7:6 Cain se infatisa inaintea lui Dumnezeu avand in inima sa nemultumire si necredinta cu privire la jertfa fagaduita si la nevoia de a aduce jertfe ca daruri. Darul sau nu dovedea pocainta fata de pacat. El gandea, asa cum multi gandesc astazi, ca ar fi o dovada de slabiciune a urma exact planul randuit de Dumnezeu, de a se increde in totul pentru mantuire in ispasirea Mantuitorului fagaduit. El a ales calea increderii in sine. El avea sa se infatiseze in virtutea propriilor sale merite. El nu a adus mielul si nu a unit sangele mielului cu darul sau, ci a adus roadele sale, produsele muncii sale. El a adus darul sau ca o favoare pe care o facea lui Dumnezeu, prin care nadajduia sa-si asigure binecuvantarea divina. Cain a ascultat prin faptul ca a zidit un altar, a ascultat sa aduca o jertfa; dar el a dat pe fata numai o ascultare partiala. Partea esentiala, recunoasterea nevoii unui Mantuitor, a fost trecuta cu vederea.