64:4 La sfarsitul jertfei si inainte de a incepe masa, Samuel a inceput cercetarea profetica a fiilor cu nobila infatisare ai lui Isai. Eliab era cel mai in varsta si semana cu Saul in ce priveste inaltimea si frumusetea, mai mult decat ceilalti. Placutele trasaturi ale fetei lui si faptura lui frumoasa, bine dezvoltata, au atras asupra sa privirile profetului. In timp ce ii admira tinuta princiara, Samuel gandea in sine: "Negresit, unsul Domnului este aici, inaintea Lui", asteptand confirmarea divina ca sa-l unga. Dar Domnul nu Se uita la cele exterioare. Eliab nu se temea de Domnul. Daca ar fi fost chemat la tron, ar fi fost un domnitor mandru si pretentios. Cuvantul Domnului catre Samuel a fost: "Nu te uita la infatisarea si inaltimea staturii lui, caci l-am lepadat. Domnul nu Se uita la ceea ce se uita omul; omul se uita la ce izbeste ochii, dar Domnul Se uita la inima". Frumusetea exterioara nu poate face o inima sa fie placuta inaintea Domnului. Intelepciunea si superioritatea care se manifesta in caracter si in purtare arata adevarata frumusete a omului; valoarea launtrica si superioritatea inimii fac sa fim acceptati inaintea Domnului ostirilor. Cat de profund ar trebui sa simtim noi acest adevar atunci cand ne judecam pe noi insine sau chiar pe altii! Sa invatam din greseala lui Samuel cat de zadarnica este aprecierea care se bazeaza pe frumusetea fizionomiei sau a nobilei tinute a corpului. Sa invatam cat de incapabila este intelepciunea omeneasca, fara o speciala iluminare cereasca, de a pricepe tainele inimii sau a cuprinde sfaturile lui Dumnezeu. Gandurile si caile lui Dumnezeu cu privire la fapturile Sale sunt mai inalte decat mintea noastra marginita, dar sa fim siguri ca toti copiii Sai vor fi condusi exact in locul pentru care sunt calificati si vor fi facuti in stare sa aduca la indeplinire chiar lucrarea incredintata mainilor lor, daca isi supun vointa lor vointei lui Dumnezeu, pentru ca planurile Sale binevoitoare sa nu fie nimicite prin stricaciunea omeneasca.