63:40 In Saul, Dumnezeul lui Israel alesese un imparat dupa inima lor, cum spunea Samuel cand a fost intarita imparatia lui Saul la Ghilgal: "Iata dar imparatul pe care l-ati ales" (1 Sam. 12,13). Placut la infatisare, avand o statura nobila si o purtare imparateasca, el se potrivea in cele din afara cu ideile lor despre demnitatea imperiala; iar vitejia si talentul lui in conducerea ostirii erau insusiri pe care ei le apreciau ca fiind cele mai bune pentru a-si asigura respectul si onoarea din partea celorlalte natiuni. Prea putin ii interesa daca imparatul lor are insusirile acelea inalte, singurele care il faceau capabil sa domneasca cu dreptate si nepartinire. Ei nu doreau pe cineva care sa aiba adevarata noblete de caracter, care sa aiba iubire si temere de Dumnezeu. Ei nu cerusera sfat de la Dumnezeu cu privire la insusirile pe care sa le aiba imparatul lor, pentru a apara caracterul lor deosebit, ca popor al lui Dumnezeu; ei nu cautau calea lui Dumnezeu, ci propria lor cale. De aceea Dumnezeu le-a dat un imparat asa cum il doreau, un imparat al carui caracter era o reflectare a propriului lor caracter. Inima lor nu era supusa Domnului si nici imparatul lor nu era calauzit de harul lui Dumnezeu. Sub domnia acestui imparat, trebuia sa se faca o experienta necesara pentru ca ei sa vada greseala si sa se poata intoarce iarasi la credinciosia fata de Dumnezeu.