65:2 Cand si-a dat seama ca fusese lepadat de Dumnezeu si a simtit puterea cuvintelor condamnatoare pe care i le adresase profetul, imparatul Saul s-a umplut de o furioasa revolta si de deznadejde. Capul mandru al imparatului nu s-a plecat ca urmare a unei adevarate pocainte. El nu-si dadea bine seama de adevaratul caracter al pacatului si nu si-a venit in fire pentru a incepe o viata mai buna, ci a continuat sa cugete la ceea ce el numea o nedreptate a lui Dumnezeu care-i rapea tronul si-i jefuia pe urmasii sai de mostenire. Mintea lui nu mai vedea altceva decat nenorocirea care se abatuse asupra casei lui. El se gandea ca vitejia pe care o dovedise in infrangerea dusmanilor putea sa acopere pacatul neascultarii. N-a primit cu blandete mustrarea lui Dumnezeu, ci duhul lui trufas l-a impins la deznadejde pana acolo, incat a ajuns pe pragul nebuniei. Sfetnicii l-au indemnat sa-si ia in slujba un cantaret iscusit, nadajduind ca sunetele alinatoare ale unui instrument placut ii vor linisti duhul chinuit. Providenta divina a condus lucrurile, asa ca David sa fie adus la imparat ca un cantaret iscusit la harpa. Acordurile sale alese, inspirate de Cer, au avut influenta dorita. Melancolia care-l urmarea pe Saul si care se lasase ca un nor intunecos asupra sufletului lui a fost indepartata.