Printable ModePatriarhi si profeti, 62
|
62:1 Cap. 60 - Incumetarea lui Saul 62:2 Dupa adunarea de la Ghilgal, Saul a lasat oastea la vatra, oaste care se stransese la chemarea lui pentru a-i infrange pe amoniti, si din care a pastrat numai doua mii de oameni care sa fie cu el la Micmas, iar o mie de oameni sa ramana cu fiul sau Ionatan, la Ghibea. Prin aceasta, a savarsit o mare greseala. Oastea lui era plina de curaj si nadejde din pricina biruintei de curand castigate si, daca ar fi pornit indata impotriva altor vrajmasi ai lui Israel, s-ar fi dat o lovitura hotaratoare pentru eliberarea natiunii. 62:3 Intre timp, vecinii lor razboinici, filistenii, n-au ramas cu mainile in san. Dupa infrangerea de la Eben-Ezer, tot mai pastrasera in stapanire cateva dintre cetatile din munte, in tinuturile lui Israel, si acum s-au asezat chiar in inima tarii. Filistenii erau mult mai dotati decat izraelitii in ce priveste resursele, armele si echipamentul. In timpul anilor indelungati ai stapanirii lor apasatoare, ei au cautat sa-si intareasca puterea, interzicandu-le israelitilor sa se ocupe cu fieraria, pentru a nu putea sa-si faureasca arme. Dupa incheierea pacii, evreii, cand aveau nevoie, inca se mai duceau la garnizoanele filistenilor pentru a li se face lucrari de acest gen. Condusi de iubirea lor pentru o viata tihnita si de un spirit de lasitate pe care l-au cultivat in timpul lungii lor oprimari, barbatii lui Israel au neglijat aproape cu totul sa-si procure unelte de razboi. Se foloseau arcuri si prastii de razboi, pe care izraelitii si le puteau face; dar in afara de Saul si fiul sau Ionatan, nu era nici unul intre ei care sa fi avut o sulita sau o sabie (1 Sam. 13,22). 62:4 Doar in al doilea an al domniei lui Saul s-a facut o incercare de a-i supune pe filisteni. Prima batalie a fost condusa de Ionatan, fiul imparatului, care a atacat garnizoana lor din Ghibea si a infrant-o. Iritati din cauza acestei infrangeri, filistenii s-au pregatit sa 62:5 dea un atac fulgerator contra israelitilor. Saul a proclamat cu sunet de trambite razboiul in toata tara, chemandu-i pe toti barbatii in stare sa poarte armele, inclusiv din triburile de dincolo de Iordan, sa se adune la Ghilgal. Chemarea a fost ascultata. 62:6 Filistenii adunasera la Micmas o ostire imensa: "treizeci de mii de care, sase mii de calareti si poporul acesta era fara numar, ca nisipul de pe tarmul marii" (1 Sam. 13,5). Cand vestea a sosit la Saul si ostirea lui, la Ghilgal, poporul s-a descurajat, gandindu-se la oastea cea puternica cu care trebuia sa se masoare in lupta. Nu erau pregatiti sa dea piept cu vrajmasul si multi erau atat de ingroziti, incat nu mai indrazneau sa astepte sa se confrunte cu inamicul. Unii s-au refugiat dincolo de Iordan, in timp ce altii s-au ascuns prin pesteri, prin gropi si printre stancile care erau in mare numar prin locurile acelea. Pe masura ce se apropia timpul luptei, numarul dezertorilor sporea cu mare iuteala, iar cei care nu se retrageau din randurile armatei erau cuprinsi de spaima si de prevestiri rele. 62:7 La data cand fusese uns pentru prima data ca rege al lui Israel, Saul a primit de la Samuel indrumari clare despre felul cum sa se poarte cu aceasta ocazie. "Sa te pogori inaintea mea la Ghilgal", spusese profetul; "si eu ma voi pogori la tine, ca sa aduc arderi de tot si jertfe de multumire. Sa ma astepti sapte zile acolo, pana voi ajunge eu la tine si-ti voi spune ce ai sa faci" (1 Sam. 10,8). 62:8 Saul a asteptat zi dupa zi, fara a face totusi eforturi hotarate pentru a incuraja poporul si a-i insufla incredere in Dumnezeu. Inainte de a fi trecut pe deplin timpul hotarat de profet, el a ajuns nerabdator din cauza intarzierii, lasandu-se prada descurajarii pe care o aduceau imprejurarile grele in care se afla. In loc sa pregateasca poporul in chip constiincios pentru serviciul divin pe care urma sa-l savarseasca Samuel, Saul s-a lasat prada necredintei si presimtirilor ingrijoratoare. Infatisarea inaintea lui Dumnezeu si cautarea Lui prin jertfa era ceva deosebit de solemn si insemnat si Dumnezeu cerea ca poporul sa-s cerceteze inima si sa se pocaiasca de pacate, pentru ca jertfa sa fie bine primita inaintea Lui si binecuvantarea Sa sa-i poata insoti in straduintele lor de a-l birui pe vrajmas. Dar Saul ajunsese sa fie nelinistit si, in loc sa se increada in ajutorul lui Dumnezeu, poporul privea la imparatul pe care-l alesese pentru ca sa-l poarte si sa-l conduca. 62:9 Dar Domnul Se ingrijea si mai departe de ei si nu i-a lasat prada nenorocirii care ar fi dat peste ei daca bratul omenesc slab ar fi fost unicul lor sprijin. El ii aduse la stramtorare pentru ca sa-si dea seama ce nebunie este sa te increzi in oameni si, astfel, sa se indrepte spre El, unicul lor ajutor. Venise timpul ca Saul sa fie incercat. El trebuia acum sa arate daca se increde in Dumnezeu si asteapta rabdator sa primeasca porunci de la El, dovedind ca este un barbat in care Dumnezeu Se poate increde in zile grele ca intr-un conducator al poporului Sau, sau daca se clatina, demonstrand ca este nevrednic de raspunderea sfanta pe care o avea. Va asculta oare imparatul pe care l-a ales Israel de Imparatul tuturor imparatilor? Va indruma el gandul razboinicilor sai descurajati spre Acela la care este eliberarea si puterea vesnica? 62:10 Cu o nerabdare mereu crescanda, Saul astepta sosirea lui Samuel si a pus pe seama lipsei dintre ei a profetului confuzia, descurajarea si dezertarea ostirii sale. Timpul hotarat a sosit, dar omul lui Dumnezeu nu a venit indata. Providenta lui Dumnezeu il retinuse pe servul Sau. Duhul nelinistit si nestapanit al lui Saul n-a mai reusit sa se infraneze. Vazand ca trebuie facut ceva, si pentru a aduce la tacere temerile poporului, s-a hotarat sa convoace o adunare pentru serviciul divin si sa ceara ajutor prin jertfa. Dumnezeu daduse indrumari si numai aceia care fusesera consacrati pentru aceasta slujba aveau voie sa aduca jertfe inaintea Lui. Dar Saul porunci: "Aduceti-mi arderea de tot si jertfele de multumire"; si, asa cum se gasea, imbracat cu platosa si uneltele de razboi, se infatisa inaintea altarului si aduse jertfa inaintea lui Dumnezeu. 62:11 "Pe cand sfarsea de adus arderea de tot, a venit Samuel, si Saul i-a iesit inainte sa-i ureze de bine". Samuel a vazut indata ca Saul procedase contrar ordinelor precise ce i se dadusera. Domnul a spus prin profetul Sau ca va descoperi in timpul acela ce trebuia sa faca Israel in acea criza. Daca Saul ar fi indeplinit conditiile pe temeiul carora se fagaduise ajutorul divin, Domnul l-ar fi salvat in chip minunat pe Israel prin micul numar care ii ramasese credincios imparatului. Dar Saul era asa de multumit de sine insusi si de fapta sa, incat l-a intampinat pe profet ca unul care ar fi meritat lauda, nu mustrare. 62:12 Infatisarea lui Samuel trada ingrijorarea si nelinistea; iar la intrebarea lui: "Ce ai facut?", Saul a adus scuze pentru fapta sa plina de incumetare. El zise: "Cand am vazut ca poporul se imprastie de langa mine, ca nu vii la timpul hotarat, si ca filistenii sunt stransi la Micmas, mi-am zis: 'Filistenii se vor pogori impotriva mea la Ghilgal, si eu nu m-am rugat Domnului!' Atunci am indraznit si am adus arderea de tot." 62:13 "Samuel a zis lui Saul: 'Ai lucrat ca un nebun si n-ai pazit porunca pe care ti-o daduse Domnul, Dumnezeul tau. Domnul ar fi intarit pe vecie domnia ta peste Israel; dar acum, domnia ta nu va dainui. Domnul Si-a ales un om dupa inima Lui, si Domnul l-a randuit sa fie capetenia poporului Sau...' Apoi Samuel s-a sculat si s-au suit din Ghilgal la Ghibea lui Beniamin". 62:14 Sau Israel inceta sa mai fie poporul lui Dumnezeu, sau, daca nu, trebuia ca principiile pe care se intemeiase imparatia sa fie mentinute, iar poporul sa fie carmuit de puterea dumnezeiasca. Daca Israel se preda cu totul lui Dumnezeu, daca vointa omeneasca si pamanteasca ramaneau in totul supuse vointei lui Dumnezeu, El era gata sa fie si mai departe Conducatorul lui Israel. Atata timp cat imparatul si poporul dovedeau prin purtarea lor ca erau supusi lui Dumnezeu, El putea sa fie scutul si adapostul lor. Dar in Israel nu putea sa se mentina o monarhie care nu recunostea in totul autoritatea suprema a lui Dumnezeu. 62:15 Daca in timpul acesta de incercare Saul ar fi manifestat ascultare fata de poruncile lui Dumnezeu, Domnul Si-ar fi putut realiza vointa Sa prin el. Gestul lui gresit arata insa ca el nu era capabil de a fi loctiitorul lui Dumnezeu pentru poporul Lui. El l-ar fi condus pe Israel in ratacire. Puterea conducatoare nu ar fi fost vointa lui Dumnezeu, ci vointa sa. Daca Saul ar fi fost credincios, imparatia lui ar fi fost intarita pentru vesnicie; dar, pentru ca gresise, planurile lui Dumnezeu urmau sa fie realizate printr-un altul. Conducerea lui Israel trebuia sa fie incredintata altcuiva, care sa domneasca asupra poporului, potrivit cu vointa Creatorului. 62:16 Noi nu cunoastem ce interese sunt in joc atunci cand Domnul ne pune la incercare. Nu exista siguranta decat in ascultarea cea mai stricta a Cuvantului lui Dumnezeu. Toate fagaduintele Sale sunt date cu conditia credintei si ascultarii, iar acela care nu asculta 62:17 anuleaza pentru sine implinirea binecuvantarilor bogate ale Sfintelor Scripturi. Nu trebuie sa urmam pornirilor noastre sau celor ale oamenilor; trebuie sa privim la vointa descoperita a lui Dumnezeu si sa umblam asa cum spun poruncile Lui precise, indiferent de situatiile din jurul nostru. Dumnezeu va avea grija de urmari; prin credinciosia fata de Cuvantul Lui, putem marturisi inaintea ingerilor si oamenilor, in timpuri de ispita, ca Domnul ne poate folosi in imprejurarile grele ale vietii pentru a indeplini vointa Lui, pentru a proslavi Numele Lui si a fi o binecuvantare pentru poporul Lui. 62:18 Saul cazuse in dizgratia lui Dumnezeu si, cu toate acestea, nu era dispus sa-si umileasca inima in pocainta. Ceea ce ii lipsea din adevarata evlavie cauta sa inlocuiasca prin ravna pentru formele religiei. Saul nu era in necunostinta despre infrangerea lui Israel cand chivotul lui Dumnezeu fusese adus in tabara de Hofni si Fineas, dar cu toate acestea se hotari sa trimita dupa chivotul sfant si preotii care-l aveau in grija. 62:19 Daca prin mijlocul acesta putea sa-i insufle poporului incredere, el spera sa poata sa-si adune din nou oastea risipita si sa dea batalia cu filistenii. Dorea sa se scuteasca de prezenta si sprijinul lui Samuel si sa scape in felul acesta de mustrarile si reprosurile lui nedorite. 62:20 Lui Saul ii fusese dat Duhul Sfant pentru a-i lumina mintea si a-i imblanzi inima. El primise prin profetul lui Dumnezeu instructiuni si mustrari clare. Si, cu toate acestea, cat de mare era abaterea lui! Istoria vietii primului imparat al lui Israel ne infatiseaza exemplul dureros al puterii deprinderilor rele cultivate in tinerete. Saul nu-L iubise pe Dumnezeu si nu se temuse de El in tineretea sa, iar duhul acela furtunos, pe care nu-l deprinsese din tinerete cu supunerea, era totdeauna gata sa se revolte impotriva autoritatii divine. Aceia care in tinerete dovedesc un respect sfant fata de vointa lui Dumnezeu si isi indeplinesc cu credinciosie datoriile in locurile lor din viata vor fi pregatiti pentru raspunderi mai mari in viata de mai tarziu. Dar nu se poate ca oamenii sa abuzeze ani de zile de puterile pe care Dumnezeu li le da si apoi, cand vor sa se schimbe, sa gaseasca aceste puteri proaspete si la indemana pentru a porni pe o cale cu totul opusa. 62:21 Straduintele lui Saul de a imbarbata poporul s-au dovedit fara efect. Cand a vazut ca oastea se redusese la sase sute de oameni, a parasit localitatea Ghilgal si s-a retras in cetatea Ghibea, care fusese de curand luata de la filisteni. Aceasta intaritura se afla pe partea de miazazi a unei vai de cativa kilometri - o trecatoare adanca si prapastioasa, la miazanoapte de Ierusalim. Pe partea de miazanoapte a aceleiasi vai, la Micmas, tabarase oastea filistenilor, in timp ce diferite cete de ostasi cutreierau prin toate partile dupa jaf. 62:22 In felul acesta, Dumnezeu lasase lucrurile sa ajunga la o stare de criza, pentru ca sa poata mustra abaterile lui Saul si sa poata da o lectie poporului, o lectie de umilinta si de credinta. Din cauza pacatului lui Saul in incumetarea sa de a aduce jertfa, Domnul nu avea sa-i dea onoarea de a-i birui pe filisteni. Ionatan, fiul imparatului, un barbat care se temea de Domnul, a fost ales ca instrument pentru a-l elibera pe Israel. Calauzit de Duhul lui Dumnezeu, el i-a facut purtatorului armelor sale propunerea ca ei sa atace tabara inamicului pe neasteptate. El a zis: "Poate ca Domnul va lucra pentru noi, caci nimic nu impiedica pe Domnul sa dea izbavirea printr-un mic numar ca si printr-un mare numar" (1Sam. 14,6). 62:23 Purtatorul armelor, care era si el un barbat al credintei si rugaciunii, a fost de acord cu planul si ei s-au indepartat impreuna de tabara, pe furis, pentru ca nimeni sa nu le stea impotriva. Dupa ce au inaltat rugaciuni calduroase Dumnezeului parintilor lor, s-au inteles asupra unui semn dupa care trebuia sa stie ce au de facut mai departe. Si, dupa ce au coborat in prapastia care despartea cele doua ostiri, si-au urmat drumul mai departe, in tacere, la adapostul coastei stancoase si in parte ascunsi prin trecatoare si prin colturile de stanca ale vaii. Cand s-au apropiat de intariturile filistenilor, au fost vazuti de vrajmasii lor care au spus in batjocura: "Iata ca evreii ies din gaurile lor in care s-au ascuns" si au fost chemati sus la ei: "Suiti-va la noi ca sa va aratam ceva" - cuvinte care doreau sa spuna ca ii vor pedepsi pe cei doi izraeliti pentru indrazneala lor. Chemarea aceasta era semnul pe care Ionatan si solul sau il doreau, potrivit cu intelegerea lor, ca dovada ca Domnul ii sprijineste in actiunea lor. Retragandu-se din vazul filistenilor si luand drumul ascuns si greu, ostasii au ajuns pe varful unei stanci considerate de necucerit si care nu prea era supravegheata. In felul acesta, ei au patruns in tabara vrajmasului, omorandu-i pe strajerii care, coplesiti de uimire si de teama, n-au opus nici o rezistenta. 62:24 Ingeri din cer ii protejau pe Ionatan si pe insotitorul sau, ingeri luptau alaturi de ei si filistenii au cazut inaintea lor. Pamantul se zguduia, ca si cum s-ar fi apropiat o mare multime de calareti si de care. Ionatan a recunoscut semnele ajutorului divin si chiar filistenii au recunoscut ca Dumnezeu lucreaza la eliberarea lui Israel. O mare groaza s-a abatut asupra ostirii de pe podis si din garnizoana. In zapaceala lor, socotindu-i vrajmasi pe propriii lor ostasi, filistenii au inceput sa se omoare unii pe altii. 62:25 Curand, zgomotul luptei a ajuns pana in tabara lui Israel. Strajerii imparatului au dat de veste ca in tabara filistenilor domneste o mare confuzie si ca numarul lor scade. Si, cu toate acestea, nu se stia ca cineva din oastea evreilor parasise tabara. Facandu-se numaratoarea, s-a vazut ca nu lipsea nimeni, afara de Ionatan si purtatorul armelor sale. Insa, cand a vazut ca filistenii lupta impotriva unei puteri care le statea impotriva, Saul scoase oastea la atac, pentru a lupta si ei. Evreii care trecusera la inamici s-au intors acum impotriva lor; au mai iesit multi si din ascunzatori, iar filistenii, deplin zdrobiti, au luat-o la fuga, oastea lui Saul facand un macel ingrozitor intre cei ce fugeau. 62:26 Hotarat sa-si foloseasca in cea mai mare masura avantajele, imparatul, pripit, le interzisese ostasilor sai de a manca toata ziua aceea, porunca pe care a intarit-o printr-un juramant solemn: "Blestemat sa fie omul care va manca paine pana seara, pana ma voi razbuna pe vrajmasii mei!" Biruinta era deja castigata, fara ca Saul sa fi stiut de asa ceva sau sa fi ajutat cu ceva; dar el nadajduia sa iasa in evidenta prin deplina nimicire a ostirii infrante. Ordinul de a nu manca a pornit dintr-o ambitie egoista si dovedea ca nu-l preocupau nevoile poporului, daca acestea veneau in conflict cu dorinta lui de inaltare de sine. Faptul ca Saul a intarit interzicerea aceasta printr-un juramant solemn dovedeste ca el era si pripit, si profan. Chiar cuvintele blestemului dovedesc ca Saul avea zel pentru sine, si nu pentru onoarea lui Dumnezeu. El nu spunea ca intentia lui era ca "Domnul sa Se razbune pe vrajmasii Sai", ci "eu sa ma razbun pe vrajmasii mei". 62:27 Interdictia a avut ca urmare faptul ca poporul a fost condus la calcarea poruncii lui Dumnezeu. Luptasera toata ziua si erau istoviti din lipsa hranei; si, indata ce au trecut orele de infranare, s-au aruncat asupra prazii, mancand carnea cu sange, calcand in felul acesta porunca ce interzicea sa se manance cu sange. 62:28 In timpul luptei din ziua aceea, Ionatan, care nu stia de porunca tatalui sau, o calcase fara sa vrea, mancand dintr-un fagure de miere, pe cand trecea printr-o padure. Seara, Saul a aflat de intamplarea aceasta. El declarase ca, cine va calca porunca sa va fi pedepsit cu moartea; si, cu toate ca Ionatan nu se facuse vinovat de un pacat savarsit cu voia, cu toate ca Dumnezeu ii salvase viata in chip minunat si prin el infaptuise eliberarea, totusi, imparatul declara ca sentinta trebuie sa fie executata. Crutarea vietii fiului sau ar fi insemnat 62:29 din partea lui Saul o recunoastere a faptului ca pacatuise cand facuse un juramant pripit. Lucrul acesta ar fi fost umilitor pentru mandria sa. "Dumnezeu sa Se poarte cu mine cu toata asprimea", a sunat sentinta inspaimantatoare, "daca nu vei muri, Ionatane!" 62:30 Saul nu putea sa puna pe seama sa onoarea biruintei, dar nadajduia sa fie onorat pentru ravna dovedita in pastrarea sfinteniei juramantului sau. Chiar daca insusi fiul sau trebuia sa moara, el dorea sa-i sperie pe supusii sai mentinand cu orice pret autoritatea imparateasca. Doar cu putin timp inainte, Saul se incumetase la Ghilgal, contrar poruncii lui Dumnezeu, sa faca slujba de preot. Fiind mustrat de Samuel, se indreptatise cu incapatanare. Iar acum, cand porunca sa fusese calcata fara sa fi fost cunoscuta, imparatul si tatal il condamna pe fiul sau la moarte. 62:31 Poporul nu s-a grabit sa implineasca sentinta. Ridicandu-se impotriva maniei imparatului, ei au zis: "Ce! Sa moara Ionatan, el, care a facut aceasta mare izbavire in Israel? Niciodata! Viu este Domnul ca un par din capul lui nu va cadea la pamant, caci cu Dumnezeu a lucrat el in ziua aceasta". Mandrul conducator n-a indraznit sa dispretuiasca o astfel de unanimitate si viata lui Ionatan a fost crutata. 62:32 Saul nu putea sa se elibereze de simtamantul ca fiul sau era mai iubit decat el atat de popor, cat si de Dumnezeu. Eliberarea lui Ionatan era o aspra mustrare a grabei si lipsei de chibzuinta a imparatului. Ii staruia in inima presimtirea ca blestemele se vor intoarce asupra propriului sau cap. N-a mai continuat razboiul cu filistenii, ci s-a intors prost dispus si nemultumit. 62:33 Aceia care isi scuza si isi indreptatesc pacatul sunt adesea cei dintai care il mustra si-l condamna la altii. Ca si Saul, multi isi atrag dizgratia lui Dumnezeu, dar leapada sfatul si dispretuiesc mustrarea. Chiar si atunci cand sunt convinsi ca Domnul nu este cu ei, refuza sa vada in ei insisi cauza necazurilor lor. Ei cultiva un duh de mandrie si de lauda de sine, in timp ce se dedau la judecati crude si mustrari severe la adresa altora care sunt mai buni decat ei. Ar fi bine daca acesti oameni, care fac pe judecatorii, ar cugeta la urmatoarele cuvinte ale Domnului Hristos: "Caci cu ce judecata judecati, veti fi judecati; si cu ce masura masurati, vi se va masura" (Matei 7,2). 62:34 Aceia care cauta sa se inalte pe ei insisi vor fi adusi adesea in situatii, in care sa se dovedeasca adevaratul lor caracter. Asa cum 62:35 a fost cazul lui Saul: propria lui purtare a convins poporul ca faima imperiala si onoarea regeasca ii erau mai scumpe decat dreptatea, bunatatea si indurarea. In felul acesta, izraelitii si-au dat seama cat de mult au gresit cand au lepadat conducerea pe care le-o daduse Dumnezeu. Ei l-au schimbat pe profetul evlavios, ale carui rugaciuni le aduceau binecuvantarea, pe un imparat care, in zelul sau orb, invoca blestemul asupra lor. 62:36 Daca nu s-ar fi interpus barbatii lui Israel, eliberatorul lor ar fi fost omorat din porunca imparatului. Cu cata indoiala trebuie sa fi urmat poporul acela conducerea lui Saul! Cat de amar trebuie sa fi fost gandul ca el fusese asezat pe tron chiar prin interventia lor! Domnul are indelunga rabdare cu ratacirea oamenilor si le ofera prilejul tuturor sa-si vada pacatele si sa se lase de ele; dar, desi uneori s-ar parea ca ingaduie ca aceia care dispretuiesc voia Sa si refuza avertismentele Lui sa prospere, cu siguranta ca, la timpul potrivit, El va dovedi nebunia lor. |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version: