66:22 Din nou, planul urmaritorului a esuat. El l-a asigurat pe David ca se impacase cu el; dar acesta avea putina incredere in pocainta imparatului. El a folosit aceasta ocazie ca sa scape, pentru ca sa nu se schimbe ca mai inainte starea de spirit a imparatului. Inima ii era ranita si dorea tare mult sa se intalneasca inca o data cu prietenul sau Ionatan. Constient de nevinovatia sa, l-a cautat pe fiul imparatului si a facut cel mai miscator apel: "Ce am facut eu?" intreba el. "Care este nelegiuirea mea, care este pacatul meu inaintea tatalui tau, de vrea sa-mi ia viata?" Ionatan credea ca tatal sau renuntase la planurile sale si ca nu mai intentiona sa-l omoare pe David. Si Ionatan ii spuse: "Fereasca Dumnezeu! Nu vei muri. Tatal meu nu face nici un lucru, fie mare, fie mic, fara sa-mi dea de stire; pentru ce mi-ar ascunde el lucrul acesta? Nu este nimic". Dupa minunata manifestare a puterii lui Dumnezeu, Ionatan nu putea crede ca tatal sau i-ar mai putea face vreun rau lui David, deoarece aceasta ar fi insemnat o revolta fatisa impotriva lui Dumnezeu. Dar David nu era convins. In cuvinte patrunzatoare si pline de seriozitate, el i-a spus lui Ionatan: "Viu este Domnul si viu este sufletul tau, ca nu este decat un pas intre mine si moarte".