58:1 Cap. 56 - Eli si fiii sai
58:2 Eli era preot si judecator in Israel. El ocupa locul cel mai de frunte si de cea mai mare raspundere in poporul lui Dumnezeu. Ca unul care fusese ales de Dumnezeu in slujba sfanta a preotiei si asezat in cel mai inalt scaun judecatoresc din tara, el era privit de popor ca fiind un model si exercita o mare influenta asupra semintiilor lui Israel. Dar, cu toate ca fusese chemat sa carmuiasca intregul popor, el nu carmuia in propria sa familie. Eli era un tata ingaduitor. Intrucat ii placeau linistea si pacea, nu-si folosea autoritatea pentru a infrange relele deprinderi si pasiuni ale copiilor sai. In loc sa-i judece sau sa-i pedepseasca, mai bine se supunea voii lor si-i lasa sa umble pe caile lor. In loc sa considere educatia fiilor sai ca fiind una dintre cele mai de seama raspunderi ale sale, el trata problema aceasta ca pe ceva de mica insemnatate. Preotul si judecatorul lui Israel nu a fost lasat in intuneric cu privire la datoria lui de a-i infrana si conduce pe copiii pe care i-i daduse Dumnezeu. Dar Eli s-a dat inapoi de la datoria sa deoarece ea ii cerea sa se impotriveasca vointei fiilor sai, sa-i pedepseasca si sa le interzica un astfel de comportament. Fara sa mai cumpaneasca urmarile ingrozitoare care aveau sa vina datorita atitudinii sale, el i-a lasat pe copii mai departe sa faca tot ce voiau si a neglijat datoria de a-i educa pentru serviciul lui Dumnezeu si pentru datoriile vietii.
58:3 Dumnezeu spusese despre Avraam: "Stiu ca are sa porunceasca fiilor lui si casei lui dupa el sa tina calea Domnului, facand ce este drept si bine" (Gen. 18,19). Dar Eli le-a ingaduit copiilor sa-l stapaneasca. Tatal a ajuns sa fie supus copiilor. Blestemul abaterii s-a vazut lamurit in viata stricata si purtarea care caracteriza felul de viata al copiilor sai. Ei nu apreciau cum trebuie caracterul lui Dumnezeu si sfintenia Legii Sale. A fi in slujba Lui era pentru ei un lucru de rand. Din tinerete erau deprinsi cu Sanctuarul si serviciul lui; dar, in loc sa devina mai evlaviosi,
58:4 ei au pierdut orice simt al sfinteniei si insemnatatii lui. Tatal nu le corectase lipsa de respect fata de autoritatea lui, nu pusese frau dispretului lor fata de serviciul solemn de la Sanctuar, iar cand au ajuns la varsta maturitatii, ei erau plini de roadele ucigatoare ale indoielii si revoltei.
58:5 Cu toate ca nu erau corespunzatori nicidecum pentru acest serviciu, ei au fost asezati totusi ca preoti in Sanctuar, pentru a sluji inaintea lui Dumnezeu. Domnul daduse cele mai lamurite indrumari cu privire la aducerea jertfelor; dar acesti barbati netematori de Dumnezeu au adus dispretul lor fata de autoritate chiar si in serviciul divin si n-au luat aminte la legea privitoare la jertfe, care trebuia sa fie aduse in chipul cel mai solemn. Sacrificiile care aratau spre moartea Domnului Hristos aveau scopul de a pastra in inima oamenilor credinta in Rascumparatorul care urma sa vina; de aceea era de cea mai mare insemnatate ca indrumarile Domnului cu privire la ele sa fie urmate in toate amanuntele. Indeosebi jertfele de multumire erau o dovada a recunostintei fata de Dumnezeu. La jertfele acestea se ardea pe altar numai grasimea, o anumita parte era rezervata preotului, dar partea cea mai mare era inapoiata celui care aducea jertfa si trebuia consumata de el si prietenii lui la masa de jertfa. In felul acesta, toate inimile aveau sa fie indreptate in recunostinta si credinta catre marea Jertfa care urma sa ridice pacatele lumii.
58:6 Fiii lui Eli, in loc sa-si dea seama de solemnitatea acestui act simbolic, nu se ingrijeau de altceva decat sa-si satisfaca lacomia. Nemultumiti cu partea din jertfa de multumire ce le revenea, ei doreau inca o parte, iar numarul mare al jertfelor anuale le oferea prilejul preotilor sa se imbogateasca in dauna poporului. Ei nu numai ca cereau mai mult decat li se cuvenea, dar nici nu mai aveau rabdare sa astepte pana se ardea grasimea, ca jertfa pentru Dumnezeu. Staruiau sa ia partea care le placea, iar daca cineva ezita, amenintau ca vor lua cu sila.
58:7 Aceasta batjocura din partea preotilor a facut ca, in curand, serviciul divin sa fie lipsit de insemnatatea lui sfanta si solemna, caci poporul "nesocotea darurile Domnului". Marea Jertfa antitipica, catre care trebuia sa se priveasca inainte, nu mai era recunoscuta. "Tinerii acestia se faceau vinovati inaintea Domnului de un foarte mare pacat".
58:8 Acesti preoti necredinciosi nesocoteau de asemenea Legea lui Dumnezeu si isi dezonorau serviciul sfant prin purtarile lor josnice si patimase;
58:9 si, cu toate acestea, continuau sa manjeasca prin prezenta lor locasul lui Dumnezeu. O mare parte din popor, plina de indignare din cauza purtarii nelegiuite a lui Hofni si Fineas, a incetat sa mai vina la locul randuit pentru inchinare. In felul acesta, cultul randuit de Dumnezeu ajunsese sa fie dispretuit si parasit, pentru ca era legat cu pacatele oamenilor nelegiuiti, iar cei a caror inima era inclinata spre rau erau incurajati la pacat. Nelegiuirea, ticalosia si chiar idolatria au ajuns sa creasca in chip inspaimantator.
58:10 Eli savarsise o mare greseala prin faptul ca ingaduise ca fiii lui sa slujeasca in serviciul sfant. Scuzand purtarea lor intr-un fel sau altul, ajunsese orb fata de pacatele lor; dar, in cele din urma, ei au ajuns la un punct unde el nu mai putea inchide ochii fata de ticalosiile savarsite. Poporul s-a plans de faptele lor de oprimare si marele preot a fost necajit si amarat. N-a mai putut sa ta''ca. Dar fiii lui se deprinsesera sa se gandeasca numai la ei insisi si nu le mai pasa de altii. Au observat amaraciunea tatalui lor, dar inima lor impietrita nu a fost miscata. Au auzit indemnurile lui blande, dar ele n-au facut nici o impresie asupra lor si nici nu au fost dispusi sa-si schimbe purtarea lor rea, cu toate ca au fost avertizati de urmarile pacatelor lor. Daca Eli s-ar fi purtat drept cu fiii lui nelegiuiti, acestia ar fi fost demisi din slujba preoteasca si ar fi fost pedepsiti cu moartea. Dar, pentru ca s-a temut sa aduca asupra lor ocara si condamnare in mod public, el le-a admis sa ramana mai departe, sa-si amestece pacatosenia cu serviciul sfant al lui Dumnezeu si sa arunce asupra cauzei adevarului o ocara care n-a putut fi indepartata multi ani. Dar, intrucat judecatorul lui Israel si-a neglijat datoria, Dumnezeu a luat problema in mana Sa.
58:11 "Un om al lui Dumnezeu a venit la Eli si i-a zis: Asa vorbeste Domnul: ‘Nu M-am descoperit Eu casei tatalui tau, cand era in Egipt, in casa lui Faraon? Eu l-am ales dintre toate semintiile lui Israel ca sa fie in slujba Mea, in preotie, ca sa se suie la altarul Meu, sa arda tamaia, si sa poarte efodul inaintea Mea; si am dat casei tatalui tau toate jertfele mistuite de foc si aduse de copiii lui Israel. Pentru ce calcati voi in picioare jertfele Mele si darurile Mele, care am poruncit sa se faca in locasul meu? Si cum se face ca tu cinstesti pe fiii tai mai mult decat Mine, ca sa va ingrasati din cele dintai roade luate din toate darurile poporului meu Israel? De aceea iata ce zice Domnul, Dumnezeul lui Israel: ‘Spusesem ca si casa ta si casa tatalui tau au sa umble totdeauna inaintea Mea. Si acum, zice Domnul, departe de Mine lucrul acesta! Caci voi cinsti pe cine Ma cinsteste,
58:12 dar cei ce Ma dispretuiesc vor fi dispretuiti... Eu Imi voi pune un preot credincios, care va lucra dupa inima Mea si dupa sufletul Meu; ii voi zidi o casa statatoare, si va umbla totdeauna inainte Unsului Meu!'"
58:13 Dumnezeu il acuzase pe Eli ca ii onoreaza mai mult pe fiii sai decat pe Domnul. El ingaduise ca jertfa randuita de Dumnezeul lui Israel ca binecuvantare sa devina un obiect de scarba, mai degraba decat sa-i faca de rusine pe fiii sai din cauza purtarii lor nelegiuite si injositoare. Aceia care, orbiti de iubirea fata de copiii lor, isi urmeaza inclinatia, lasandu-i sa-si satisfaca poftele egoiste, si nu apara autoritatea lui Dumnezeu, mustrandu-le pacatele si pedepsind raul, arata lamurit ca isi onoreaza mai mult copiii decat pe Dumnezeu.
58:14 Dumnezeu l-a considerat raspunzator pe Eli, ca preot si judecator in Israel, pentru starea morala si religioasa a poporului sau si in mod special pentru caracterul fiilor sai. La inceput, ar fi trebuit sa puna capat raului prin masuri mai blande; dar, daca acestea nu erau suficiente, ar fi trebuit sa infranga raul prin masurile cele mai aspre. Prin faptul ca nu mustra raul si nu exercita dreptatea impotriva pacatului, a atras asupra sa neplacerea lui Dumnezeu. Nu se putea pune incredere in el ca sa-l pastreze pe Israel in curatie. Aceia care au prea putin curaj de a mustra raul, sau care, prin nepasare sau lipsa de interes, nu fac eforturi serioase de a curati familia sau comunitatea lui Dumnezeu sunt facuti raspunzatori pentru raul care rezulta din neglijarea datoriei lor. Suntem la fel de raspunzatori pentru raul pe care l-am fi putut opri prin exercitarea autoritatii parintesti sau spirituale, ca si cum noi insine am fi savarsit fapta respectiva.
58:15 Eli nu si-a condus familia dupa principiile pe care le daduse Dumnezeu pentru carmuirea familiei. El tinea cont de propriile sale pareri. Tatal duios trecuse cu vederea greselile si pacatele fiilor in copilarie, amagindu-se cu gandul ca pornirile lor rele se vor pierde de la sine cu trecerea vremii. Si astazi, multi savarsesc aceeasi greseala. Isi inchipuie ca stiu o cale mai buna de educare a copiilor decat aceea pe care o da Dumnezeu in Cuvantul Sau. Ei cultiva tendinte gresite in copii si se scuza, spunand: "Sunt prea mici pentru a fi pedepsiti. Asteptati pana se fac mai mari ca sa li se poata infatisa lucrurile in asa fel, ca sa priceapa". Astfel, obiceiurile rele sunt lasate sa prinda putere pana cand
58:16 ajung trasaturi de caracter care sunt toata viata un blestem pentru ei si care vor fi reproduse in altii.
58:17 Nu este un blestem mai mare pentru o familie decat de a-i lasa pe tineri sa aiba propriul lor drum. Cand parintii fac acest lucru si implinesc fara discernamant toate poftele copiilor, ii rasfata in ceea ce stiu ca nu este spre binele lor, curand copiii pierd orice respect fata de parintii lor, orice respect fata de autoritatea lui Dumnezeu si a oamenilor, ajungand robii vointei lui Satana. Influenta unei asemenea familii este larg raspandita si dezastruoasa pentru intreaga societate omeneasca. Ea creste pana cand ajunge un curent al raului, din pricina caruia au de suferit familii, grupari de oameni si intreaga societate.
58:18 Din cauza pozitiei sale, influenta lui Eli era mai intinsa decat a unui om de rand. Felul lui de viata in familie era imitat de tot Israelul. Urmarile daunatoare ale vietii sale delasatoare si comode s-au dat pe fata in mii de familii care s-au luat dupa exemplul lui. Cand li se da voie copiilor sa umble pe cai rele, in timp ce parintii vor sa para crestini, adevarul lui Dumnezeu este facut de ocara. Cea mai buna dovada a crestinismului in familie este caracterul format prin influenta ei. Purtarea vorbeste mai mult decat cele mai aprige marturisiri de credinta. Cand aceia care vor sa treaca drept evlaviosi, in loc sa faca eforturi mari, staruitoare si obositoare, ca sa dovedeasca ce inseamna credinta in Dumnezeu si sa duca o viata de familie bine organizata - ca pilda in favoarea credintei in Dumnezeu - sunt delasatori in sfortarile lor de a pune stavila dorintelor rele ale copiilor lor, fac si ei ca Eli si aduc ocara asupra cauzei Domnului Hristos si ruina asupra lor insile si asupra familiei lor. Dar, oricat de mari ar fi relele aduse de neglijenta parintilor, in orice imprejurare, ele sunt de zece ori mai mari cand salasluiesc in familia acelora care sunt randuiti sa invete poporul. Daca acestia pierd din vedere sa-si stapaneasca propriile lor familii, ii duc pe multi la ratacire prin exemplul lor rau. Vinovatia lor este cu atat mai mare decat a altora, cu cat pozitia lor este de mai mare raspundere.
58:19 I se fagaduise casei lui Aaron ca va umbla pururea inaintea lui Dumnezeu; dar fagaduinta aceasta fusese data cu conditia ca ei sa se consacre cu toata inima in slujba sanctuarului, sa-L onoreze pe Dumnezeu prin faptele lor, sa nu-si slujeasca lor insile si sa nu umble dupa propriile lor inclinatii schimbatoare. Eli si fiii lui fusesera pusi la incercare si gasiti de Domnul cu totul necorespunzatori pentru inalta lor pozitie de preoti in slujba Lui. Si Dumnezeu a zis: "Departe de Mine". El n-a putut
58:20 indeplini fata de ei binele la care Se gandise, deoarece ei nu si-au facut partea.
58:21 Exemplul acelora care slujesc in pozitii sfinte ar trebui sa fie de asa natura, incat sa le insufle oamenilor respect fata de Dumnezeu si teama de a-L jigni. Cand fac din chemarea lor sfanta o manta acoperitoare pentru satisfacerea poftelor lor egoiste sau senzuale, barbati care ar trebui sa stea "in locul lui Hristos" (2 Cor. 5,20), pentru a vesti oamenilor solia lui Dumnezeu de har si impacare, devin cele mai active unelte ale lui Satana. Ca si Hofni si Fineas, ei fac ca oamenii sa batjocoreasca darurile Domnului. S-ar putea ca un timp sa-si manifeste purtarea lor cea rea in ascuns; dar cand, in cele din urma, caracterul lor adevarat este dat pe fata, credinta oamenilor este zguduita asa de tare, incat uneori se intampla sa-si piarda increderea in religie. Lucrul acesta lasa in urma, in inima oamenilor, neincredere fata de toti aceia care pretind ca propovaduiesc Cuvantul lui Dumnezeu. Solia adevaratului sol al lui Dumnezeu este primita cu indoiala. Fara incetare se ridica intrebarea: "Oare nu se va dovedi ca si acesta este la fel ca cel pe care l-am crezut atat de sfant si s-a dovedit a fi atat de stricat?" In felul acesta, Cuvantul lui Dumnezeu isi pierde influenta asupra sufletului oamenilor.
58:22 In mustrarea lui Eli fata de fiii sai, sunt cuvinte pline de insemnatate solemna si inspaimantatoare, cuvinte care ar trebui sa fie bine cumpanite de toti aceia care se afla in slujbe sfinte: "Daca un om pacatuieste impotriva altui om, il va judeca Dumnezeu; dar daca pacatuieste impotriva Domnului, cine se va ruga pentru el?" Daca relele lor ar fi daunat numai semenilor lor, judecatorul ar fi putut sa indrepte lucrurile prin fixarea unei amenzi si prin impunerea unei despagubiri, iar vinovatul ar fi putut fi iertat. Sau, daca nu s-ar fi facut vinovati de un pacat savarsit cu voia, s-ar fi putut aduce o jertfa pentru ei. Dar pacatele lor erau in asa fel impletite cu slujba lor de preoti ai Celui Preainalt, in aducerea jertfei pentru pacat, iar lucrarea lui Dumnezeu era in asa fel injosita si dezonorata inaintea oamenilor, incat nu se mai putea primi nici o ispasire pentru ei. Propriul lor tata, cu toate ca era mare preot, nu indraznea sa mijloceasca pentru ei; el nu indraznea sa-i apere de mania unui Dumnezeu sfant. Dintre toti pacatosii, cei mai vinovati sunt aceia care aduc dezonoare asupra mijloacelor pe care le-a prevazut Cerul pentru mantuirea oamenilor - care "rastignesc din nou pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu, si-L dau sa fie batjocorit" (Evr. 6,6).