6:24 Jertfele si sacrificiile au fost poruncite de Dumnezeu spre a fi pentru om o continua amintire si o recunoastere plina de pocainta a pacatului sau, cum si o marturisire a credintei sale in Rascumparatorul fagaduit. Ele aveau rolul de a imprima in neamul omenesc cazut adevarul solemn ca pacatul a fost acela care a adus moartea. Pentru Adam, aducerea primei jertfe a fost o ceremonie dintre cele mai dureroase. Mana sa a trebuit sa se ridice spre a lua viata, pe care numai Dumnezeu o putea da. A fost pentru prima data cand el a fost martor al mortii si a fost constient de faptul ca, daca ar fi fost ascultator de Dumnezeu, nu ar fi existat moartea omului sau a animalelor. In timp ce junghia victima nevinovata, el tremura la gandul ca pacatul sau era cauza varsarii sangelui nevinovat al Mielului lui Dumnezeu. Scena aceasta i-a dat o mai profunda intelegere si un sens mai viu al grozaviei pacatului sau, pe care nu-l putea ispasi nimic altceva decat moartea scumpului Fiu al lui Dumnezeu. Si el s-a minunat de bunatatea infinita care a facut posibila o astfel de rascumparare, pentru a-l salva pe cel vinovat. O stea a sperantei a luminat intunericul si viitorul teribil, eliberandu-L de completa parasire.