatoare a inimii lui nu a fost indeplinita, David a primit solia cu recunostinta. "Cine sunt eu, Doamne, Dumnezeule", a spus el, "si ce este casa mea de m-ai facut sa ajung unde sunt? Si inca atat este putin inaintea Ta, Doamne, Dumnezeule! Tu vorbesti despre casa robului tau si in viitor!" Si apoi si-a reinnoit legamantul cu Dumnezeu. 72:51 David stia ca ar fi fost o onoare pentru numele sau si ar fi adaugat glorie la domnia lui daca ar fi adus la indeplinire lucrarea planuita in inima sa; dar a fost gata sa supuna propria-i vointa vointei lui Dumnezeu. Resemnarea plina de recunostinta, astfel manifestata, se vede rar chiar si intre crestini. De cate ori aceia care au trecut de varsta barbatiei se prind de nadejdea de a realiza vreo lucrare insemnata, de care inima lor este alipita, dar pe care nu sunt potriviti sa o indeplineasca. Poate ca Providenta divina le vorbeste ca si lui David, spunandu-le ca lucrarea pe care o doresc atat de mult nu le poate fi incredintata. Ei trebuie doar sa pregateasca drumul pentru ca altul sa o indeplineasca. Dar, in loc sa se supuna recunoscatori indrumarilor divine, multi se dau inapoi, 72:52 socotindu-se neglijati si lepadati, si zic ca, daca nu pot savarsi acea unica lucrare pe care doresc sa o faca, nu vor mai face nimic. Multi se agata cu energie si disperare de raspunderi pe care nu sunt capabili sa le duca si se ostenesc zadarnic sa realizeze o lucrare de care nu sunt capabili, in timp ce lucrarea pe care ar putea sa o faca ramane nefacuta. Iar din cauza acestei lipse de conlucrare din partea lor, o mai mare lucrare este impiedicata si zadarnicita. 72:53 David, in legamantul sau cu Ionatan, fagaduise ca, atunci cand va fi ajuns sa aiba odihna din partea vrajmasilor sai, va arata bunatate fata de casa lui Saul. In prosperitatea sa, tinand seama de legamantul sau, imparatul intreba: "A mai ramas cineva din casa lui Saul, ca sa-i fac bine din pricina lui Ionatan?" I s-a vorbit despre un fiu al lui Ionatan, Mefiboset, care fusese olog din copilarie. Cu ocazia infrangerii lui Saul de catre filisteni, la Izreel, doica, incercand sa fuga cu el, il lasase sa cada si el ramasese olog pentru toata viata. Acum David l-a invitat pe tanar la curte si l-a primit cu bunavointa. Mosiile particulare ale lui Saul i-au fost inapoiate pentru intretinerea casei lui, iar fiul lui Ionatan urma sa fie oaspete permanent al imparatului, luand parte zilnic la masa imparateasca. Din cauza celor povestite de vrajmasii lui David, Mefiboset fusese determinat sa cultive o puternica prejudecata impotriva lui, considerandu-l uzurpator; dar primirea generoasa si prietenoasa pe care i-a facut-o domnitorul si continua lui bunatate au castigat inima tanarului, care s-a atasat de David si, asemenea tatalui sau Ionatan, a inteles ca interesul lui era unul si acelasi cu al imparatului pe care-l alesese Dumnezeu. 72:54 Dupa incoronarea lui David ca imparat al lui Israel, natiunea s-a bucurat de un timp lung de pace. Popoarele inconjuratoare, vazand taria si unitatea imparatiei, au ajuns curand sa-si dea seama ca este prudent sa se abtina de la lupte fatise; iar David, ocupat cu organizarea si dezvoltarea imparatiei, a incetat razboaiele si defensivele. In cele din urma, totusi, a declarat razboi vechilor vrajmasi ai lui Israel, filistenii si moabitii, si, izbutind sa-i infranga, si pe unii, si pe altii, i-a facut tributari. 72:55 Apoi s-a format o larga coalitie a natiunilor inconjuratoare impotriva imparatiei lui David, din care au pornit cele mai mari razboaie, dar si cele mai mari victorii ale domniei lui, marcand cea mai cuprinzatoare crestere a puterii lui. Aceasta alianta vrajmasa, care de fapt a izbucnit numai din invidia fata de puterea crescanda a lui David, n-a fost 72:56 provocata de el. Iata imprejurarile care au dus la crearea ei: 72:57 La Ierusalim sosise vestea mortii lui Nahas, imparatul amonitilor, un domnitor care se aratase binevoitor fata de David cand acesta fugea din fata maniei lui Saul. Acum, dorind sa-si arate recunostinta si aprecierea pentru bunatatea dovedita fata de el in zilele necazului sau, David a trimis o delegatie cu o solie de simpatie fata de Hanun, fiul si urmasul imparatului amonitilor. David a zis: "Voi arata bunavointa lui Hanun, fiul lui Nahas, cum a aratat bunavointa si tatal lui fata de mine". 72:58 Dar fapta lui prietenoasa a fost rastalmacita. Amonitii Il urau pe Dumnezeul cel adevarat si erau cei mai mari vrajmasi ai lui Israel. Amabilitatea aparenta a lui Nahas fata de David venea numai din vrajmasia fata de Saul, ca imparat al lui Israel. Solia lui David a fost interpretata rau de catre sfetnicii lui Hanun. Ei i-au zis stapanului lor, Hanun: "Crezi ca David iti trimite oameni sa te mangaie, ca sa cinsteasca pe tatal tau? Ori ca sa cunoasca si sa cerceteze cetatea, ca s-o nimiceasca trimite el slujitorii la tine?" Tot prin sfatul sfetnicilor fusese determinat Nahas, cu o jumatate de veac mai inainte, sa le impuna locuitorilor cetatii Iabes-Galaad o conditie cruda, atunci cand, fiind asediati de amoniti, cautau sa obtina un legamant de pace. Nahas ceruse sa li se scoata tuturor ochiul drept. Amonitii isi mai aminteau inca bine cum imparatul lui Israel zadarnicise planul lor plin de cruzime si scapase poporul pe care el dorise sa-l umileasca si sa-l schilodeasca. Aceeasi ura impotriva lui Israel ii insufla si acum. Ei nu puteau pricepe duhul de marinimie care inspirase solia lui David. Atunci cand stapaneste mintea oamenilor, Satana va trezi invidia si banuiala care vor face sa fie rastalmacite chiar cele mai bune intentii. Ascultand de sfetnicii sai, Hanun ii considera pe trimisii lui David ca spioni si-i umplu de ocara si batjocuri. 72:59 Se ingaduise ca amonitii sa-si dea pe fata gandurile rele ale inimii lor fara vreo retinere, pentru ca adevaratul lor caracter sa fie descoperit inaintea lui David. Nu era vointa lui Dumnezeu ca Israel sa se alieze cu poporul acesta pagan si tradator. 72:60 In timpurile indepartate, ca si in prezent, functia de ambasador era considerata ca ceva sacru. Prin aceasta lege universala a popoarelor, se asigura persoanei protectia impotriva violentei sau insultei. Ambasadorul fiind un reprezentant al suveranului sau, orice insulta ce i se aducea cerea o 72:61 pedeapsa neintarziata. Amonitii, stiind ca insulta adusa lui Israel va fi razbunata cu siguranta, au facut pregatiri pentru razboi. "Fiii lui Amon, au vazut ca se facusera urati lui David, si Hanun si fiii lui Amon au trimis o mie de talanti de argint sa tocmeasca in slujba lor care si calareti de la sirienii din Mesopotamia si de la sirienii din Maaca si din Toba. Au tocmit treizeci si doua de mii de care si pe imparatul din Maaca impreuna cu poporul lui, care au venit si au tabarat inaintea Medebei. Fiii lui Amon s-au strans din cetatile lor si au mers la lupta" (1 Cron.19,6.7.13). 72:62 Era intr-adevar o alianta uriasa. Locuitorii tinutului dintre Eufrat si Marea Mediterana se aliasera cu amonitii. Partea de miazanoapte si de rasarit a Canaanului era inconjurata de vrajmasi inarmati, uniti pentru a zdrobi imparatia lui Israel. 72:63 Evreii nu au asteptat ca tara lor sa fie invadata. Ostile lor, sub comanda lui Ioab, au trecut Iordanul si au inaintat catre capitala amonitilor. In timp ce comandantul evreu isi conducea oastea catre campul de bataie, cauta sa o imbarbateze pentru lupta, zicand: "Fii tare, si sa ne imbarbatam pentru poporul nostru si pentru cetatile Dumnezeului nostru si Domnul sa faca ce va crede". Ostile unite ale aliatilor au fost infrante in cea dintai lupta. Dar n-au fost bucurosi sa stea linistiti si, in anul urmator, au reluat razboiul. Imparatul Siriei si-a adunat ostile, amenintand pe Israel cu ostirea sa cea mare. Dandu-si seama cat de multe depindeau de aceasta batalie, David insusi conduse lupta si, prin binecuvantarea lui Dumnezeu, a adus o infrangere atat de grava aliatilor, incat sirienii din Liban pana la Eufrat nu numai ca au incetat razboiul, dar au devenit chiar tributari lui Israel. David a dus razboi impotriva amonitilor, pana ce au cazut cetatuile lor si intregul tinut a ajuns sub stapanirea lui Israel. 72:64 Primejdiile care amenintau natiunea cu nimicire totala s-au dovedit, prin indurarea lui Dumnezeu, a fi chiar mijlocul prin care ea s-a ridicat la o marire fara precedent. Comemorand aceste minunate eliberari, David canta: 72:65 "Traiasca Domnul si binecuvantata sa fie Stanca mea! 72:66 Marit sa fie Dumnezeul mantuirii mele, 72:67 Dumnezeu, razbunatorul meu, care imi supune popoarele, 72:68 Si ma izbaveste de vrajmasii mei! 72:69 Tu ma inalti mai presus de potrivnicii mei, 72:70 Ma scapi de omul asupritor. 72:71 De aceea, Doamne, Te voi lauda printre neamuri, 72:72 Voi canta slava Numelui Sau. El da mari izbaviri imparatului Sau, Si da indurare unsului Sau: 72:73 Lui David si semintiei lui, pe vecie" Ps.18,46-50. 72:74 De altfel, prin toate cantarile lui David s-a imprimat in mintea poporului lui Israel gandul ca Domnul era taria si scaparea lor: "Nu marimea ostirii scapa pe imparat, 72:75 Nu marimea puterii scapa pe viteaz; 72:76 Calul nu poate da chezasia biruintei, 72:77 Si toata vlaga lui nu da izbavirea." 72:78 "Dumnezeule, Tu esti Imparatul meu; 72:79 Porunceste izbavirea lui Iacov! 72:80 Cu Tine doboram pe vrajmasii nostri, 72:81 Cu Numele Tau zdrobim pe potrivnicii nostri, 72:82 Caci nu in arcul meu ma incred, 72:83 Nu sabia mea ma va scapa; 72:84 Ci Tu ne izbavesti de vrajmasii nostri, 72:85 Si dai de rusine pe cei ce ne urasc." 72:86 "Unii se bizuiesc pe carale lor, altii pe caii lor; 72:87 Dar noi ne bizuim pe Numele Domnului, Dumnezeului nostru" (Ps.33,16.17; 44,4-7;20,7). 72:88 Imparatia lui Israel ajunsese in totul implinirea fagaduintei date lui Avraam si mai tarziu repetate lui Moise: "Semintei tale dau tara aceasta, de la raul Egiptului pana la raul cel mare, raul Eufrat" (Gen.15,18; Deut.11,22-25). Israel devenise o natiune puternica, respectata si temuta de popoarele inconjuratoare. Iar in imparatia sa, puterea lui David devenise foarte mare. El stapanea, asa cum putini domnitori au izbutit s-o faca, inima poporului sau care ii era cu totul devotat. El Il onorase pe Dumnezeu si Dumnezeu il onora acum pe el. 72:89 Dar in mijlocul celei mai mari prosperitati pandea primejdia. In timpul celei mai mari biruinte in afara, David era in cea mai mare primejdie si a trebuit sa infrunte cea mai umilitoare infrangere. |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: