67:65 Cand David a ajuns la o departare destul de mare de tabara, pentru a fi in afara pericolului, s-a urcat pe un varf de munte si a strigat poporului si lui Abner: "'Oare nu esti tu barbat? Si cine este ca tine in Israel? Pentru ce atunci n-ai pazit pe imparatul, stapanul tau? Ce ai facut nu este bine. Viu este Domnul ca sunteti vrednici de moarte, caci n-ati vegheat asupra stapanului vostru, asupra unsului Domnului. Uita-te acum unde este sulita imparatului si ulciorul cu apa de la capataiul lui.' Saul a recunoscut glasul lui David si a zis: 'Glasul tau este, fiul meu David?' Si David a raspuns: 'Glasul meu imparate, domnul meu!' Si a zis: 'Pentru ce urmareste domnul meu pe robul tau? Ce-am facut si cu ce sunt vinovat? Sa binevoiasca acum imparatul, domnul meu, sa asculte cuvintele robului sau.'" Si din nou marturisi imparatul: "Am pacatuit, intoarce-te, fiul meu David, caci nu-ti voi mai face rau, fiindca in ziua aceasta viata mea a fost scumpa inaintea ta. Am lucrat ca un nebun, si am facut o mare greseala." David a raspuns: "Iata sulita imparatului; sa vina unul din oamenii tai s-o ia." Cu toate ca Saul fagaduise: "Nu-ti voi mai face rau", totusi David nu s-a dus sa i se predea.