7:18 Uciderea lui Abel a fost primul exemplu de vrajmasia despre care Dumnezeu spusese ca va exista intre sarpe si samanta femeii - intre Satana si supusii sai si Hristos si urmasii Lui. Prin pacatul omului, Satana a castigat stapanirea asupra neamului omenesc, dar Hristos avea sa-l faca in stare sa lepede jugul lui. Ori de cate ori, prin credinta in Mielul lui Dumnezeu, un suflet renunta sa mai slujeasca pacatului, mania lui Satana se aprinde. Viata cea sfanta a lui Abel era o marturie impotriva sustinerilor lui Satana ca este cu neputinta ca omul sa tina Legea lui Dumnezeu. Cand Cain, impins de duhul cel rau, a vazut ca nu il poate stapani pe Abel, s-a infuriat asa de tare, incat i-a luat viata. Si, ori de cate ori se va afla cineva care va sta pentru apararea dreptatii Legii lui Dumnezeu, acelasi spirit se va da pe fata impotriva lui. Este acelasi spirit care in decursul tuturor veacurilor a inaltat rugurile si a aprins focul pentru a-i nimici pe ucenicii lui Hristos. Dar cruzimile ingramadite asupra urmasilor lui Isus sunt insuflate de Satana si de oastea lui, deoarece acestia nu-i pot constrange sa li se supuna. Aceasta este furia unui vrajmas infrant. Fiecare martir al lui Isus a murit ca biruitor. Profetul spune: "Ei l-au biruit (pe 'balaurul cel mare, sarpele cel vechi, numit diavolul si Satana'), prin sangele Mielului si prin cuvantul marturisirii lor, si nu si-au iubit viata chiar pana la moarte" (Apoc.12,11.9).