64:8 Marea onoare acordata nu l-a facut pe David sa fie mandru. In pofida inaltei situatii la care era chemat, isi continua linistit ocupatia si astepta in pace pana cand planurile lui Dumnezeu urmau sa se realizeze la timpul lor si in felul randuit de El. La fel de umil si modest ca inainte de ungere, pastorasul se intoarse la colinele lui, pascand si pazind turmele la fel de bland ca si mai inainte. Dar, isi compunea melodiile si canta din harpa cu o noua insufletire. In fata ochilor sai se intindea o priveliste bogata in diverse frumuseti. Viile cu ciorchinii lor de aur straluceau in bataia soarelui. Copacii padurii, cu frunzele lor verzi, se unduiau in bataia vantului. El privea soarele, care inunda cerul cu lumina, cum se ridica asemeni unui mire din odaia sa, bucurandu-se ca un viteaz, care porneste la drum. In fata lui se ridicau mandrele varfuri ale dealurilor, inaltandu-se spre cer; departe, se zareau stancile golase ale lantului muntos al Moabului, iar deasupra tuturor se intindea bolta cerului, albastra si placuta. Dincolo de toate acestea era Dumnezeu. Nu-L putea vedea, dar lucrarile Lui erau pline de lauda Lui. Lumina zilei care imbraca in aur padurea si muntele, livezile si apele, ii conducea gandurile la Parintele luminii de