64:1 Cap. 62 - Ungerea lui David
64:2 La cativa kilometri spre miazazi de Ierusalim, "cetatea marelui Imparat", se afla Betleemul unde, cu peste o mie de ani inainte de a fi asezat in iesle pruncul Isus si a fi adorat de magii din rasarit, s-a nascut David, fiul lui Isai. Cu secole inainte de aratarea Mantuitorului, David, copil fiind, isi pazea turmele, in timp ce ele pasteau pe colinele care inconjurau Betleemul. Umilul pastoras canta cantece facute de el, iar strunele harpei dadeau un acompaniament duios pentru melodia glasului lui proaspat, tineresc. Domnul il alesese pe David si-l pregatea, in timpul vietii sale singuratice cu turmele, pentru lucrarea pe care El a randuit-o sa-i fie incredintata in anii de mai tarziu.
64:3 In timp ce David traia retras viata umila de pastor, Domnul Dumnezeu a vorbit despre el profetului Samuel: "Domnul a zis lui Samuel: 'Cand vei inceta sa plangi pe Saul, pentru ca l-am lepadat, ca sa nu mai domneasca peste Israel? Umple-ti cornul cu untdelemn si du-te; te voi trimite la Isai, Betleemitul, caci pe unul din fiii lui Mi l-am ales ca imparat... Sa iei cu tine un vitel, si sa zici: Vin sa aduc o jertfa Domnului. Sa poftesti pe Isai la jertfa; Eu iti voi arata ce trebuie sa faci si Imi vei unge pe acela care-ti voi spune sa-l ungi'. Samuel a facut ce zisese Domnul, si s-a dus la Betleem. Batranii cetatii au alergat inspaimantati inaintea lui si au zis: 'Ce vesteste venirea ta: ceva bun?' El a raspuns: 'Da! Vin sa aduc o jertfa Domnului'". Batranii au fost invitati la jertfa, iar Samuel i-a chemat si pe Isai si pe fiii sai. Altarul a fost zidit, iar jertfa era gata. Intreaga familie a lui Isai era de fata, afara de David, fiul cel mai tanar, care fusese lasat sa pasca oile; caci nu era lucru sigur sa lasi turma nepazita.
64:4 La sfarsitul jertfei si inainte de a incepe masa, Samuel a inceput cercetarea profetica a fiilor cu nobila infatisare ai lui Isai. Eliab era cel mai in varsta si semana cu Saul in ce priveste inaltimea si frumusetea, mai mult decat ceilalti. Placutele trasaturi ale fetei lui si faptura lui frumoasa, bine dezvoltata, au atras asupra sa privirile profetului. In timp ce ii admira tinuta princiara, Samuel gandea in sine: "Negresit, unsul Domnului este aici, inaintea Lui", asteptand confirmarea divina ca sa-l unga. Dar Domnul nu Se uita la cele exterioare. Eliab nu se temea de Domnul. Daca ar fi fost chemat la tron, ar fi fost un domnitor mandru si pretentios. Cuvantul Domnului catre Samuel a fost: "Nu te uita la infatisarea si inaltimea staturii lui, caci l-am lepadat. Domnul nu Se uita la ceea ce se uita omul; omul se uita la ce izbeste ochii, dar Domnul Se uita la inima". Frumusetea exterioara nu poate face o inima sa fie placuta inaintea Domnului. Intelepciunea si superioritatea care se manifesta in caracter si in purtare arata adevarata frumusete a omului; valoarea launtrica si superioritatea inimii fac sa fim acceptati inaintea Domnului ostirilor. Cat de profund ar trebui sa simtim noi acest adevar atunci cand ne judecam pe noi insine sau chiar pe altii! Sa invatam din greseala lui Samuel cat de zadarnica este aprecierea care se bazeaza pe frumusetea fizionomiei sau a nobilei tinute a corpului. Sa invatam cat de incapabila este intelepciunea omeneasca, fara o speciala iluminare cereasca, de a pricepe tainele inimii sau a cuprinde sfaturile lui Dumnezeu. Gandurile si caile lui Dumnezeu cu privire la fapturile Sale sunt mai inalte decat mintea noastra marginita, dar sa fim siguri ca toti copiii Sai vor fi condusi exact in locul pentru care sunt calificati si vor fi facuti in stare sa aduca la indeplinire chiar lucrarea incredintata mainilor lor, daca isi supun vointa lor vointei lui Dumnezeu, pentru ca planurile Sale binevoitoare sa nu fie nimicite prin stricaciunea omeneasca.
64:5 Samuel nu l-a mai examinat pe Eliab si toti cei sase fii care erau prezenti la serviciul divin au fost observati pe rand de profet; dar fata de nici unul dintre ei Domnul nu Si-a facut cunoscuta alegerea. Cu dureroasa nesiguranta, Samuel privise la cel din urma tanar; profetul era pus intr-o grea situatie si incurcatura. El il intreba pe Isai: "Acestia sunt toti fiii tai?" Tatal raspunse: "A mai ramas cel mai tanar, dar paste oile". Samuel porunci sa fie adus, spunand: "Nu vom sedea la masa pana nu va veni aici".
64:6 Pastorul singuratic a fost surprins de neasteptata chemare a solului care ii spusese ca profetul venise la Betleem si ca trimisese dupa el. Cu uimire, el intreba de ce dorea profetul si judecatorul lui Israel sa-l vada; dar, fara intarziere, asculta chemarea. "Si el era cu par balai, cu ochi frumosi si fata frumoasa." Cand Samuel, plin de satisfactie, l-a vazut pe pastorasul modest, cu trasaturi barbatesti, cu statura frumoasa, glasul Domnului i-a spus profetului: "Scoala-te si unge-l, caci el este!" David se dovedise viteaz si credincios in umila slujba de pastor si iata ca Dumnezeu il alesese drept conducator al poporului Sau. "Samuel a luat cornul cu untdelemn, si l-a uns in mijlocul fratilor lui. Duhul Domnului a venit peste David, incepand din ziua aceea si in cele urmatoare". Profetul isi indeplinise lucrarea ce-i fusese incredintata si se intoarse cu inima usoara la Rama.
64:7 Samuel nu-i descoperise nici macar familiei lui Isai insarcinarea sa, iar ceremonia ungerii lui David se savarsise in taina. Ea era pentru tanar un semn al inaltei chemari care-l astepta, pentru ca, in mijlocul intamplarilor si primejdiilor anilor viitori, aceasta cunoastere sa-l inspire sa ramana credincios planului lui Dumnezeu ce urma sa fie adus la indeplinire prin viata sa.
64:8 Marea onoare acordata nu l-a facut pe David sa fie mandru. In pofida inaltei situatii la care era chemat, isi continua linistit ocupatia si astepta in pace pana cand planurile lui Dumnezeu urmau sa se realizeze la timpul lor si in felul randuit de El. La fel de umil si modest ca inainte de ungere, pastorasul se intoarse la colinele lui, pascand si pazind turmele la fel de bland ca si mai inainte. Dar, isi compunea melodiile si canta din harpa cu o noua insufletire. In fata ochilor sai se intindea o priveliste bogata in diverse frumuseti. Viile cu ciorchinii lor de aur straluceau in bataia soarelui. Copacii padurii, cu frunzele lor verzi, se unduiau in bataia vantului. El privea soarele, care inunda cerul cu lumina, cum se ridica asemeni unui mire din odaia sa, bucurandu-se ca un viteaz, care porneste la drum. In fata lui se ridicau mandrele varfuri ale dealurilor, inaltandu-se spre cer; departe, se zareau stancile golase ale lantului muntos al Moabului, iar deasupra tuturor se intindea bolta cerului, albastra si placuta. Dincolo de toate acestea era Dumnezeu. Nu-L putea vedea, dar lucrarile Lui erau pline de lauda Lui. Lumina zilei care imbraca in aur padurea si muntele, livezile si apele, ii conducea gandurile la Parintele luminii de
64:9 la care se coboara orice dar bun si desavarsit. Descoperirile zilnice ale caracterului si maiestatii Creatorului umpleau inima tanarului poet de ardoare si bucurie. Admirandu-L pe Dumnezeu si lucrarile Lui, insusirile mintii si inimii lui David sporeau si se intareau pentru lucrarea lui de mai tarziu. Zilnic, el ajungea intr-o comuniune tot mai intima cu Dumnezeu. Sufletul sau patrundea adancimi tot mai mari, pentru a afla noi subiecte care sa-i inspire cantecul si sa-i trezeasca harpa. Melodia bogata a glasului sau se revarsa in aer si rasuna pe dealuri, ca un raspuns la imnurile ingerilor din cer.
64:10 Cine ar putea sa cantareasca roadele anilor acelora de munca si pribegie printre colinele singuratice? Legatura cu natura si cu Dumnezeu si grija pentru turmele sale umile trebuia nu numai sa formeze caracterul lui David si sa influenteze viata lui de mai tarziu, ci, prin psalmii dulcelui cantaret al lui Israel, trebuia sa aprinda in toate veacurile viitoare iubirea si credinta in inima poporului lui Dumnezeu si sa-l apropie de inima vesnic iubitoare a Aceluia in care traiesc toate fapturile Sale.
64:11 David a continuat sa se pregateasca in frumusetea si puterea anilor tineretii sale, pentru a ocupa o pozitie inalta intre cei mai alesi oameni de pe pamant. Talentele sale - daruri pretioase de la Dumnezeu - erau folosite pentru a preamari slava Datatorului. Ocaziile de meditatie si de cercetare de sine au folosit pentru a-l imbogati cu acea intelepciune si evlavie care-l faceau placut inaintea lui Dumnezeu si a ingerilor. In timp ce admira desavarsirea Creatorului sau, o conceptie mai clara despre Dumnezeu se deschidea inaintea sufletului sau. Subiectele neclare se luminau, greutatile se lamureau, contrazicerile aparente se rezolvau si fiecare raza de lumina atragea noi expresii de admiratie si tot mai dulci cantece de lauda, spre slava lui Dumnezeu si a Rascumparatorului. Iubirea care-l anima, grijile care-l chinuiau, biruintele care-l insoteau, toate erau subiecte ale cugetarii sale active; si, privind la iubirea lui Dumnezeu in toate inlantuirile vietii sale, inima lui izbucnea intr-o si mai vie adorare si recunostinta, glasul lui izbucnea intr-o melodie tot mai vie, harpa sa rasuna in imnuri tot mai voioase, iar pastorasul crestea din putere la putere, din cunostinta la cunostinta, deoarece Duhul Domnului era asupra lui.