67:52 Fara sa se mai sfatuiasca cu sotul ei sau sa-i spuna ce are de gand, Abigail a pregatit o mare cantitate de alimente, a poruncit sa fie puse pe magari si le-a trimis inainte prin slujitori, in timp ce ea insasi a plecat sa-i intampine pe oamenii lui David. Ea i-a intalnit intr-un loc retras, de pe coasta dealului. "Cand a zarit Abigail pe David, s-a dat repede jos de pe magar, a cazut cu fata la pamant inaintea lui David si s-a inchinat pana la pamant. Apoi, aruncandu-se la picioarele lui, a zis: 'Eu sunt vinovata, domnul meu! Ingaduie roabei tale sa-ti vorbeasca la urechi, si asculta cuvintele roabei tale.'" Abigail i se adresa lui David cu tot respectul cu care s-ar fi adresat unui imparat incoronat. Nabal strigase batjocoritor: "Cine este David?" Dar Abigail il numea: "Domnul meu". Prin cuvinte blande a cautat sa linisteasca sentimentele lui iritate si a pledat pe langa el in favoarea sotului ei. Fara multe vorbe sau mandrie, ci plina de intelepciune si iubire fata de Dumnezeu, Abigail a dovedit puterea devotamentului ei fata de familie, lamurindu-l pe David ca purtarea neprietenoasa a sotului ei nu era o ofensa intentionata adusa persoanei lui, ci mai mult o simpla izbucnire a nefericitei sale naturi egoiste.