62:23 Purtatorul armelor, care era si el un barbat al credintei si rugaciunii, a fost de acord cu planul si ei s-au indepartat impreuna de tabara, pe furis, pentru ca nimeni sa nu le stea impotriva. Dupa ce au inaltat rugaciuni calduroase Dumnezeului parintilor lor, s-au inteles asupra unui semn dupa care trebuia sa stie ce au de facut mai departe. Si, dupa ce au coborat in prapastia care despartea cele doua ostiri, si-au urmat drumul mai departe, in tacere, la adapostul coastei stancoase si in parte ascunsi prin trecatoare si prin colturile de stanca ale vaii. Cand s-au apropiat de intariturile filistenilor, au fost vazuti de vrajmasii lor care au spus in batjocura: "Iata ca evreii ies din gaurile lor in care s-au ascuns" si au fost chemati sus la ei: "Suiti-va la noi ca sa va aratam ceva" - cuvinte care doreau sa spuna ca ii vor pedepsi pe cei doi izraeliti pentru indrazneala lor. Chemarea aceasta era semnul pe care Ionatan si solul sau il doreau, potrivit cu intelegerea lor, ca dovada ca Domnul ii sprijineste in actiunea lor. Retragandu-se din vazul filistenilor si luand drumul ascuns si greu, ostasii au ajuns pe varful unei stanci considerate de necucerit si care nu prea era supravegheata. In felul acesta, ei au patruns in tabara vrajmasului, omorandu-i pe strajerii care, coplesiti de uimire si de teama, n-au opus nici o rezistenta.