70:1 Cap. 68 - David la Ticlag
70:2 David si oamenii lui nu luasera parte la lupta dintre Saul si filisteni, cu toate ca au mers cu filistenii pana pe campul de batalie. Pe cand cele doua ostiri se pregateau de lupta, fiul lui Isai se afla intr-o mare incurcatura. Era de asteptat ca el sa lupte de partea filistenilor. Daca in timpul ciocnirii si-ar fi parasit locul incredintat si s-ar fi retras din lupta, singur s-ar fi infierat ca fiind nu numai las, ci si nerecunoscator si tradator fata de Achis, care-l protejase si avusese incredere in el. Un astfel de comportament i-ar fi acoperit numele de rusine si l-ar fi expus maniei vrajmasilor lui, care erau mai de temut decat Saul. Cu toate acestea, nici pentru un moment nu putea consimti sa lupte impotriva lui Israel. Daca ar fi facut lucrul acesta, ar fi devenit un tradator fata de tara sa - vrajmas al lui Dumnezeu si al poporului Sau. Aceasta i-ar fi inchis pentru vesnicie drumul spre tronul lui Israel; iar daca Saul ar fi fost ucis in lupta, moartea lui ar fi fost pusa in seama lui David.
70:3 David a fost nevoit sa recunoasca faptul ca gresise. Mult mai bine ar fi fost sa-si caute adapost in puternica fortareata a lui Dumnezeu din munti decat la vrajmasii declarati ai Domnului si ai poporului Sau. Dar Domnul, in marea Lui indurare, n-a pedepsit greseala servului Sau, lasandu-l singur prada necazului si incurcaturilor; caci, cu toate ca David, pierzandu-si increderea in puterea divina, se clatinase si se departase de calea strictei sinceritati, totusi tinta inimii sale era sa fie credincios fata de Dumnezeu. In timp ce Satana si oastea lui erau preocupati sa-l ajute pe vrajmasul lui Dumnezeu si al lui Israel sa planuiasca impotriva unui imparat care Il parasise pe Dumnezeu, ingeri ai Domnului lucrau la eliberarea lui David din primejdia in care cazuse. Soli ceresti i-au influentat pe domnitorii filistenilor facandu-i sa protesteze impotriva prezentei lui David si a ostirii lui in mijlocul armatei, in lupta care le statea inainte.
70:4 "Ce cauta evreii acestia aici?" au strigat domnitorii filistenilor, punandu-l in incurcatura pe Achis. Acesta, nedorind sa se desparta de un aliat atat de important, a raspuns: "Acesta este David, slujitorul lui Saul, imparatul lui Israel. De mult este cu mine si n-am gasit nici cel mai mic lucru de care sa-l invinuiesc, de la venirea lui si pana in ziua de azi".
70:5 Dar domnitorii au cerut plini de manie sa se faca asa cum cereau ei: "Trimite inapoi pe omul acesta, ca sa se intoarca la locul unde l-ai asezat; sa nu se pogoare cu noi pe campul de bataie, ca sa nu ne fie vrajmas in timpul luptei. Si cum ar putea sa se faca omul acesta placut stapanului sau decat cu capetele oamenilor nostri? Nu este acesta David pentru care cantau jucand: 'Saul si-a batut miile lui, iar David zecile lui de mii?'" Omorarea vestitului lor aparator si biruinta lui Israel cu acel prilej erau inca proaspete in memoria domnitorilor filistenilor. Ei nu credeau ca David va lupta impotriva propriului sau popor; iar daca, in focul bataliei, ar fi fost alaturi de ei, ar fi putut sa le faca un rau mai mare filistenilor decat toata ostirea lui Saul.
70:6 In felul acesta, Achis a fost silit sa cedeze si, chemandu-l pe David, ii spuse: "Viu este Domnul, ca esti un om curat la suflet, si-mi place sa te vad mergand si venind cu mine in tabara, caci n-am gasit nimic rau in tine, de la venirea ta la mine pana in ziua de azi; dar nu esti pe placul domnitorilor. Intoarce-te dar si mergi in pace, ca sa nu faci nimic neplacut inaintea domnitorilor filistenilor".
70:7 De teama sa nu-si dezvaluie propriile sentimente, David a raspuns: "Dar ce am facut si ce ai gasit in robul tau, de cand sunt la tine pana in ziua de azi, ca sa nu merg sa lupt impotriva domnului meu, imparatul?"
70:8 Raspunsul lui Achis probabil ca a produs un fior de rusine in inima lui David, cand s-a gandit cat de nevrednice de un serv al Domnului erau inselaciunile prin care se injosise. "Stiu ca esti placut inaintea mea, ca un inger al lui Dumnezeu", zise imparatul; "dar domnitorii filistenilor au zis: 'Sa nu se suie cu noi la lupta'. Astfel, scoala-te dis-de-dimineata, tu si slujitorii stapanului tau, care au venit cu tine; sculati-va dis-de-dimineata si plecati de indata ce se va lumina". In felul acesta, cursa in care cazuse David a fost distrusa si el a fost liber.
70:9 Dupa trei zile de drum, David si ai lui, in numar de sase sute de barbati, au ajuns la Ticlag, casa lor filisteana. Dar in fata ochilor lor s-a infatisat o priveliste a pustiirii. Amalecitii, profitand de absenta lui David si a oastei lui, s-au razbunat pentru incursiunile acestora pe pamantul lor. Ei surprinsesera cetatea neaparata si, dupa ce au jefuit-o si au ars-o, au plecat luand ca robi femeile si copiii, impreuna cu multa prada.
70:10 Amutiti de groaza si uimire, David si oamenii lui au privit uluiti un timp in tacere la ruinele innegrite si fumegande. Apoi, pe masura ce simteau pustiirea grozava ce avusese loc, ostasii aceia deprinsi cu razboaiele "au ridicat glasul si au plans pana n-au mai putut plange".
70:11 Si, cu prilejul acesta, David a primit mustrarea pentru lipsa de credinta care-l indemnase sa se stabileasca in mijlocul filistenilor. Acum avea prilejul sa-si dea seama cata siguranta se poate gasi printre vrajmasii lui Dumnezeu si ai poporului Sau. Tovarasii lui David s-au intors impotriva lui, socotindu-l cauza nenorocirii. El provocase razbunarea amalecitilor, pentru ca-i atacase; totusi, simtindu-se in prea mare siguranta in mijlocul vrajmasilor, lasase cetatea nepazita. Innebuniti de durere si furie, soldatii sai erau acum gata sa ia masuri disperate si chiar l-au amenintat pe comandantul lor ca-l omoara cu pietre.
70:12 David parea lipsit de orice ajutor pamantesc. Tot ce-i era mai scump pe pamant ii fusese luat. Saul il alungase din tara; filistenii il alungasera din tabara; Amalecitii ii jefuisera cetatea; sotiile si copiii lui fusesera facuti prizonieri si propriii sai prieteni de incredere se unisera impotriva lui si-l amenintau cu moartea. In ceasul acesta de mare stramtorare, David, in loc sa staruiasca in gandurile sale asupra acestor situatii dureroase, a privit cu toata dragostea la Dumnezeu, cautand ajutor. El "s-a imbarbatat, sprijinindu-se pe Domnul". El si-a reamintit viata sa din trecut. Cand il parasise Domnul? Sufletul lui a fost inviorat, amintindu-si multele dovezi ale milei lui Dumnezeu. Tovarasii lui, prin nemultumirea si nerabdarea lor, au facut ca necazurile sa fie de doua ori mai dureroase; dar omul lui Dumnezeu, avand motive de intristare mai mari, s-a purtat barbateste. "Ori de cate ori ma tem, eu ma incred in Tine", glasuia inima lui (Ps.56,3). Cu toate ca nici el
70:13 nu putea sa vada vreo cale de a iesi din necaz, Dumnezeu putea sa vada o astfel de cale si urma sa-i spuna ce are de facut.
70:14 Trimitand dupa preotul Abiatar, fiul lui Ahimelec, "David a intrebat pe Domnul: 'Sa urmaresc oastea aceasta? O voi ajunge?' Domnul i-a raspuns: 'Urmareste-o, caci o vei ajunge si vei izbavi totul'" (1 Samuel 30,8).
70:15 La cuvintele acestea, a incetat agitatia durerii si a maniei. David si ostenii lui s-au ridicat indata pentru a-l urmari pe vrajmasul care se indeparta. Marsul lor a fost atat de rapid, incat, aproape de Gaza, doua sute de oameni au fost nevoiti sa ramana din cauza oboselii excesive. Dar David si ceilalti patru sute au alergat mai departe, fara sa se sperie de ceva.
70:16 Inaintand, au dat peste un sclav egiptean, care parea ca este pe moarte din cauza oboselii si a foamei. Dupa ce i s-a dat de mancare si de baut, si-a venit iarasi in fire si au aflat ca stapanul lui amalecit, care facea parte din oastea invadatoare, il lasase sa moara. El a povestit cum se desfasurasera incursiunea si jefuirea; apoi, primind asigurarea ca nu va fi omorat si ca nu va fi dat in mana stapanului sau, s-a invoit sa calauzeasca ceata lui David la tabara vrajmasa.
70:17 Cand au ajuns la locul de unde se putea vedea tabara, li s-a infatisat inaintea ochilor o scena de chef si betie. Oastea biruitoare avea o mare petrecere. Amalecitii erau risipiti in tot tinutul, mancand, band si jucand in cinstea prazii celei mari pe care o luasera din tara filistenilor si din tara lui Iuda. Si s-a ordonat un atac imediat, urmaritorii aruncandu-se cu furie asupra prazii. Amalecitii au fost surprinsi si au intrat in panica. Lupta a durat toata noaptea aceea si ziua urmatoare, pana cand aproape toata oastea vrajmasa a fost ucisa. Numai o ceata de patru sute de oameni, calarind pe camile, a izbutit sa scape. Cuvantul Domnului se implinise. "David a scapat astfel tot ce luasera Amalecitii si a scapat si pe cele doua neveste ale lui. Nu le-a lipsit nimeni, de la mic pana la mare, nici fiu, nici fiica, nici un lucru din prada, nimic din ce li se luase: David a adus inapoi totul."
70:18 Cand navalise pe teritoriul amalecitilor, David ucisese cu sabia pe toti locuitorii pe care-i intalnise.
70:19 Fara interventia lui Dumnezeu, Amalecitii s-ar fi razbunat, ucigandu-i pe toti cei luati din Ticlag. Ei s-au hotarat insa sa crute viata prizonierilor, in dorinta de a-si spori onoarea triumfului, aducand acasa un mare numar de prizonieri, si pentru a-i vinde ca sclavi. In felul acesta, ei implinisera involuntar si inconstient planul lui Dumnezeu, pastrandu-i pe prizonieri nevatamati, pentru a fi inapoiati sotilor si parintilor lor. Toate puterile de pe pamant sunt sub controlul Celui Vesnic. Carmuitorului celui mai puternic, ca si persecutorului celui mai salbatic, El le spune: "Pana aici sa vii, sa nu treci mai departe" (Iov 38,11). Puterea lui Dumnezeu este continuu folosita pentru a actiona impotriva slujitorilor raului. El lucreaza fara incetare in mijlocul oamenilor, nu pentru nimicirea lor, ci pentru indreptarea si sustinerea lor.
70:20 Biruitorii au pornit foarte bucurosi spre casa. Ajungand la tovarasii lor care ramasesera in urma, cei mai egoisti si mai nesupusi dintre cei patru sute staruiau ca aceia care nu luasera parte la lupta sa nu aiba nici o parte din prada; ca ar fi fost de ajuns pentru ei ca fiecare sa-si ia inapoi sotia si copiii. Dar David n-a ingaduit un astfel de aranjament. "Sa nu faceti asa, fratilor", a zis el, "cu ce ne-a dat Domnul" Partea trebuie sa fie aceeasi atat pentru cel ce s-a coborat pe campul de bataie, cat si pentru cel ce a ramas la calabalacuri: s-o impartim deopotriva". Asa s-a si facut si, de atunci, a ramas o lege in Israel, ca toti aceia care au luat parte in chip vrednic de cinste la o campanie militara sa primeasca aceeasi masura din prada ca cei care au luptat efectiv.
70:21 In afara de reintrarea in posesia bunurilor luate de la Ticlag, David si ai sai au capturat mari turme si cirezi ale amalecitilor. Acestea au fost numite "prada lui David"; iar dupa revenirea in Ticlag, el a trimis din prada acestor daruri batranilor din semintia sa, Iuda, tinand cont de toti aceia care fusesera buni fata de el si de tovarasii sai pe vremea cand fusesera constransi sa fuga din loc in loc pentru a-si scapa viata. Bunatatea si simpatia lor, atat de scumpe pentru fugarul urmarit, au fost astfel recunoscute cu multumire.
70:22 Era a treia zi de cand David si luptatorii sai se intorsesera la Ticlag. In timp ce lucrau pentru a-si reface casele distruse, asteptau cu inima ingrijorata vesti despre lupta care
70:23 stiau ca se daduse intre Israel si filisteni. Deodata un sol intra in cetate, "cu hainele sfasiate si cu capul presarat cu tarana" (vezi 2 Sam.1,2-16). El a fost imediat dus inaintea lui David, in fata caruia s-a plecat cu respect, ca inaintea unui domn puternic, a carui bunavointa o cerea. Nerabdator, David a intrebat despre felul in care a decurs lupta. Fugarul a inceput sa povesteasca cum fusese infrant si ucis Saul si cum murise Ionatan. Dar el a mers mai departe si a relatat mai mult decat simpla desfasurare a faptelor. Inchipuindu-si ca David nutrea vrajmasie fata de persecutorul lui neobosit, desigur ca strainul nadajduia sa castige onoare daca s-ar fi infatisat ca fiind cel care-l omorase pe imparat. Ca o lauda de sine, omul a povestit in continuare ca, in decursul luptei, el a dat peste imparatul lui Israel care era ranit si incoltit de vrajmasii lui si ca, la cererea acestuia, l-a omorat. Coroana de pe capul lui si bratarile de aur de la maini i le adusese lui David. Fara indoiala ca astepta ca vestile acestea sa fie primite cu explozii de bucurie si sa i se dea o rasplata bogata pentru partea pe care o savarsise.
70:24 Dar "David si-a apucat hainele si le-a sfasiat, si toti oamenii care erau langa el au facut acelasi lucru. Au jelit, au plans si au postit pana seara de durere pentru Saul, pentru fiul sau Ionatan, pentru poporul Domnului, fiindca fusesera taiati cu sabia".
70:25 Dupa ce a trecut prima impresie zguduitoare, produsa de vestea ingrozitoare, gandurile lui David s-au intors la solul strain si la crima de care era vinovat, potrivit propriilor cuvinte: "De unde esti?" Iar el a raspuns: "Sunt fiul unui strain, al unui amalecit". David a zis: "Cum nu ti-a fost frica sa pui mana pe unsul Domnului si sa-l omori?" De doua ori il avusese David pe Saul in mana sa; dar, de cate ori fusese indemnat sa-l ucida, el refuzase sa ridice mana impotriva aceluia care fusese consacrat, dupa porunca lui Dumnezeu, sa carmuiasca peste Israel. Cu toate acestea, amalecitul nu se temea sa se laude ca il ucisese pe imparatul lui Israel. El se acuzase de o crima vrednica de moarte si pedeapsa a fost data fara intarziere. David a spus: "Sangele tau sa cada asupra capului tau, caci gura ta a marturisit impotriva ta, fiindca ai zis: 'Am omorat pe unsul Domnului!'"
70:26 Durerea lui David pricinuita de moartea lui Saul era sincera si adanca, facand dovada generozitatii unei naturi nobile. El n-a tresaltat din cauza caderii inamicului sau. Piedica ce-i oprea urcarea pe
70:27 tronul lui Israel fusese inlaturata, dar el nu se bucura de faptul acesta. Moartea facuse sa se stearga amintirea neincrederii si cruzimii lui Saul si acum nimic nu-i mai venea in minte din viata lui decat ce era nobil si impunator. Numele lui Saul era legat de acela al lui Ionatan, a carui prietenie fusese atat de sincera si neegoista.
70:28 Cantarea prin care David si-a exprimat sentimentele inimii a ajuns o comoara a natiunii sale si a poporului lui Dumnezeu din toate veacurile urmatoare:
70:29 "Fala ta, Israele, zace ucisa pe dealurile tale!
70:30 Cum au cazut vitejii!
70:31 Nu spuneti lucrul acesta in Gat,
70:32 Nu raspanditi vestea aceasta
70:33 In ulitele Ascalonului,
70:34 Ca sa nu se bucure fetele filistenilor,
70:35 Ca sa nu se laude fetele celor netaiati imprejur.
70:36 Munti din Ghilboa!
70:37 Nici roua, nici ploaie sa nu cada peste voi!
70:38 Sa nu fie pe voi nici campii care sa dea parga
70:39 Pentru darurile de mancare!
70:40 Caci acolo au fost aruncate scuturile vitejilor,
70:41 Scutul lui Saul, ca si cand
70:42 N-ar fi fost uns cu untdelemn.
70:43 De la sangele celor raniti,
70:44 De la grasimea celor mai voinici,
70:45 Arcul lui Ionatan nu da inapoi niciodata,
70:46 Si sabia lui Saul nu se invartea niciodata in vant.
70:47 Saul si Ionatan, care s-au placut
70:48 Si s-au iubit in timpul vietii lor
70:49 N-au fost despartiti nici la moarte;
70:50 Erau mai usori decat vulturii.
70:51 Mai tari decat leii.
70:52 Fiicele lui Israel! plangeti pe Saul,
70:53 Care va imbraca cu stacojiu si alte podoabe,
70:54 Care va punea gateli de aur pe hainele voastre!
70:55 Cum au cazut vitejii in mijlocul luptei!
70:56 Cum a murit Ionatan pe dealurile tale!
70:57 Ma doare dupa tine, frate Ionatane!
70:58 Tu erai placerea mea;
70:59 Dragostea ta pentru mine era minunata:
70:60 Mai presus de dragostea femeiasca.
70:61 Cum au cazut vitejii!
70:62 Cum li s-au pierdut armele!" (2 Sam.1,19-27)