62:26 Hotarat sa-si foloseasca in cea mai mare masura avantajele, imparatul, pripit, le interzisese ostasilor sai de a manca toata ziua aceea, porunca pe care a intarit-o printr-un juramant solemn: "Blestemat sa fie omul care va manca paine pana seara, pana ma voi razbuna pe vrajmasii mei!" Biruinta era deja castigata, fara ca Saul sa fi stiut de asa ceva sau sa fi ajutat cu ceva; dar el nadajduia sa iasa in evidenta prin deplina nimicire a ostirii infrante. Ordinul de a nu manca a pornit dintr-o ambitie egoista si dovedea ca nu-l preocupau nevoile poporului, daca acestea veneau in conflict cu dorinta lui de inaltare de sine. Faptul ca Saul a intarit interzicerea aceasta printr-un juramant solemn dovedeste ca el era si pripit, si profan. Chiar cuvintele blestemului dovedesc ca Saul avea zel pentru sine, si nu pentru onoarea lui Dumnezeu. El nu spunea ca intentia lui era ca "Domnul sa Se razbune pe vrajmasii Sai", ci "eu sa ma razbun pe vrajmasii mei".