71:1 Cap. 69 - David chemat la tron
71:2 Moartea lui Saul a inlaturat toate primejdiile care facusera din David un exilat. Calea pentru a se intoarce in tara sa era acum deschisa. Dupa trecerea zilelor de doliu dupa Saul si Ionatan, "David a intrebat pe Domnul: 'Sa ma sui in vreuna din cetatile lui Iuda?' Domnul i-a raspuns: 'Suie-te'. David a intrebat: 'Unde sa ma sui?' Si Domnul i-a raspuns: 'La Hebron'". Hebronul era situat la aproximativ treizeci de kilometri nord de Beer-Seba si cam la mijlocul distantei dintre cetatea aceasta si viitoarea asezare a Ierusalimului. Inainte se numise Chiriat-Arba, cetatea lui Arba, tatal lui Anac. Mai tarziu, s-a numit Mamre, aici aflandu-se locul de inmormantare a patriarhilor, "pestera de la Macpela". Hebronul fusese partea de mostenire a lui Caleb, iar acum era cetatea cea mai de frunte din Iuda. Era situat intr-o vale inconjurata de un tinut deluros fertil si de campii roditoare. Cele mai frumoase vii ale Palestinei se aflau in imprejurimile lui, precum si numeroase livezi de maslini si pomi fructiferi.
71:3 David si tovarasii lui s-au pregatit indata sa asculte de indrumarile primite de la Dumnezeu. Cei sase sute de oameni inarmati, impreuna cu sotiile si copiii lor, turmele si cirezile lor, au pornit curand catre Hebron. Cand caravana a intrat in cetate, barbatii lui Iuda se pregateau sa-l salute pe David ca viitor imparat al lui Israel. Indata s-au luat masuri pentru incoronarea lui. "Au uns acolo pe David ca imparat peste casa lui Iuda". Dar nu s-a facut nici un efort pentru a impune cu forta autoritatea lui asupra celorlalte semintii.
71:4 Unul din cele dintai acte ale monarhului proaspat incoronat a fost acela de a-si exprima sentimentele de duioasa atentie fata de memoria lui Saul si a lui Ionatan. La auzirea vestii despre fapta de vitejie a barbatilor din Iabes-Galaad, care salvasera trupurile conducatorilor cazuti in lupta si care le facusera o inmormantare onorabila, David a trimis o delegatie la Iabes cu solia:
71:5 "Binecuvantati sa fiti de Domnul, fiindca ati aratat astfel bunavointa fata de Saul, stapanul vostru, si l-ati ingropat! Si acum, Domnul sa va arate bunatate si credinciosie! Va voi face si eu bine, pentru ca v-ati purtat astfel". Totodata, a anuntat urcarea lui pe tronul lui Iuda si i-a indemnat la credinciosie pe aceia care se dovedisera atat de devotati.
71:6 Filistenii nu s-au opus actiunii intreprinse de Iuda de a-l unge imparat pe David. Se imprietenisera cu el in timpul exilului pentru a aduce prejudicii si slabiciune imparatiei lui Saul, iar acum nadajduiau ca datorita prieteniei aratate lui David cresterea puterii lui va fi in cele din urma in folosul lor. Dar domnia lui David nu urma sa fie lipsita de necazuri. O data cu incoronarea a inceput tristul raport al conspiratiei si revoltei. David nu statea pe un tron de uzurpator; Dumnezeu il alesese sa fie imparat al lui Israel si nu se manifestase nici neincredere, nici opunere. Dar de-abia fusese recunoscuta autoritatea lui de oamenii lui Iuda, cand, prin influenta lui Abner, Is-Boset, fiul lui Saul, a fost proclamat imparat si asezat pe un tron rival in Israel.
71:7 Is-Boset era doar un slab si incapabil reprezentant al casei lui Saul, in timp ce David era in mod exceptional calificat sa poarte raspunderile imparatiei. Abner, agentul principal in ridicarea lui Is-Boset la puterea imparateasca, fusese comandantul principal al ostirii lui Saul si era cel mai distins barbat din Israel. Abner stia ca David fusese randuit de Domnul pentru tronul lui Israel, dar, pentru ca il urmarise si-l persecutase atata vreme, nu era dispus ca fiul lui Isai sa-i urmeze la tron lui Saul.
71:8 Imprejurarile in care Abner fusese asezat au servit dezvoltarii adevaratului sau caracter si pentru a-l arata ca fiind un om ambitios si lipsit de principii. El fusese intim legat cu Saul si influentat de spiritul imparatului sa-l dispretuiasca pe omul pe care Dumnezeu il alesese sa domneasca peste Israel. Ura lui sporise de cand David ii adresase o aspra dojana cu prilejul luarii ulciorului cu apa si sulitei de langa Saul, in timp ce acesta dormea in tabara. El isi amintea cum strigase David in auzul imparatului si al poporului lui Israel: "Oare nu esti tu barbat? Si cine este ca tine in Israel? Pentru ce n-ai pazit pe imparat, stapanul tau? " Ce ai facut tu nu este bine.
71:9 Viu este Domnul, ca sunteti vrednici de moarte, ca n-ati vegheat asupra stapanului vostru, asupra unsului Domnului" (1 Sam.26,15.16). Mustrarea aceasta mocnise in pieptul lui si s-a hotarat sa-si realizeze planul de razbunare si sa dea nastere la dezbinare in Israel, actiune prin care cauta sa se inalte pe sine insusi. S-a folosit de reprezentantul fostei imparatii pentru a-si realiza propriile sale ambitii si scopuri egoiste. El stia ca poporul il iubea pe Ionatan. Amintirea lui era scumpa pentru toti, iar campaniile de la inceput, pline de succes, ale lui Saul nu fusesera uitate de ostire. Cu o staruinta vrednica de o cauza mai buna, acest conducator razvratit a mers mai departe pentru a-si realiza planurile.
71:10 Mahanaim, de cealalta parte a Iordanului, a fost ales ca resedinta imparateasca, intrucat oferea cea mai mare siguranta in ceea ce priveste atacul fie din partea lui David, fie din partea filistenilor. Aici a avut loc incoronarea lui Is-Boset. Domnia lui a fost primita mai intai de semintiile de la rasarit de Iordan si in cele din urma a fost extinsa asupra intregului Israel, in afara de Iuda. Timp de doi ani, fiul lui Saul s-a bucurat de onoruri in capitala izolata. Dar Abner, dorind sa-si intinda puterea peste tot Israelul, s-a pregatit de un razboi agresiv. "Razboiul a tinut mult intre casa lui Saul si casa lui David. David era tot mai tare, si casa lui Saul mergea slabind".
71:11 In cele din urma, tradarea a rasturnat tronul pe care il inaltasera rautatea si ambitia. Abner, maniat pe slabul si incapabilul Is- Boset, a dezertat si si-a oferit serviciile lui David pentru a aduce de partea sa toate semintiile lui Israel. Propunerile lui au fost primite de imparat si - in cinste - i s-a dat drumul sa plece pentru a-si aduce planul la indeplinire. Dar primirea frumoasa ce i s-a facut unui razboinic atat de viteaz si vestit a trezit invidia lui Ioab, capetenia ostirii lui David. Exista intre Abner si Ioab o dusmanie veche, intrucat cel dintai il omorase pe Asael, fratele lui Ioab, in timpul razboiului dintre Israel si Iuda. Acum Ioab, vazand un prilej de a razbuna moartea fratelui sau si de a se dispensa de un viitor rival, a folosit ocazia de a-l pandi si ucide pe Abner.
71:12 Auzind de atacul miselesc, David a exclamat: "Nevinovat sunt eu si imparatia mea pe vecie, inaintea Domnului, de sangele lui Abner, fiul lui Ner. Sangele acesta sa cada asupra lui Ioab si asupra intregii case a tatalui sau". Avand in vedere starea tulbure a imparatiei, cum si puterea si pozitia ucigasului - fratele lui Ioab, Abisai, fiind strans unit cu el - David nu a putut sa pedepseasca crima, asa cum ar fi trebuit, dar si-a manifestat
71:13 in public dezaprobarea fata de fapta sangeroasa. Inmormantarea lui Abner a fost insotita de onoruri publice. Oastea, cu Ioab in frunte, a fost chemata sa ia parte la serviciile funebre cu hainele sfasiate si imbracati in sac. Imparatul si-a manifestat durerea, postind in ziua inmormantarii. El mergea imediat dupa carul mortuar, ca si cum ar fi fost cel dintai dintre cei ce poarta doliul; iar la mormant a rostit o cuvantare de jale care era o mustrare aspra adusa ucigasilor. Imparatul a facut urmatoarea cantare de jale pentru Abner: "Sa moara Abner cum moare un misel?
71:14 N-aveai nici mainile legate,
71:15 Nici picioarele puse in lanturi
71:16 Ai cazut cum cade cineva inaintea celor rai!" Marinimoasa recunoastere din partea lui David a aceluia care ii fusese vrajmasul cel mai aprig a castigat increderea si admiratia intregului Israel. "Lucrul acesta a fost cunoscut si placut la tot poporul; toti au gasit ca era bine ce facuse imparatul. Tot poporul si tot Israelul au inteles in ziua aceea ca Abner, fiul lui Ner, nu fusese ucis din porunca imparatului." In cercul particular al sfetnicilor si slujitorilor sai de incredere, imparatul a vorbit despre crima si, recunoscand faptul ca-i este cu neputinta sa-l pedepseasca pe criminal asa cum ar fi dorit, a marturisit ca il lasa in seama dreptatii lui Dumnezeu: "Nu stiti ca o capetenie, un om mare, a cazut astazi in Israel? Eu sunt inca slab, macar ca am primit ungerea imparateasca; si oamenii acestia, fiii teruiei, sunt prea puternici pentru mine. Domnul sa rasplateasca dupa rautatea lui celui ce a facut raul!"
71:17 Abner fusese sincer in ofertele si expunerile lui fata de David, cu toate ca motivele lui erau josnice si egoiste. El se impotrivise cu insistenta imparatului randuit de Dumnezeu, nadajduind sa-si asigure pentru sine onoarea. Ceea ce il facuse sa lepede cauza pe care o servise un timp atat de indelungat era supararea, mandria lezata si pasiunea; iar prin dezertarea sa in favoarea lui David, nadajduia sa i se dea locul cel mai important in slujba acestuia. Daca ar fi izbutit in planurile lui, marea lui influenta si lipsa de evlavie ar fi primejduit tronul lui David, cum si pacea si bunastarea natiunii.
71:18 "Cand a auzit fiul lui Saul ca Abner a murit la Hebron, mainile i-au ramas fara putere, si tot Israelul s-a inspaimantat." Era
71:19 lucru usor de inteles ca imparatia nu putea fi pastrata mai departe. In curand, un alt act de tradare a desavarsit caderea puterii care pierea. Is-Boset a fost omorat in chip miselesc de doi dintre capitanii sai de ostire. Acestia i-au taiat capul si au alergat cu el la imparatul lui Iuda, nadajduind ca vor primi rasplata.
71:20 Ei s-au infatisat inaintea lui David, marturisind inspaimantatoarea lor crima: "Iata capul lui Is-Boset, fiul lui Saul, vrajmasul tau care voia sa-ti ia viata; Domnul razbuna azi pe imparat, domnul meu, impotriva lui Saul si impotriva neamului lui". Dar David, al carui tron fusese statornicit de Dumnezeu si pe care Dumnezeu il scapase de vrajmasii lui, nu dorea sprijinul tradarii pentru a-si consolida puterea. El le-a povestit acestor ucigasi ce soarta il lovise pe acela care se laudase ca l-a ucis pe Saul. "Si cand", a adaugat el, "niste rai au ucis pe un om nevinovat in casa lui si in patul lui, cu cat mai mult ii voi cere sangele din mainile voastre si va voi nimici de pe pamant. Si David a poruncit oamenilor lui sa-i omoare" Au luat apoi capul lui Is-Boset si l-au ingropat in mormantul lui Abner, la Hebron".
71:21 Dupa moartea lui Is-Boset, dorinta unanima a conducatorilor lui Israel a fost ca David sa fie imparat peste toate semintiile. "Toate semintiile au venit la David, in Hebron, si au zis: 'Iata ca noi suntem os din oasele tale si carne din carnea ta'". Ei au declarat: "Tu povatuiai si strangeai pe Israel. Domnul ti-a zis: 'Tu vei paste pe poporul Meu Israel, si vei fi capetenia lui Israel'. Astfel toti batranii lui Israel au venit la imparat in Hebron, si imparatul David a facut legamant cu ei la Hebron, inaintea Domnului". In felul acesta, prin providenta divina, s-a deschis calea ca el sa vina la tron. El nu avea de multumit ambitii personale, deoarece nu cautase onoarea la care ajunsese.
71:22 Peste opt mii de urmasi ai lui Aaron si leviti il asteptau pe David. Schimbarea produsa in sentimentele poporului era temeinica si hotarata. Revolutia era linistita si demna, corespunzatoare cu lucrarea cea mare pe care o savarseau. Aproape de jumatate de milion de oameni, fosti supusi ai lui Saul, s-au strans la Hebron si in imprejurimi. Dealurile si vaile erau un furnicar de lume. Se stabilise timpul incoronarii. Omul care fusese alungat de la curtea lui Saul, care fugise
71:23 prin munti, dealuri si pesteri pentru a-si scapa viata, statea in fata clipei cand urma sa primeasca cea mai mare onoare pe care o poate primi omul de la semenii sai. Preotii si conducatorii, imbracati in hainele sfintei lor slujbe, ofiterii si ostasii cu sulitele si coifurile scanteind, cum si straini de la mari departari asteptau sa fie martori la incoronarea imparatului ales. David era imbracat cu haina imparateasca. Uleiul sfant a fost turnat pe fruntea lui de catre marele preot, deoarece ungerea din partea lui Samuel fusese profetica, aratand spre aceea care urma sa aiba loc la consacrarea imparatului. Timpul venise si, printr-un ritual solemn, David a fost consacrat in slujba de loctiitor al lui Dumnezeu. Sceptrul i-a fost pus in mana. Legamantul dreptei lui domnii a fost scris, iar poporul a depus juramantul de credinta. Coroana a fost asezata pe fruntea lui, act cu care ceremonia solemna se termina. Israel avea un imparat randuit de Dumnezeu. Acela care asteptase cu rabdare ca Domnul sa lucreze vedea acum implinita fagaduinta lui Dumnezeu. "David ajungea tot mai mare, si Domnul, Dumnezeul ostirilor, era cu el" (2 Sam.5,10).