68:1 Cap. 66 - Moartea lui Saul
68:2 S-a declarat din nou razboi intre izraeliti si filisteni. "Filistenii s-au strans si au venit de au tabarat la Sunem", in partea de miazanoapte a campiei Izreel, in timp ce Saul si ostile lui erau tabarati numai la cativa kilometri departare, la poalele muntelui Ghilboa, la marginea de miazazi a campiei. Pe campia aceasta, Ghedeon, insotit de trei sute de oameni, pusese pe fuga ostile madianitilor. Dar duhul care-l inspirase pe salvatorul lui Israel fusese cu totul diferit de acela care framanta acum inima imparatului. Ghedeon pornise puternic in credinta in Dumnezeul cel tare al lui Iacov; dar Saul se simtea singur si lipsit de aparare, deoarece Dumnezeu il parasise. Privind la oastea filistenilor, "a fost cuprins de frica si un tremur puternic i-a apucat inima".
68:3 Saul aflase ca David si oastea lui erau cu filistenii si se astepta ca fiul lui Isai sa foloseasca ocazia pentru a se razbuna pentru cele suferite. Imparatul era cuprins de o mare ingrijorare. Ceea ce facuse ca natiunea sa fie intr-o primejdie atat de mare era propria lui pasiune nestapanita, care-l mana sa-l ucida pe alesul lui Dumnezeu. In timp ce se lasase stapanit cu totul de gandul urmaririi lui David, neglijase sa-si apere imparatia. Folosindu-se de aceasta situatie de neatentie, filistenii au patruns pana in inima tarii. In felul acesta, in timp ce Satana il indemna pe Saul sa-si puna toate puterile in urmarirea lui David, ca sa-l poata ucide, acelasi duh rau ii inspira si pe filisteni sa foloseasca ocazia pentru a-l nimici pe Saul si a subjuga poporul lui Dumnezeu. De cate ori nu foloseste arhivrajmasul aceleasi metode viclene! El indeamna o oarecare inima neconsacrata sa aprinda invidia si cearta in biserica si, folosindu-se apoi de starea aceasta de dezbinare din poporul lui Dumnezeu, ii inspira si pe agentii sai sa lucreze la ruinarea acestuia.
68:4 A doua zi, Saul trebuia sa dea piept cu filistenii in lupta. Umbrele soartei care-l astepta se intindeau cu negurile lor de jur imprejur; Saul
68:5 dorea ajutor si indrumare. Dar in zadar cauta sfat de la Dumnezeu. "Domnul nu i-a raspuns nici prin vise, nici prin Urim, nici prin prooroci." Domnul nu alunga niciodata un suflet care vine la el in sinceritate si umilinta. Pentru ce s-a departat Domnul de Saul fara sa-i raspunda? Imparatul, prin propriile sale actiuni, pierduse binefacerile tuturor cailor de a-L intreba pe Dumnezeu. Lepadase sfatul profetului Samuel; il exilase pe David, alesul lui Dumnezeu; ii ucisese pe preotii Domnului. Putea el sa astepte raspuns de la Dumnezeu cand intrerupsese caile de legatura randuite de Cer? Pacatuise impotriva Duhului harului pe care-L izgonise si nu i se mai putea oare raspunde prin visuri si descoperiri de la Domnul? Saul nu s-a intors la Dumnezeu cu umilinta si pocainta. El nu cauta acum iertare de pacat si impacare cu Dumnezeu, ci scapare de vrajmas. Se despartise de Dumnezeu prin propria lui incapatanare si rascoala. Nu putea avea loc o intoarcere decat pe calea pocaintei si a sfasierii de inima; dar monarhul ingamfat, in chinul sau sufletesc si in disperarea sa, s-a hotarat sa caute ajutor la un alt izvor.
68:6 "Atunci Saul a zis slujitorilor lui: 'Cautati-mi o femeie care sa cheme mortii; ca sa ma duc s-o intreb'." Saul cunostea foarte bine caracterul necromantiei. Ea fusese interzisa in mod categoric de Domnul si impotriva acelora care practicau aceasta indeletnicire nesfanta fusese rostita sentinta pedepsirii cu moartea. In timpul vietii lui Samuel, Saul ordonase sa fie omorati toti vrajitorii si toti cei care aveau duhul ghicitului; dar acum, in culmea disperarii, s-a hotarat sa alerge chiar la oracolul pe care-l condamnase ca pe o uraciune.
68:7 I s-a spus imparatului ca o femeie care avea duhul ghicitului traia ascunsa la En-Dor. Femeia aceasta facuse legamant cu Satana, sa se predea stapanirii lui, pentru ca el sa-si indeplineasca planurile; iar in schimb, domnul intunericului savarsea minuni pentru ea si-i dezvaluia lucruri tainice.
68:8 Schimbandu-si hainele, Saul a plecat noaptea numai cu doua ajutoare, pentru a afla ascunzatoarea vrajitoarei. Vai, ce priveliste trista! Imparatul lui Israel, dus de Satana ca rob acolo unde ii placea lui! Ce poteca intunecoasa pentru picioarele unui om este cea aleasa de cel care a staruit in a-si alege singur calea, impotrivindu-se influentelor sfinte ale Spiritului lui Dumnezeu! Ce sclavie este mai ingrozitoare ca aceea a omului care s-a predat stapanirii celui mai rau dintre tirani - eul! Increderea
68:9 in Dumnezeu si ascultarea de voia Lui erau singurele conditii pe baza carora Saul putea sa fie imparat al lui Israel. Daca ar fi implinit conditiile acestea in decursul domniei, imparatia lui n-ar fi avut de ce sa se teama. Dumnezeu a fost Calauzitorul lui, Cel Atotputernic ar fi fost scutul lui. Dumnezeu il suportase multa vreme pe Saul si, cu toate ca razvratirea si incapatanarea lui aproape ca adusesera la tacere glasul divin din sufletul lui, tot mai era prilej de pocainta. Dar cand in mijlocul primejdiei s-a indepartat de Dumnezeu pentru a cauta lumina la un aliat al lui Satana, a rupt si ultima legatura care-l mai tinea unit cu Creatorul sau; el se asezase pe deplin sub controlul acelei puteri demonice care de ani de zile lucrase asupra lui, aducandu-l la marginea prapastiei pieirii.
68:10 La adapostul intunericului, Saul si slujitorii sai au strabatut campia si, trecand cu bine printre randurile ostirii filistenilor, au traversat sirul de munti pana la locuinta izolata a vrajitoarei din En-Dor. Aici se ascunsese femeia care avea duhul ghicitului, pentru ca in taina sa poata continua vrajitoriile ei idolatre. Chiar si asa deghizat cum era Saul, statura lui inalta si manierele lui alese aratau ca nu este un ostean de rand. Femeia banuia ca vizitatorul ei este Saul, iar darurile lui bogate i-au intarit banuielile. La cererea lui: "Spune-mi viitorul chemand un mort si scoala-mi pe cine-ti voi spune", femeia a raspuns: "Stii ce a facut Saul, cum a nimicit din tara pe cei ce cheama mortii si pe cei ce ghicesc viitorul; pentru ce dar intinzi o cursa vietii mele, ca sa ma omori?" Atunci "Saul i-a jurat pe Domnul si a zis: 'Viu este Domnul ca nu ti se va intampla nici un rau pentru aceasta'". Iar cand ea l-a intrebat: "Pe cine vrei sa-ti scol?", el a raspuns: "Scoala-mi pe Samuel".
68:11 Dupa ce a rostit formulele ei magice, a spus: "'Vad o fiinta dumnezeiasca sculandu-se din pamant" un batran care se scoala si este invelit cu o mantie'. Saul a inteles ca era Samuel si s-a plecat cu fata la pamant si s-a inchinat".
68:12 Cel ce s-a aratat ca urmare a farmecelor magice ale vrajitoarei nu era profetul sfant al lui Dumnezeu. Samuel nu era de fata la aceasta vizita a duhurilor rele. Aratarea aceea supranaturala era produsa numai de puterea lui Satana. Lui ii era tot atat de usor sa ia infatisarea lui Samuel, cum i-a fost sa ia chip de inger al luminii, cand L-a ispitit pe Domnul Hristos in pustie.
68:13 Cele dintai cuvinte pe care femeia i le-a spus imparatului sub vraja farmecelor ei au fost: "Pentru ce m-ai inselat? Tu esti Saul!" Iata dar ca primul lucru pe care l-a facut duhul cel rau care luase chipul profetului a fost acela de a o instiinta in taina pe femeia aceasta nelegiuita de inselaciunea a carei victima fusese. Solia adresata lui Saul din partea asa-zisului profet a fost: "Pentru ce m-ai tulburat chemandu-ma?" Saul a raspuns: "Sunt intr-o mare stramtorare: filistenii imi fac razboi, si Dumnezeu S-a departat de mine; nu mi-a raspuns nici prin prooroci, nici prin vise. Si te-am chemat sa-mi arati ce sa fac".
68:14 In timpul vietii lui Samuel, Saul ii dispretuise sfatul si fugise de mustrarile lui. Dar acum, in clipa deznadejdii si nenorocirii, socotea ca unica lui speranta era in sfatul profetului, iar pentru a sta de vorba cu ambasadorul Cerului recurgea zadarnic la trimisul iadului. Saul se asezase cu totul sub puterea lui Satana; si acum, acela a carui unica placere este de a aduce mizerie si ruina a folosit cat a putut mai mult aceasta ocazie prielnica pentru a aduce pieirea asupra nefericitului imparat. Ca raspuns la intrebarea pusa cu chin de moarte de Saul, a venit solia ingrozitoare, ca fiind de pe buzele lui Samuel:
68:15 "Pentru ce ma intrebi pe mine cand Domnul S-a departat de tine si S-a facut vrajmasul tau? Domnul iti face asa cum iti vestisem din partea Lui; Domnul a rupt imparatia din mainile tale si a dat-o altuia, lui David. N-ai ascultat de glasul Domnului si n-ai facut pe Amalec sa simta aprinderea maniei Lui; de aceea iti face Domnul asa astazi. Si chiar Domnul va da pe Israel impreuna cu tine in mainile filistenilor".
68:16 In tot cursul purtarii sale razvratite, Saul a fost lingusit si inselat de Satana. Lucrarea ispititorului este de a da impresia ca pacatul e ceva foarte neinsemnat, de a face cararea calcarii Legii cat mai comoda si mai atragatoare, de a face mintea sa fie oarba fata de avertismentele si amenintarile Domnului. Satana, prin puterea lui amagitoare, l-a facut pe Saul sa se indreptateasca atunci cand a dispretuit mustrarile si avertismentele lui Samuel. Dar acum, cand se afla la mare stramtorare, Satana s-a intors impotriva lui, infatisandu-i grozavia pacatului si lipsa oricarei nadejdi de a mai fi iertat, pentru a-l duce la disperare. Nimic altceva n-ar fi putut sa fie mai bine ales pentru a-i nimici curajul
68:17 sau a-i tulbura mintea, a-l impinge la disperare si sinucidere.
68:18 Saul era istovit de oboseala si foame; era ingrozit si convins de vinovatie. Cand prezicerea ingrozitoare a ajuns la cunostinta lui, trupul lui s-a cutremurat ca un stejar scuturat de furtuna si s-a prabusit la pamant.
68:19 Vrajitoarea s-a inspaimantat. Imparatul lui Israel zacea ca mort inaintea ei. Daca va muri in casa ei, care aveau sa fie urmarile pentru ea? Il ruga staruitor sa se ridice si sa manance, spunand ca, intrucat ea isi pusese viata in primejdie pentru a-i implini cererea, si el ar trebui sa asculte de indemnul ei si sa-si salveze viata. Slujitorii lui s-au unit in aceasta cerere si, in cele din urma, Saul s-a invoit, iar femeia i-a pus inainte vitelul ingrasat si azime pregatite in graba. Ce scena! In pestera salbatica a unei vrajitoare, care cu numai cateva clipe in urma rasunase de cuvintele judecatii in prezenta imputernicitului lui Satana, acela care fusese uns din partea lui Dumnezeu ca imparat peste Israel lua masa, pregatindu-se pentru lupta de moarte a zilei ce se apropia.
68:20 Inainte de zorii zilei s-a intors cu slujitorii lui in tabara lui Israel pentru a se pregati in vederea luptei. Prin consultarea duhului intunericului, Saul s-a autodistrus. Apasat de groaza disperarii, era cu neputinta pentru el sa mai inspire curaj ostirii. Despartit de Izvorul puterii, el nu era in stare sa indrume gandurile israelitilor la Dumnezeu ca ajutor al lor. In felul acesta, prezicerea nefasta urma sa fie adusa la indeplinire.
68:21 Pe campia Sunem si pe coasta muntelui Ghilboa, ostile israelitilor si armatele filistenilor s-au ciocnit in lupta de moarte. Cu toate ca scena din pestera de la En-Dor alungase orice speranta din inima lui, Saul lupta cu furia deznadejdii pentru tron si imparatie. Dar zadarnic! "Barbatii lui Israel au luat-o la fuga dinaintea filistenilor si au cazut ucisi pe muntele Ghilboa". Trei fii viteji ai imparatului au cazut alaturi de el. Arcasii s-au napustit asupra lui Saul. El i-a vazut pe ostasii lui cum cad rapusi in jurul sau si pe fiii sai taiati cu sabia. El insusi ranit, nu mai putea nici sa lupte, nici sa fuga. Scaparea nu mai era cu putinta si, hotarat fiind sa nu cada prins in mainile filistenilor, i-a cerut celui ce ii purta armele: "Scoate-ti sabia si strapunge-ma". Intrucat omul s-a temut sa ridice mana
68:22 impotriva unsului Domnului, Saul s-a sinucis, aruncandu-se in propria sa sabie.
68:23 In felul acesta a pierit primul imparat al lui Israel, purtand asupra sa vinovatia sinuciderii. Viata lui fusese o infrangere si el s-a coborat in mormant acoperit de rusine si disperare, deoarece, impotriva vointei lui Dumnezeu, el pusese mai presus propria sa vointa pervertita.
68:24 Vestea infrangerii s-a raspandit in lung si in lat, aducand groaza in tot Israelul. Oamenii au fugit de prin cetati si filistenii au pus stapanire pe ele netulburati. Domnia lui Saul, in independenta fata de Dumnezeu, s-a dovedit a fi aproape o ruina pentru poporul sau.
68:25 In ziua urmatoare luptei, filistenii, umbland pe campul de bataie pentru a-i jefui pe morti, au descoperit trupurile lui Saul si ale celor trei fii ai lui. Pentru a-si desavarsi triumful, au taiat capul lui Saul si i-au luat armura; apoi atat capul, cat si armura, scaldate in sange, au fost trimise in tara filistenilor ca trofeu al biruintei ca "sa dea de veste prin toata tara filistenilor, in casele idolilor si in popor". Armura a fost pusa in cele din urma "in casa Astarteelor", iar capul a fost spanzurat in templul lui Dragon. In felul acesta, slava victoriei era pusa in seama zeilor falsi, iar numele Domnului era facut de ocara.
68:26 Trupurile moarte ale lui Saul si ale fiilor sai au fost tarate la Bet-San, o cetate nu departe de Ghilboa si aproape de raul Iordan. Aici au fost spanzurate ca sa fie mancate de pasarile de prada. Dar oamenii viteji din Iabes-Galaad, amintindu-si de eliberarea cetatii lor de catre Saul in anii lui cei mai fericiti de la inceput, si-au dovedit acum recunostinta, salvand trupurile imparatului si ale printilor, si facandu-le o inmormantare onorabila. Trecand Iordanul noaptea, "au luat de pe zidurile Bet-Sanului trupul lui Saul si trupurile fiilor lui. Apoi s-au intors la Iabes, unde le-au ars; le-au luat oasele si le-au ingropat sub stejarul lui Iabes. Si au postit sapte zile". In felul acesta, fapta nobila savarsita cu patruzeci de ani inainte a asigurat inmormantarea lui Saul si a fiilor lui de maini duioase si miloase, in ceasul acela intunecat al infrangerii si al ocarii.